14 iulie nu este numai sărbătorirea revoluției din 1789 (cucerirea sau predarea Bastiliei), ci și aniversarea Sărbătorii Federației (Fête de la Fédération), de la 14 iulie 1790 (sărbătoarea reconcilierii și unității tuturor francezilor, unde regele Ludovic al XVI-lea a jurat credință Națiunii și legii).
Instituită în 1880, ziua națională a Franței aniversează, implicit, ambele evenimente, fiindcă legea care a instituit sărbătoarea națională specifică numai data de 14 iulie, fără să facă referință la an.
„Dar, pentru cei dintre colegii noștri pe care amintiri tragice i-ar face să ezite, reamintesc faptul că 14 iulie 1789, acel 14 iulie care a văzut luarea Bastiliei, a fost urmat de un alt 14 iulie, cel din 1790, care a consacrat pe primul, prin adeziunea întregii Franțe, în conformitate cu inițiativa de la Bordeaux și din Bretania. Aceasta a doua zi a lui 14 iulie, care nu a costat nicio picătură de sânge sau o lacrimă, în această zi a Federației Mari, sperăm ca nici unul dintre voi nu va refuza să ni se alăture ca să o reînnoiască și să o perpetueze, ca simbol al uniunii frățești din toate părțile Franței și a tuturor cetățenilor francezi, în libertate și egalitate. 14 iulie 1790 este cea mai frumoasă zi din istoria Franței, și, probabil, din toată istoria. În această zi a fost, în sfârșit, realizată unitatea națională, preparată de eforturile depuse de atât de multe generații și de atâția oameni mari, cărora posteritatea le păstrează o amintire recunoscătoare. Federația, în acea zi, a însemnat unitatea voluntară” – Extras din raportul senatorului Henri Martin, în numele comisiei parlamentare însărcinate să examineze proiectul de lege din 1880.
Căderea Bastiliei
Căderea Bastiliei, momentul care a marcat începutul Revoluției Franceze, s-a produs la Paris într-o zi de marți, 14 iulie, în anul 1789. Parizienii dezlănțuiți s-au îndreptat către Hotel des Invalides, un vechi azil de soldați, pentru a căuta arme. Au găsit și au luat 28.000 de muschete și 20 de tunuri. Dar, pentru că nu le ajungea praful de pușcă și cartușele, s-au dus spre fortăreața Bastiliei. Guvernul a trimis trupe pentru a reprima răscoala, dar s-au dovedit nesigure.
La 14 iulie, 5 din 6 batalioane ale gărzii au dezertat și o parte s-a alăturat parizienilor care asediau Bastilia. Deși mai erau 5.000 de soldați din alte trupe în apropiere, ofițerii i-au spus comandantului că nu pot conta pe oamenii lor. Armata s-a retras de pe străzile Parisului către Champ de Mars, în suburbii, și nu a intervenit. Parizienii au asediat Bastilia fără intenția să o ia cu asalt, dar când au reușit să pătrundă în curtea interioară, guvernatorul de Launay, care a refuzat să le ofere praful de pușcă, a ordonat trupelor să tragă. 98 dintre asediatori au fost uciși, până când soldații din Garda Franceză au intervenit, cu tunurile luate de dimineață de la Hôtel des Invalides. De Launay a fost forțat să se predea, fiind ucis și decapitat. Cei care au participat la atacul asupra Bastiliei nu aparțineau clasei mijlocii bogate, ci erau sanculoți-meșteșugari, muncitori și salahori din cartierele muncitorești. În momentul culminant al rebeliunii, un sfert de milion de parizieni erau înarmați.
Reacția regelui
Știrea căderii Bastiliei a ajuns la regele Ludovic al XVI-lea în noaptea de 14 spre 15 iulie 1789, după ce sosise de la vânat. Regele a pierdut controlul asupra Parisului, unde electorii au instituit o Comună care să conducă orașul și l-au numit pe La Fayette drept comandantul Gărzii Naționale. Adunarea ce și-a luat denumirea de Adunarea Națională Constituantă a elaborat o constituție, fără a mai fi amenințată cu dizolvarea de către rege.
Puterea efectivă trecuse din mâinile regelui în cele ale reprezentanților aleși ai poporului. Ludovic nu-și mai permitea să dicteze Adunării, pentru că nu mai putea conta pe armata. Când vestea căderii Bastiliei s-a răspândit în țară, revolta țăranilor a început, s-a extins și s-a intensificat. Revolta din Paris i-a determinat pe mulți nobili să emigreze, în frunte cu fratele regelui, contele d’Artois: 20.000 au fugit în afara Franței în decurs de două luni. (Sursa: Wikipedia)
Adaptarea: Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
