Aproximativ doi ani de zile… după această perioadă de funcționare orice firmă are tendința să transforme activitățile zilnice în rutină și evitarea problemelor în reguli și proceduri. În ritmul acesta, în zece ani ești deja bătrân… din punct de vedere antreprenorial.
Și nu este nimic rău în asta!
În afacerea de transport, te bazezi, încă din start, pe nevoia inepuizabilă pentru acest serviciu. „Până va apărea teleportarea, transporturile trebuie să funcționeze”, afirmă mulți. Însă, chiar dacă „teleportarea” întârzie, nu înseamnă că transporturile rutiere se desfășoară la fel. Schimbări apar și, fără a le urmări, a le înțelege și a te adapta la noile realități, riști să rămâi în afara jocului.
O radiografie a pieței ne arată transformările care au avut loc și direcțiile pe care le urmărește piața, la ora actuală.
Chiar dacă simplistă, o clasificare a modului în care a evoluat transportul românesc în economia de piață ne poate oferi o imagine a evoluției, din punct de vedere al concentrării pe aspectele care maximizează șansele de reușită.
În primele faze, a fost vorba despre „tarif”. Având tariful corect, firmele de transport își puteau găsi clienții cu ușurință, crește numărul de kilometri parcurși și, de aici, lucrurile se succedau în cascadă, pentru atingerea succesului țintit.
Apoi, s-a instalat perioada „datelor”. Cine deține informațiile corecte poate accesa zonele de reușită. „Unde”, „când” și „cu cine” au devenit aspecte care puteau asigura câștiguri mult superioare unui tarif adaptat.
Urmează perioada „operaționalului”. Discutăm de concentrare pe proceduri și instrumente. Un cadru corect de organizare, instrumente eficiente și o echipă care știe pe ce să se concentreze și cum să măsoare rezultatele reprezintă un atu fantastic, mult superior abordărilor precedente. Consider că suntem aproape de finalul acestei perioade.
În mod surprinzător, descopăr, în piață, tot mai multe firme care au trecut la o nouă abordare. Am putea-o numi „customer service”. De fapt, este chiar mai mult decât atât. Sunt firme care se îngrijesc de experiența pe care clienții o au în relația cu ele. Iar această abordare pare să asigure o consolidare fără precedent a relațiilor. Și acesta nu este singurul avantaj. Nu sunt încă multe firme de transport cu o asemenea abordare, deci nu este momentul să dăm verdicte, însă toate par foarte sigure, din perspectiva direcțiilor de dezvoltare, a investițiilor pe care urmează să le realizeze și, aparent, nici nu au atât de multe probleme cu personalul, așa cum putem observa la majoritatea firmelor din piață. Chiar și în zona de „digitalizare”, au o imagine precisă legată de ce ar trebui să facă soft-urile achiziționate/dezvoltate. Practic, au curajul să regândească lucrurile.
Evident, granițele sunt fine între o etapă și alta. În plus, faptul că deja ai o viziune care te plasează în ultima etapă nu te scutește în a fi eficient pe partea operațională, a avea informații pertinente din piață și a putea oferi tarife acceptabile…
Totuși, între o firmă aflată în zona de top și una care încă se concentrează exclusiv pe „tarif”… se cască o prăpastie evidentă, cu diferențe de abordare și limbaj surprinzătoare. Practic, par business-uri complet diferite, cu alt tip de angajați (cel puțin, la birouri), alt ritm de creștere și clienți complet diferiți (afacerea îmbătrânită abia poate spera să deservească, arar, clienții primului, și atunci doar prin intermediari).
Afacerile îmbătrânesc făcând bine ceea ce fac, însă nimeni nu este obligat să se limiteze la un singur lucru bun. Succesul din trecut merită să fie conservat, însă, totodată, poate fi revitalizat. Mai ales într-o perioadă plină de schimbări și oportunități tehnologice.
De transporturi va fi nevoie întotdeauna, însă, poate, principalul risc al afacerilor din acest sector îl reprezintă riscul de nu mai risca.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
