Criza acută de şoferi la nivel naţional, dar şi internaţional, discuţiile în cadrul Comisiei de dialog social a Ministerului Transporturilor, privind Legislaţia secundară în domeniul siguranţei transporturilor, şi, nu în ultimul rând, proiectul Strategiei Naţionale pentru Siguranţa Rutieră pentru perioada 2016 – 2020 au readus în discuţie problema vârstei optime privind activitatea de conducere auto.
Gabriel Garcia Marquez: „Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi.”
Vârsta este o variabilă care se referă la capacitatea de comportare în general, la performanţe, la nivelul de maturitate psihică atins de tineri, sau la gradul de depreciere fizică şi psihică cauzat de îmbătrânire. În cazul unor profesii cu grad ridicat de risc – cum este conducerea auto – importanţa vârstei depăşeşte criteriile şi aprecierile tradiţionale, capătă valenţe noi, legate atât de evaluările capacităţilor neuro-fiziologice, a celor psiho-comportamentale, cât şi de evaluarea riscului potenţial în raport de vârstă.
Făcând o analiză a vârstei raportată la activitatea de conducere auto, constatăm că avem argumente pro şi contra.
Cum sunt tinerii…
Pentru tineri, argumentele pro se referă la promptitudinea reacţiilor, la coordonarea motorie foarte bună, la precizia mişcărilor, la orientarea rapidă. Rezistenţa la oboseală, distributivitatea şi mobilitatea bună a atenţiei, rezistenţa nervoasă, spontaneitatea sunt de asemenea bine reprezentate.
Dezavantajele acestei vârste, din punct de vedere psihologic, sunt lipsa unei maturităţi psihice stabile, gradul mai scăzut al prudenţei, o anumită impulsivitate specifică vârstei, uneori teribilismul şi spiritul de aventură. Lipsa de experienţă, lipsa de rutină şi automatism, capacitatea limitată de a detecta şi preveni situaţiile periculoase, supraestimarea propriilor capacităţi şi subestimarea situaţiilor riscante îşi pot pune, de asemenea, o amprentă nedorită asupra comportamentelor de trafic.
… şi cei trecuţi de o anumită vârstă
La conducătorii auto trecuţi de o anumită vârstă (încă nu s-a putut răspunde la întrebarea: care este limita superioară de vârstă?) intervin schimbări psiho-fizice care pot afecta, în anumite proporţii, capacitatea de a conduce. Reflexele, dar şi simţuri precum văzul şi auzul, scad treptat. Specialiştii estimează că aproximativ 30% din populaţia de peste 65 de ani prezintă dizabilităţi auditive, acuitatea auzului scăzând treptat începând de la vârsta de 50 de ani. Şi calităţile vizuale scad, vederea periferică se reduce, retina devine mai puţin sensibilă faţă de lumină şi ochelarii devin, pentru foarte mulţi, o necesitate. În plan motor, creşte timpul de prelucrare a informaţiei, implicit scade promptitudinea decizională, fapt care prelungeşte semnificativ timpul de reacţie. Vigilenţa are valori mai mici, justificate de modificările din plan senzorial şi mental, în special de capacitatea mai redusă de a opera spontan informaţiile.
În ceea ce priveşte procesele psihice complexe, acestea sunt influenţate de experienţă, dar şi de capacităţile funcţionale constituite în timp, chiar dacă acestea sunt mai uşor predispuse la deteriorare. Concomitent, are loc un proces de creştere a autocontrolului, maturitatea şi prudenţa fiind componente majore ale comportamentului în trafic.
La rândul ei, inteligenţa se menţine activă, ceea ce capacitează, alături de celelalte însuşiri o activitate profesională adecvată.
Conducătorii auto profesionişti în vârstă, care sunt sănătoşi şi la care aptitudinile psiho-motorii se menţin în limite satisfăcătoare, pot să profeseze în condiţii de eficienţă şi siguranţă, având în vedere faptul că bătrâneţea este, în primul rând, o stare de spirit! Capacitatea persoanelor în vârstă de a conduce autovehicule depinde foarte mult de statusul lor mental.
Pentru conducătorii auto profesionişti, raporturile vârstă – eficienţă, vârstă – grad de risc şi vârstă – maturitate psihică sunt esenţiale.
Despre lege
În prezent, în Romania, discuţia privind vârsta conducătorilor auto este legată de cele două extreme: vârsta minimă la care se poate obţine permisul de conducere categoriile C, CE şi vârsta maximă pentru un conducător auto, care efectuează transporturi de marfă peste 3,5 t sau de persoane peste 8+1 locuri, vârstă stabilită, în prezent, la 65 de ani.
Aceste discuţii pleacă, în principal, de la criza de şoferi profesionişti cu care se confruntă transportatorii rutieri. Astfel, UNTRR consideră că o primă măsură urgentă pentru diminuarea crizei de şoferi este modificarea cadrului legislativ (în speţă modificarea OUG 195/2002, republicată) în aşa fel încât să se permită tinerilor, de la vârsta de 18 ani, să devină şoferi profesionişti.
O parte a transportatorilor solicită şi modificarea Ordinului comun MT/MS 1.391/2013, privind baremele de sănătate pentru funcţiile din siguranţa transporturilor, ordin care limitează baremele de vârstă pentru domeniul rutier, atât medicale cât şi psihologice, la 65 de ani.
Nu intrăm în motivările legislative sau conjuncturale, ne vom referi doar la argumentele legate de capacităţile psiho-funcţionale.
Statistici şi soluţii
În cele mai multe cazuri, studiile care se referă la intervalul de vârstă în care un conducător auto profesionist poate profesa în cele mai bune condiţii au fost realizate sau comandate de firmele de asigurare.
Având în vedere că aceste studii se bazează doar pe raportul vârstă – risc de accident, în care factorul “risc de accident” este raportat doar la cei care au produs accidente, credem că, în fapt, concluziile acestor studii sunt doar parţial concludente privind fenomenul studiat.
Este adevărat, procentual, tinerii cu vârsta de până în 30 de ani care au produs accidente de circulaţie sunt mai numeroşi decât celelalte grupe de vârstă, dar care este oare procentul tinerilor din aceeaşi grupă de vârstă care nu au produs accidente rutiere? Nu ştim nici care este procentul şoferilor profesionişti în rândul tinerilor care au produs accidente.
În acelaşi timp, numărul accidentelor provocate de conducătorii auto profesionişti cu vârsta de peste 21 de ani – în primii 3 ani de conducere, atât cât înseamnă diferenţa de vârstă de la 18 la 21 de ani – nu este mai mic decât numărul accidentelor provocate de tinerii care, conform vechii legislaţii, au obţinut permisul de conducere la vârsta de 18 ani.
Referitor la şoferii de vârsta a treia, la limita de 65 de ani impusă de OMT/MS nr. 1.391/2013, se poate spune doar că problema capacităţii profesionale a acestor conducători auto nu stă în limita de 65 de ani, ci în capacitatea medicilor şi psihologilor de a evalua potenţialul real al acestora.
Programe speciale de pregătire în cadrul şcolilor de şoferi, a centrelor de pregătire profesională, un program de monitorizare a comportamentului în trafic, programe de formare şi consolidare a comportamentelor pozitive de trafic, iată doar câteva soluţii pentru integrarea eficientă şi scăderea factorilor de risc în cazul tinerilor cu vârsta de 18 ani care vor să efectueze transporturi de marfă.
Examene medicale şi psihologice periodice la 6 luni – iată o soluţie şi pentru conducătorii auto cu vârsta peste 65 de ani care vor să profeseze în continuare.
Soluţii există, important este să reuşim să credem că se poate, să acceptăm că, indiferent dacă sunt „prea tineri sau prea bătrâni”, conducătorii auto trebuie să fie bine pregătiţi profesional, corect evaluaţi medical şi psihologic şi, mai ales, să nu uităm că fiecare are vârsta pe care o simte.
Psiholog pr. Cristian SANDU
Cabinet de psihologie autorizat
E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com
Tel.: 0751.364.575
