Bibliotheca Alexandrina, pe numele sau arab Maktabat al-Iskandariyah, este o biblioteca si important centru cultural pe tarmul Marii Mediterane, in orasul egiptean Alexandria. A fost construita atat pentru comemorarea uneia dintre disparutele minuni ale lumii antice, vechea Biblioteca din Alexandria, dar si pentru a reinvia traditia unui astfel de centru de studiu si eruditie in vechiul oras egiptean.
Ideea reinvierii traditiei unui astfel de centru de eruditie dateaza din 1974, cand o comisie infiintata de Universitatea din Alexandria a ales un lot de teren pentru constructia bibliotecii, intre campus si litoral, in apropierea locului in care fusese cladirea bibliotecii antice. Ideea recrearii vechii minuni a fost adoptata curand dupa aceea si de alte agentii si indivizi. Unul dintre suporterii acestei idei a fost chiar ex-presedintele Hosni Mubarak. UNESCO a imbratisat, la randul sau, proiectul si a organizat, in 1988, un concurs de design pentru constructia bibliotecii, iar castigator, dintre cele peste 500 de proiecte participante, a fost declarat cel al biroului de arhitectura Snøhetta, din Norvegia. In cadrul unei conferinte sustinute in 1990 la Asuan, au fost anuntate primele finantari, in valoare de 65 milioane USD, majoritatea din partea statelor arabe. Lucrarile de constructie au inceput in 1995 si, dupa ce au fost cheltuite peste 220 milioane USD, complexul a fost inaugurat pe data de 16 octombrie 2002. Bibliotheca Alexandrina este trilingva, continand carti in araba, engleza si franceza. In anul 2010, a primit o donatie de 500.000 carti din partea Bibliotecii Nationale Franceze, acest dar plasand biblioteca din Alexandria pe locul sase ca marime in lume in randul institutiilor francofone de acest fel. Dimensiunile proiectului sunt vaste: biblioteca are loc pe rafturi pentru 4 milioane de carti, capacitatea putand fi extinsa pana la 8 milioane de volume, salile de lectura totalizand 70.000 mp, pe 11 niveluri construite in cascada. Complexul include, de asemenea, un centru de conferinte, librarii specializate pentru harti, zone multimedia, sectiuni pentru nevazatori sau ambliopi, sectiuni pentru copii si tineret, patru muzee, patru galerii de arta pentru expozitii temporare, 15 expozitii permanente, un planetariu si un laborator de restaurare a manuscriselor. Colectiile bibliotecii au fost donate de institutii din intreaga lume: spaniolii au donat documente care detaliaza perioada in care au fost sub stapanire maura, iar francezii, printre altele, documente privind construirea Canalului Suez.
Rasarit de soare
Arhitectura este de-a dreptul remarcabila. Principala sala de lectura este „asezata” sub un acoperis de sticla, la o inaltime de 32 m, inclinat catre mare, ca un cadran solar, cu un diametru de 160 m. Cladirea coboara, de asemenea, 12 m sub pamant. Zidurile sunt din granit gri de Asuan, inscriptionate cu 120 grafisme umane diferite. Biblioteca are o suprafata totala de peste 85.000 mp. Sala deschisa de lectura are o suprafata de 20.000 mp, o capacitate de 2.000 cititori, pe 7 niveluri. Iluminata indirect, sala nu este expusa la lumina directa a soarelui, pentru ca ar putea cauza daune cartilor si manuscriselor. Designul noii biblioteci a fost considerat a fi in acelasi timp atemporal si indraznet. Forma sa circulara simbolizeaza natura ciclica a cunoasterii. In acelasi timp, acoperisul inclinat, din panouri de sticla, reaminteste de o alta minune disparuta a lumii antice, si anume Farul din Alexandria, simbolizand, totodata, rasaritul soarelui din mare. Constructia incorporeaza nenumarate solutii ingineresti de ultima ora, interiorul este proiectat pentru a oferi confort cititorilor in toate anotimpurile si, de asemenea, au fost prevazute solutii care sa minimizeze efectele unor dezastre naturale, cum ar fi cutremurele sau incendiile.
Minunea lumii antice
Biblioteca Regala din Alexandria (sau Biblioteca Antica din Alexandria), cea care a fost considerata una dintre cele sapte minuni ale lumii antice, a fost cea mai mare si mai semnificativa astfel de institutie din antichitate. Atingand apogeul gloriei in timpul epocii ptolemeice, biblioteca a fost construita in secolul 3 inaintea lui Hristos. Conform surselor istorice, ar fi fost construita si deschisa fie in timpul domniei lui Ptolemeu I Soter (323-283 i.H.), fie in timpul domniei fiului sau, Ptolemeu II (283-246 i.H.).
Plutarh spune ca, in timpul „vizitei” sale la Alexandria, in anul 48 i.H., Iulius Cezar a incendiat „accidental” biblioteca, atunci cand a dat foc propriilor corabii. Dupa distrugere, carturarii au folosit o vreme o biblioteca improvizata intr-un templu denumit Serapheum, localizat in alta parte a orasului. Alte variante cu privire la distrugerea totala sau partiala a bibliotecii ar fi, conform diferitelor surse, atacul lui Aurelian din secolul 3 d.H., decretul papei Teofilus (391 d.H.) sau cucerirea musulmana din anul 642.
Conform celor mai timpurii surse istorice disponibile, biblioteca a fost organizata de Demetrius din Phaleron, un student de-al lui Aristotel si a fost construita in stilul Lyceum-ului aristotelian. Complexul cuprindea o promenada, gradini, o sala de mese, o sala de lectura, sali de conferinte si de intalniri, dar arhitectura exacta nu se cunoaste. Se stie insa ca biblioteca avea un departament de achizitii si unul de catalogare. O sala continea rafturi pentru colectia de papirusuri.
Biblioteca din Alexandria avea o politica agresiva de achizitie, care includea calatorii la targurile de carti din Rodos si Atena si adjudecarea cartilor de pe fiecare corabie care ancora in port, careia i se returnau copii, originalele intrand in patrimoniul institutiei.
In afara de colectarea lucrarilor din trecut, biblioteca gazduia, de asemenea, carturari din intreaga lume, dinastia ptolemeica acoperindu-le costurile de calatorie, de cazare si de hrana pentru ei si familiile lor. Astfel, sectiunea de cercetare gazduia cele mai noi lucrari de matematica, astronomie, fizica, stiinte naturale si alte subiecte. Editorii din cadrul bibliotecii erau, de asemenea, recunoscuti pentru munca lor in privinta textelor homerice. Se pare ca in templul muzelor din cadrul complexului ar fi studiat si experimentat ganditori notabili, cum ar fi Euclid, Arhimede, Eratostene, Herofilus, Erasistratus etc.
Este imposibil de estimat dimensiunea colectiei cu certitudine. Se spune ca Ptolemeu II ar fi stabilit ca obiectiv pentru biblioteca numarul de 500.000 papirusuri. De asemenea, se spune ca Marc Antoniu i-ar fi dat Cleopatrei 200.000 de papirusuri luate de la Biblioteca din Pergamum, ca dar de nunta, dar unii istorici sustin ca nu ar fi adevarat. Cert este ca numarul „volumelor” existente aici se ridica la cateva sute de mii.
Probabil ca nu vom sti niciodata adevarul in legatura cu aceasta pierduta minune a lumii antice, o adevarata comoara de cunoastere. Dar se pare ca, in 2004, o echipa egipteano-poloneza de arheologi ar fi anuntat ca a descoperit, in timpul unor excavatii, ruinele stravechii biblioteci.
Raluca MIHAILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
