Ușor, ușor, se strânge o majoritate, chinuită, ce e drept, care să confirme că în 2018 vom avea criză.
Este evident, nu-i așa? Atâtea modificări în legislația fiscală, inflația, cursul valutar, presiunile europene…
Sunt atâtea argument pro criză, că nu mai vedem creșterea economică importantă din acest an, sau perioada bună traversată în ultima vreme…
Îmi amintesc cum, înainte de marea criză din 2008, mulți economiști de renume (la nivel mondial) spuneau că o nouă formă de economie s-a născut – una fără recesiune, ci doar cu creștere continuă și sustenabilă. Tare de tot!
Acum, lucrurile s-au schimbat. Mai toți specialiștii (cu renume sau fără) propovăduiesc criza – e la modă. Și, oricum, având în vedere că mulți consideră drept criză orice experiență neplăcută pe care o trăiesc… este doar o chestiune de „moment (ne)potrivit” și interpretare, criza fiind la îndemâna oricui, persoană fizică sau juridică.
Vă propun un exercițiu de logică. Dacă în 2018 va fi criză, la magnitudinea celei precedente, toate firmele vor suferi, iar principala expunere va veni din direcția clienților și abia apoi din cauza investițiilor realizate. Pe de altă parte, dacă nu va fi criză… Firmele care au decis că este bine să fie precaute vor rămâne la nivelul autoimpus, însă cei care au decis să se dezvolte… Am putea asista la un val spectaculos de companii românești care trec granița dintre mic și mediu, către mare.
Am întâlnit în ultima vreme mai mulți antreprenori cu ținte ambițioase. Am observat că au ceva în comun – un optimism straniu, de parcă nici nu au auzit vreodată de criză. Speculează fiecare oportunitate pe care o întâlnesc, iar senzația pe care o răspândesc în jurul lor este încrederea. Sunt atât de siguri pe ei, încât ai dificultăți reale în a rămâne cu picioarele pe pământ, atâta vreme cât ești în preajma lor. Ai nevoie să îți repeți că ceea ce vezi la ei nu este adevărat, că sunt niște visători care trăiesc într-o altă lume, altfel riști să te contaminezi, să uiți ceea ce am stabilit ca fiind evident – vine criza!
Și mai este ceva ce au în comun acești „ciudați” optimiști: se străduiesc, mai cu perdea unii, alții cât se poate de direct, să mă convingă că ei nu fac asta pentru bani. Adică, sunt multimilionari în euro, sau pe cale să devină, dar afirmă că nu sunt interesați de bani… Cine îi crede?! Însă, apoi, am stat și m-am gândit mai bine. Nu cred că încercau să mă convingă pe mine, ci, mai degrabă, pe ei înșiși. Ca niște sportivi de performanță, își doresc să meargă mai departe, să dezvolte, să vadă cât de departe pot ajunge. Dar, în același timp, trebuie să facă față impulsului de a renunța, de a-și trăi viață fără griji, fără conflicte, fără efort. E o luptă grea acolo!
Dar să ne întoarcem la criză. Eu, cu toată sinceritatea, consider că 2018 va fi cel mai bun an postrevoluționar al României. Dar cum nu am informații în plus, sau puteri paranormale… este doar o chestiune de alegere.
Nu lipsa oportunităților este cea care oprește dezvoltarea. Curaj, vrednicie și competență, acestea sunt lucrurile care contează.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
