Povestea lui Dorel din Vaslui începe cu mai mult de un deceniu în urmă, când, copil fiind, privea pe fereastra casei sale micuțe și friguroase la zgomotoasele camioane ce treceau cu mare viteză pe șoseaua din apropiere.
Așa s-a înfiripat timid micul său vis ca, într-o zi, să treacă pe șoseaua din fața casei la volanul unui TIR mare, cu cabină albastră. Anii au trecut și Dorel a terminat, cu greu, liceul. Viața profesională și-a început-o de jos, ca muncitor necalificat pe un șantier. După un timp, un bun prieten, fost coleg de șantier, care fugise și ajunsese la mai bine, i-a trimis „un link” cu o ofertă „bună” la o școală de șoferi tocmai din Pitești. Curajosul Dorel, cu bruma de bani adunată, a lăsat în urmă munca de pe șantierul prăfuit și a ajuns, cât ai clipi, în Trivale, cu chirie, tot într-o casă bătrână și micuță. Azi s-a înscris la școala de șoferi, într-o săptămână a și terminat-o și după încă trei zile a luat „examenele”, la toate categoriile, din prima. Într-o zi de marți, 13 februarie, visul lui a devenit realitate. Dorel a devenit șofer de mașini „mici”, camioane, autocare și motociclete. Norocos om!
Înarmat cu permisul de conducere, și-a început Dorel o nouă viață profesională. Mai întâi, a aprovizionat vreo 20 de magazine cu pâine, transportată cu o dubă foarte veche. După vreo 2 ani, și-a dat seama că noaptea este pentru dormit, iar el se trezea de la ora 3; astfel, a renunțat.
Sensul verbului „a uni”…
Așa a ajuns șofer la o firmă brașoveană de peisagistică, companie care-l prindea pe Dorel din plin în mrejele pregătirilor pentru Crăciun, cu brazi autohtoni și de import. În toată această agonie a pregătirilor, a gonit vreo 10.000 km la volanul unei camionete noi, până într-o zi, când a fost oprit de un tânăr polițist dintr-un orășel de provincie moldovean, pentru pătrunderea într-o intersecție pe culoarea roșie a semaforului. În camionetă transporta vreo 40 brăduți ornamentali, la ghiveci, fără documente de însoțire a mărfii. Dorel, băiat isteț și descurcăreț, a analizat repede situația și a decis că înaintașul său, cel dintâi zburător al Ardealului, biruitorul văzduhurilor, Aurel Vlaicu, prezent pe bancnota de 50 de lei, avea să-l salveze. A înghesuit 4 bancnote între coperțile certificatului de înmatriculare și le-a înmânat polițistului, o dată cu documentele.
Cu mai mulți ani în urmă, fascinat de mirosul de motorină arsă, încerca să stea cât mai aproape de camioane și se ducea într-o parcare din apropierea casei, unde polițiștii obișnuiau să organizeze controale rutiere. Atunci a descoperit, în variantă proprie, sensul verbului a uni, văzând cum unii șoferi de TIR, înainte de a descăleca de pe miile de cai putere din cabină, înghesuiau câteva bancnote în actele ce le înmânau polițiștilor. Banii înseninau întâi chipul polițistului cu burtă, apoi și pe cel al șoferului, unindu-i într-un fel. La despărțire își strângeau mâinile.
… și lecția…
Agentul înalt, zvelt și zâmbitor verifică pe rând actele primite, dar se opri încruntat și vizibil deranjat când îl întâlni cu privirea pe Aurel Vlaicu, în această ipostază delicată, de presupus personaj negativ înghesuit și cu fața mototolită, de pe prima bancnotă. Oftând ușor, realiză că iar a dat de unul care crede că poate să-i cumpere pe toți. Se înfipse mai bine pe picioarele depărtate, luă o mină gravă și, cu actele mânjite în mână, își începu lecția de integritate.
„Stimate domnule Dorel! De curând doi colegi de-ai mei de promoție, din Bicaz, au sesizat, în mai multe rânduri, Direcția Generală Anticorupție, cu privire la oferirea de către mai mulți conducători auto a unor sume de bani cuprinse între 100 și 5.000 de lei, oferite cu titlu de mită.
În toate aceste 33 situații, celor 33 de conducători auto le-au fost întocmite dosare penale, în care procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț au emis și rechizitorii de trimitere în judecată pentru dare de mită. Șoferii vinovați riscă închisoarea. Dumneavoastră, domnule Dorel ce vreți? Sau, mai corect, cât vreți?”
Dorel, bâlbâindu-se: „Mă gândeam că așa este bine… că alți colegi îl simpatizau pe Aurel Vlaicu…”. Realizând că polițistului din fața sa îi lipsea rânjetul „prietenesc” de odinioară… coborî privirea și tăcu.
„Da, sunt de acord”, zise tânărul polițist, „Aurel Vlaicu este un mare român, un simbol național, poate fi un model pentru noi toți, hai să nu-l târâm în mlaștina corupției.
Astăzi pentru nerespectarea culorii roșii a semaforului o să vă sancționez cu amendă și, ca măsură complementară, vă rețin permisul de conducere pentru 60 de zile. Totodată, frumoșii brăduți transportați fără acte de însoțire vor fi internați la ocolul silvic până la clarificarea situației lor legale.
Poate nu știți, dar oferirea unei sume de bani unui polițist pentru neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, așa că, mă văd obligat de lege să sesizez Direcția Generală Anticorupție privind „implicarea pilotului Aurel Vlaicu”.
Aviz celorlalți „dorei” din trafic!
Poveste scrisă de comisar-șef de poliție Dan Moldoveanu
