Într-o societate democratică, integritatea funcționarului public este fundamentul încrederii cetățenilor în instituțiile statului. Această încredere este construită și consolidată printr-un comportament etic, dar și prin respectarea cadrului legal.

Una dintre cele mai importante obligații care ilustrează această dublă responsabilitate este obligația de sesizare a faptelor de corupție. Funcționarul public nu doar că are o datorie morală de a semnala faptele neconforme cu valorile integrității, ci și o obligație legală fermă, sancționată de legislația penală atunci când este încălcată.
Fundamentul moral al obligației de sesizare
Din punct de vedere moral, funcționarul public este, în primul rând, un slujitor al interesului public. El are datoria de a pune binele comun înaintea oricăror interese personale sau de grup și de a proteja resursele și valorile comunității.
Sesizarea faptelor de corupție este, așadar, o expresie a unui comportament etic responsabil, care presupune:
- Loialitate față de interesul public: funcționarul trebuie să manifeste o atitudine proactivă în protejarea patrimoniului public și a corectitudinii.
- Respectarea valorilor de integritate și transparență: orice tentativă de mușamalizare a faptelor de corupție înseamnă trădarea acestor valori fundamentale.
- Solidaritate civică: sesizarea actelor de corupție nu este doar o datorie profesională, ci și una cetățenească, menită să contribuie la construirea unui mediu social corect și echitabil.
- Responsabilitate individuală: fiecare funcționar trebuie să își asume răspunderea pentru menținerea integrității în instituția în care activează.
În acest sens, literatura de specialitate subliniază că funcționarul public are o „obligație etică de loialitate față de normele morale ale profesiei sale”, iar pasivitatea față de faptele de corupție este considerată o gravă încălcare a deontologiei profesionale.
Fundamentul legal: art. 267 Cod penal și art. 61 Cod de procedură penală
Dacă moralitatea asigură cadrul de principii, legea vine să instituie un cadru de reguli obligatorii, a căror nerespectare atrage sancțiuni.
Articolul 267 din Codul penal român reglementează în mod expres infracțiunea de omisiunea sesizării: „Fapta funcționarului public care, luând cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în care își desfășoară activitatea, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Această prevedere consacră trei idei fundamentale:
- Subiect activ calificat: infracțiunea poate fi săvârșită doar de un funcționar public, în sensul art. 175 Cod penal.
- Condiția cunoașterii faptelor: funcționarul trebuie să fi luat cunoștință despre comiterea unei infracțiuni legate de serviciul său.
- Obligația de sesizare imediată: neîndeplinirea acestei obligații constituie infracțiune.
În aceeași ordine de idei, prevederile art. 61 Cpp stipulează că, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:
- organele inspecțiilor de stat, ale altor organe de stat, precum și ale autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii
- organele de control și cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor
- organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege.
Așadar, sesizarea nu este o opțiune sau un gest de bunăvoință, ci o obligație fermă, iar încălcarea acesteia este sancționată penal.
Corelarea celor două tipuri de obligații
Deși una are fundament etic și cealaltă juridic, cele două obligații – morală și legală – sunt profund interconectate.
În plan teoretic, moralitatea precedă norma juridică: obligația morală de a nu tolera corupția este cea care a justificat, ulterior, reglementarea unei obligații legale stricte. În lipsa unei conștiințe etice, legea devine un instrument coercitiv golit de eficiență.
În plan practic, funcționarul public care înțelege și interiorizează responsabilitatea sa morală de a proteja binele comun va acționa instinctiv în sensul legii, sesizând orice faptă de corupție de care ia cunoștință.
Astfel, dimensiunea morală a obligației are rolul de a încuraja respectarea proactivă a legii, nu doar evitarea pedepsei.
Modalitatea de realizare a sesizării
Art. 267 Cod penal menționează că sesizarea trebuie făcută de îndată către organele de urmărire penală – de regulă, parchetul competent sau poliția judiciară. Funcționarul public are la dispoziție mai multe modalități de a-și îndeplini această obligație:
- Prin sesizare directă către parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale sau alte unități de parchet.
- Prin sesizare către structurile specializate în combaterea corupției, cum ar fi Direcția Generală Anticorupție (DGA) în cadrul MAI sau Direcția Națională Anticorupție (DNA).
Este important ca sesizarea să conțină cât mai multe elemente concrete: faptele observate, persoanele implicate, locul și momentul săvârșirii faptelor, eventuale probe sau indicii.
Un exemplu pozitiv…
… este reprezentat de cazurile în care funcționari ai MAI au sesizat structurile Direcției Generale Anticorupție, contribuind la prinderea în flagrant a colegilor implicați în fapte de luare de mită sau trafic de influență.
În perioada 14-28 aprilie 2025, zece polițiști ai Ministerului Afacerilor Interne din cadrul Poliției Române, Poliției de Frontieră și unui serviciu public regim permise de conducere și înmatriculare vehicule au dat dovadă de fermitate și integritate, respingând mita și sesizând imediat faptele la Direcția Generală Anticorupție.
Sumele oferite, cuprinse între 50 și 5.000 de lei, iar într-una dintre situații chiar 2.000 de euro, au fost refuzate de polițiștii MAI, care au acționat corect și transparent, sprijinind activ eforturile de combatere a corupției. În șase dintre situații, momentul oferirii mitei a fost surprins cu ajutorul camerelor tip body cam, inclusiv în cazurile sesizate prin Call-center-ul anticorupție DGA (0800.806.806).
Astfel…
Obligația funcționarilor publici de a sesiza faptele de corupție este o responsabilitate dublă:
- O obligație morală, izvorâtă din respectul față de valorile fundamentale ale integrității și interesului public.
- O obligație legală, reglementată expres de Codul penal, a cărei încălcare atrage sancțiuni severe.
Consolidarea încrederii statului presupune ca fiecare funcționar public să înțeleagă și să își asume această dublă responsabilitate. Numai printr-un angajament autentic față de valorile integrității și prin respectarea fermă a normelor legale poate fi eradicată corupția.
Nicolae-Marius POPA
comisar-șef
Direcția Generală Anticorupție