Multora nu le-a venit, nici până în ultima clipă, să creadă că doar au anticipat mai toți cei care se ocupă de previziuni politice o victorie a Doamnei Hillary Clinton în alegerile federației americane de anul trecut. Un derbedeu populist de dreapta, care, în campania electorală, a jignit profund femeile și handicapații, locuitor la Casa Albă? „Nu vă faceți griji!”, s-au grăbit să spună cei cu experiență, din împrejurimi, „funcția îl formează pe președinte, și nu invers!”.
Ne-am gândit cu toții că Trump va fi înconjurat de o gloată de consilieri, care vor conduce America din spatele lui, și îi vor domestici apucăturile de miliardar necioplit. Ne-am înșelat cu toții.
S-au înșelat americanii de bună credință, cărora le-a promis o țară unde curge numai lapte și miere, s-au înșelat toți cei care au semnat acordul de la Paris, menit să asigure și generațiilor viitoare un aer respirabil în lume, s-au înșelat partenerii din NATO, care au sperat să-și păstreze carnetele de membri cu cotizația simbolică de până acum, ba chiar s-a înșelat amarnic și domnul Putin, când a hotărât să-i susțină pe șest campania electorală, măsluind, cu o armată de specialiști, spațiile de socializare din mediul american și crezând că îl poate, apoi, conduce subtil, de la distanță, pe acest naiv total în ale politicii. Rezultatul după un an în Casa Albă?
Singura certitudine este incertitudinea la ce va spune și ce va face mâine Maria Sa Trump. „Sunt singurul care decide, de mine depinde totul!” își declara singur, ignorând inconștient sau, chiar, conștient că microfoanele sunt deschise. Se simte obligat doar ego-ului propriu, grav bolnav, și acelei categorii sociale care are mereu ceva de protestat, atunci când gradul de cultură nu e suficient ca să priceapă, de fapt, ce opțiune a ales.
Când am început să recitesc promisiunile electorale făcute de Trump americanilor, mi-am dat seama că acest om nu este cel care a declanșat rupturile din societatea americană, el este simptomul și reprezentantul ei. Acum un an, nimeni nu-și putea închipui că un președinte american numește sistemul de justiție al țării sale „un banc prost”. Doar o ieșire verbală necontrolată? Lipsă de respect în fața legii? E doar o calculație vicleană pentru demonstrația privind forța pe care a căpătat-o și fără de care nu mai poate trăi.
Câtă asemănare cu personajul de vârf de la noi!
Și, deodată, mi-am dat seama: câtă asemănare cu personajul de vârf de la noi! Promisiuni electorale populiste acolo, unde ideea unui zid la granița cu Mexicul, precum și interdicția de a pătrunde în America pentru cetățenii unor state a declanșat uralele naționaliștilor de dreapta. Din zid nu s-a pus nici măcar prima cărămidă, iar justiția a anulat legea lui Trump care contrazicea cea mai liberală constituție din lume.
Aici, la noi, o Ordonanță 13 lansată la miezul nopții, menită să curețe dosarele juridice stufoase ale persoanelor din vârf, oprită de stradă și, apoi, de justiție. Acolo, un număr de miniștri dați afară într-un singur an – fapt neîntâlnit, încă, în America, aici – un guvern complet dat afară de partidul care l-a numit, apoi parțial reinvestit și – never ending story – remaniat, din când în când, atunci când se duce un fir, precum se reparau, pe vremuri, ciorapii de damă.
Acolo, o reformă firavă în sănătate, pe care Obama a îndrăznit să o facă, înlăturată cu ciudă și ea, aici, o promisă reformă rămasă în bilețelul numit „program de guvernare”, până când și ultimul absolvent de medicină a părăsit România. Acolo, un președinte dovedit că a mințit în campanie și în interviurile cu serviciile, la care a fost obligat să meargă, aici, un condamnat cu patalama la mână și care își așteaptă următoarele procese. Și într-o parte, și în alta, se primesc pariuri în legătură cu care din ei va fi în stare să-și ducă mandatul până la capăt.
Știu, unul e președinte, și încă al țării celei mai puternice din lume, dar și despre celălalt știe, între timp, și tanti Aglaia din Vaslui că el este cel care trage sforile la marionetele acestui teatru Țăndărică pentru adulți. Desigur, sunt cunoscute ideile de dreapta are republicanilor, atât din congresul, cât și din senatul Statelor Unite, iubitori de armă în buzunarul fiecăruia, și, dacă americanii i-au ales, să se descurce acum cu ei.
Dar la noi? Un partid declarat de stânga, adică al clasei muncitoare în noul înțeles, cel liber, al cuvântului, proclamă cea mai de dreapta lege fiscală din Europa, fără Parlament, ca să meargă mai repede, doar din condeiul marelui conducător. De ambele părți, doar cei cu bani au carnet de conducere de țară și, în caz că sunt opriți la vreo neregulă în trafic, sunt repede înlocuite legea și polițiștii, în loc să se plătească amenda.
Veți spune, pe drept cuvânt: „ce l-a mai apucat și pe ăsta să ne compare cu americanii?” și aveți perfectă dreptate să vă întrebați. V-am păcălit, nu e o comparație. Este sperietura unui cărturar de ocazie față de ce se întâmplă într-o lume în care capetele de afiș ale ziarelor și ale emisiunilor de știri sunt dominate de atacuri teroriste, de reînvierea, pe alocuri, a naționalismului extremist și de încercări de a copia – dacă nu chiar stilul de politică, atunci măcar sloganul americanilor, acel „America first”, cu adaptarea de rigoare a numelui țării de unde se proclamă. Trăiască egoismul de pretutindeni!
Și în România? România last?
Nu. O demonstrează, pe de o parte, economia, a cărei creștere spectaculoasă a așezat-o în fruntea Europei, dar o demonstrează și zecile de mii de oameni care ies în stradă atunci când cineva le fură meritele pentru asta. Și în viitor? Viitorul a avut, întotdeauna, mai multe definiții: pentru cei slabi este ceva unde nu vom ajunge niciodată; pentru cei fricoși este marea necunoscută. Dar pentru cei curajoși este o șansă. Să nu ne cramponăm, deci, de experiența mizerabilă avută, până acum, cu democrația atât de sângeros câștigată. Confucius spune: „Experiența este ca un felinar purtat pe spate. Ea luminează doar drumul pe care l-ai parcurs deja”.
E timpul unor noi experiențe. Romania first!
Dan SCHNICK
dan.schnick@ziuacargo.ro
