Adevarul, tot adevarul si numai adevarul… pe surse

Recentele cazuri de coruptie descoperite demonstreaza un lucru pe care il stiam sau, cel putin, il banuiam cu totii. In Romania, nu avem de-a face cu numeroase cazuri de coruptie dezvoltate in mod independent unele de altele, ci este vorba despre o coruptie sistemica, organizata, cu reguli precise si sisteme complexe de autoaparare.

Practic, cercul pare a fi complet si imposibil de frant. Fiecare gest este acoperit de documente, structurile statului se protejeaza reciproc, iar in cazul in care se ajunge in justitie… din pacate, exista si judecatori corupti. Mainile se spala unele pe altele, iar sistemul devine, cel putin aparent, impenetrabil si generator de teama.

In aceste conditii, desi stim ce se intampla, nimeni nu spune nimic. Sau, daca apare cineva care afirma lucruri periculoase, este repede lasat singur – sa se descurge cum poate – si este evident ca nu poate razbate, iar, in cel mai bun caz, va ramane doar o voce pierduta, a unui nebun care a indraznit sa vorbeasca fara a avea dovezi. Dar cum poti avea dovezi, cand acestea sunt gestionate cu mare grija doar de catre cei care au tot interesul sa nu fie descoperite?

Astfel, adevarul este cunoscut cu o precizie destul de ridicata, insa exprimarea lui se face doar „pe surse“. Teama de a spune adevarul este justificata – sistemul corupt se apara si este pregatit sa loveasca decisiv orice adversar din mediul privat, dar mai ales din structurile statului. Ne confruntam cu o lege a tacerii asemanatoare cu „omerta“ siciliana.

Recentele cazuri demascate reprezinta un degetar de apa oferit unei societati ratacite de prea multa vreme in desertul coruptiei. Suntem departe de a ne potoli setea, departe de atingerea unei stari de normalitate, departe de momentul in care adevarul va fi asumat si nu doar exprimat cu teama „pe surse“. Cred in sansa romanilor de a-si castiga in primul rand respectul de sine, dar nu ma astept ca acest lucru sa se intample doar prin activitatea unor structuri precum SRI, DNA, DGA etc.

Cu totii trebuie sa participam la recastigarea moralitatii pierdute in societate, sa apelam la bunul simt innascut in fiecare om, sa ne implicam, sa incepem sa ne bazam cel putin la fel de mult pe o strangere de mana si o privire in ochii celuilalt, ca si pe documente, stampile si semnaturi (atat de insela toare in ultima vreme), sa ne intoarcem la frica de Dumnezeu specifica romanilor inca de la inceputurile acestei natii.

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.