… poate, punctul de plecare pentru o echipă sănătoasă. Vă veți întreba, probabil, „Ce caută într-o revistă dedicată transportului și logisticii un interviu care pare, mai degrabă, potrivit unei publicații cu un specific medical?”. Astăzi, însă, stresul în afacerea de transport a atins cote noi. Operaționalul pare să îngroape și ultima fărâmă de libertate, iar incapacitatea de a previziona cum vor arăta lucrurile anul viitor (de exemplu) se generalizează. În mijlocul atâtor stimuli negativi, managerul trebuie să găsească echilibrul și să îl transmită echipei. Poate mai mult decât altădată, e bine să facă un pas în spate și să analizeze situația. Vă propunem ca, preț de 10 minute, să vă întoarceți către voi, luând în calcul câteva adevăruri pe care știința le-a demonstrat deja, pe care prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan, medic neurolog și psihiatru, ni le-a transmis, în cadrul unui interviu.
Ziua Cargo: Cum influențează ceea ce gândim sau simțim corpul nostru, persoanele pe care le vizează gândurile și persoanele cu care intrăm în contact ?
Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan: Despre influențele gândurilor, emoțiilor și sentimentelor noastre asupra sănătății proprii, ca și a celorlalți oameni, se știe încă din antichitatea orientală. Astăzi, avem, însă, dovezi concrete, nu doar teoretice, oferite de studiile efectuate cu mijloace moderne.
Chiar și astăzi, încă, ni se mai pare ciudat că fiecare gând și emoție pot avea efecte favorabile sau nocive asupra sănătății noastre. Cu fiecare gând și emoție, pledăm pentru sănătate sau boală, pentru că substratul lor este unul de ordin biochimic, la nivelul creierului și al corpului nostru, și un altul de ordin fizic, în sensul de emitere a unui câmp de energie, propagat în spațiu.
Fundamental în înțelegerea acestui fenomen este conceptul de stres, intrat deja în limbajul întregii lumi moderne, fiind definit ca reacția organismului la o serie de factori solicitanți de natură diversă – psihici, fizici, chimici etc.
Există un stres de scurtă durată, la care organismul răspunde prin reacții de adaptare imediate și reușește să-și restabilească echilibrul fiziologic, și un stres de lungă durată sau de mare intensitate, la care reacția de adaptare este depășită. Când reacția de adaptare este depășită, apar efectele de ordin patologic ale stresului.
Repetăm, pentru importanța pragmatică pe care o au cele două forme de stres. Cel de scurtă durată și de intensitate moderată are un rol fiziologic, fiind menit să ne apere, în diverse circumstanțe solicitante, prin restabilirea echilibrului fiziologic. În stresul de lungă durată, sau de intensitate majoră, posibilitățile de compensare – adaptare ale organismului vor fi depășite.
Vom cita un exemplu. S-a observat că multe persoane care au prezentat brusc un infarct miocardic, cu circa două ore înainte au avut un episod de furie, de enervare foarte puternică. În acest caz, în organism are loc o descărcare excesivă de adrenalină, care afectează sistemul vascular de la nivelul inimii.
Într-un stres cronic, sistemul vascular va fi, de asemenea, solicitat continuu, generând, cu timpul, hipertensiune arterială și tulburări de ritm cardiac, soldându-se, în cele din urmă, dacă nu se iau măsuri de ordin terapeutic, cu accidente vasculare cerebrale și cardiace. Prin excesul și al altor componente biochimice, cum este cortizolul, pot apărea consecințe patologice la nivelul sistemului nervos, sistemului imunitar, al ADN-ului etc.
Ce efecte au emoțiile negative?
Emoțiile negative pot fi văzute ca focul care inflamează gândurile. Depresia și anxietatea generate de stres pot fi la originea oricărei boli somatice. Iată câteva exemple: grijile, frica de examene, frica și depresia provocate de evenimente au ca efect, prin excesul de adrenalină și hormoni glucocorticoizi, dincolo de afectările de ordin vascular, distrucția de celule nervoase cu apariția de boli neurodegenerative, scăderea capacității de apărare a sistemului imunitar, tulburări endocrine, afectări genetice, care pot conduce până la boli oncogene.
Studiile efectuate în diverse centre universitare americane au arătat că studenții aflați în sesiuni de examene făceau mai ușor boli intercurente (răceli sezoniere). Femeile cu neoplasm de sân, care nu își puteau depăși ușor reacția depresivă, erau mai expuse la o generalizare a bolii. Aidoma, la persoanele în vârstă cu depresie, o fractură necesită un timp de aproape trei ori mai mare pentru vindecare.
La modul general, stresul, depresia, anxietatea și alte emoții și sentimente negative ca ura, invidia, furia, răutatea, temperamentul coleric, o stare de continuă nemulțumire asupra vieții, constituie obstacole certe în vindecarea oricărei boli. În clinica de Neurologie pe care am condus-o, am constatat că persoanele cu același diagnostic și tratament se vindecau mult mai greu dacă erau continuu iritate, nemulțumite, revoltate pe toată lumea, decât cele care erau calme, optimiste, credincioase și generoase.
Includem în gândirea pozitivă sentimentele de acceptare a semenilor, de iubire, de compasiune. Calmul și optimismul sunt, de asemenea, mari atuuri pentru sănătate.
Ura, invidia, gelozia, bârfa, ironia, agresivitatea, ostilitatea, avariția, egoismul – au o semnificație negativă, din punct de vedere efectiv. Ecoul lor biochimic în organism este acela de stres, cu eliberarea de substanțe specifice stresului.
Cercetări efectuate relativ recent au evidențiat un fenomen foarte curios. Toate gândurile și emoțiile cu semnificație pozitivă sunt procesate în arii corticale diferite de cele cu semnificație negativă. Este ca și cum creierul însuși ar face o selecție între bine și rău, între ceea ce este moral și imoral.
Să luăm un exemplu: Dacă spunem unei persoane: ești frumoasă! Informația este prelucrată în lobul frontal stâng.
Dar dacă spunem: Ești urâtă! – procesarea sa va avea loc în lobul frontal drept, iar timpul de conștientizare a informației este mult mai lent. Creierul însuși pare să refuze o informație neplăcută.
Am precizat că gândurile și emoțiile cu semnificație pozitivă sunt favorabile sănătății, iar cele cu semnificație negativă sunt nocive pentru sănătate. Deducem, de aici, că instanța care face selecția gândirii după criterii etice nu poate fi alta decât propria noastră conștiință. Deducem, de asemenea, că, în funcționalitatea sa, creierul uman respectă un cod etic. Și, cum suntem, cu toții, un rezultat al evoluției Universului, înseamnă că însuși Universul are ca suport o lege de ordin etic, exprimată la nivel uman, prin propria noastră conștiință. La această concluzie am ajuns în 2008, când am formulat conceptul de cod etic al creierului, în momentul în care cercetările din neuroștiințe au realizat o adevărată revelație sau revoluție în fiziologia creierului.
Am amintit, la început, că, dincolo de efectul de ordin biochimic asupra organismului, gândurile noastre trebuie să fie înțelese și ca emisii de câmp ale creierului uman, care vor avea aceeași semnificație pozitivă sau negativă și care, asemenea oricărui câmp fizic, se propagă în spațiu. Consecința imediată a fenomenului de câmp este aceea că purtăm în permanență cu noi, impregnată în fiecare dintre celulele noastre, energia bună sau nocivă a gândurilor și emoțiilor noastre – cu efectele deja discutate. Eu obișnuiesc să spun, metaforic, că, gândind frumos, purtăm în permanență pe umeri o pelerină albă, iar, când gândim rău, purtăm o haină neagră, de doliu.
Pe de altă parte, toate gândurile emise în spațiu se însumează cu celelalte, ale altor persoane, emise pe aceeași lungime de undă, formând nori luminoși sau întunecați deasupra capetelor noastre. Dacă, astăzi, în lume, este atâta violență, atâta agresivitate și ură, avem, acum, pe deplin, explicația științifică.
Consecința: vrem să ne fie bine? Să renunțăm, atunci, la modul de gândire păgubos care ne afectează, astăzi, atât de mult, atât pe plan social, cât și al propriei sănătăți.
Un om stresat sau care resimte teama, pentru că nu știe dacă obiectivele pe care le are nu vor fi ușor atinse, pierde din productivitate? Reprezintă multitasking-ul o capcană?
Teama, îngrijorările și îndoiala, în fața unor evenimente importante pentru viața sau profesia noastră, ne consumă, mai întâi, foarte multă energie. În al doilea rând, gândurile noastre de teamă ne însoțesc și ne pot bloca psihic, scăzându-ne randamentul sau, chiar, determinând eșecul.
Optimismul, încrederea, credința și, desigur, și pregătirea își au rolul lor decisiv în obținerea succesului, în orice am întreprinde, inclusiv în procesul de vindecare. Bernie Siegel, oncolog american, a selectat un lot de bolnavi, aflați în diverse stadii ale bolii canceroase, i-a învățat să se concentreze câte două ore pe zi – dimineața și seara – pe ideea de vindecare a bolii. După șase luni, a constatat că s-au vindecat 40% dintre bolnavi. Examenele psihologice au evidențiat că au beneficiat de vindecare cei care și-au învins depresia și au rămas optimiști, cei calmi, generoși, buni la suflet și credincioși.
Cum poți schimba lucrurile, atunci când nu mai ai liniște?
Învățând procedee de relaxare și de meditație.
O oră de meditație sau de relaxare este capabilă să genereze o serie de reacții biologice pozitive în organism. Trebuie să insistăm un timp relativ mai lung, pentru a reuși să schimbăm rețeaua neuronală de suport a vechii gândiri.
O altă cale de a ieși din tensiunea gândurilor neplăcute este aceea de a ne comuta mintea pe ceva plăcut. Odată cu gândul, aducem, obligatoriu, și energia lui bună.
Cea mai bună soluție de a îmbuna pe cineva ostil nouă este aceea de a-i trimite gânduri bune, de apreciere, de iubire. Sentimentul de iubire împacă pe toată lumea, chiar și pe dușmani.
Dacă găsești echilibrul din punct de vedere emoțional și al gândurilor, se schimbă și lucrurile din jurul tău? Efectele acțiunilor tale vor fi altele ?
În mod cert, da, dar timpul de care avem nevoie de împăcat pe cineva este diferit de la om la om.
Unul dintre cei „100 romani din istoria lumii” – știință și cultură
Profesorul doctor Dumitru Constantin Dulcan este specializat în neurologie și psihiatrie, fiind doctor în medicină (1962) și în științe medicale (1976). Este autorul unor monografii importante în domeniul de bază, dar și în domenii conexe medicinii, precum și al unor lucrări cu conținut eseistic și filosofic de o mare valoare.
A fost premiat, în 1992, de către Academia Română „Vasile Conta”, pentru volumul „Inteligența materiei”, distincție căreia i s-au adăugat de-a lungul timpului alte premii. A participat la numeroase congrese internaționale, în timp ce evoluția sa profesională relevă o mare experiență în contactul direct cu pacientul.
Iată câteva date: 1971-1974 – Medic Șef Secție Neuropsihiatrie la Spitalul Militar Craiova; 1974- 1982 – Medic principal neurolog la Spitalul Militar Central București; 1982- 1992 – Medic primar al secției Neurologie la Spitalul Militar Central București; 1992- 1995 – Medic Șef secție Neuropsihiatrie la Spitalul Militar Central București; 1993 – Conferențiar universitar; 1993 – Grad general brigadă; 1995- 2005 – Șef Clinică Neurologie; 1998 – Profesor universitar, Clinica Neurologie- Spitalul Militar Central București; 2005 – 2012 – Șef Catedră Neurologie, Universitatea „Titu Maiorescu”; 2013 – Șef Catedră Neurologie și Neuropsihosomatică, Universitatea „Titu Maiorescu”.
Meda IORDAN
meda.iordan@ziuacargo.ro
