Te întorci din concediu și te întrebi: ce s-a mai întâmplat? Reanalizezi statisticile și totul pare ok. Ultimii ani au adus creștere… Însă statisticile sunt despre trecut! Deja, anul acesta tot mai multe firme s-au plâns că lucrurile nu mai merg bine. Am atins, oare, „culmea” și, de aici, urmează o perioadă de recesiune? Greu de spus și, tocmai de aceea, este unul dintre acele momente în care instinctul, inspirația, flerul preiau controlul, în lipsa unor informații sigure. Pentru că, dacă așteptați datele pertinente… s-ar putea să fie prea târziu.
Am vorbit cu mai mulți manageri/patroni ai unor firme de transport de dimensiuni diferite, cu modele de business diferite și care deservesc clienți din industrii diferite. Departe de a avea pretenția unui studiu statistic științific (mai degrabă o mică bârfă), iată, pe scurt, cum arată lucrurile.
Sunt firme care, deja, afirmă că suntem în criză. Și nu discutăm despre acel gen de persoane care văd „sfârșitul” chiar și atunci când lucrurile merg perfect. Este vorba despre cifre, iar, pentru cei mai „loviți”, scăderile în volum au atins 30%, în acest an. Aparent, deja, peste jumătate din piața de transport resimte scăderi anul acesta, însă media acestor scăderi nu este atât de gravă, situându-se, mai degrabă, în jurul valorii de 10%.
De remarcat este și faptul că nu s-au luat decizii radicale, cum ar fi reducerile de personal sau returnarea vehiculelor. Mai degrabă, acest început de recesiune pare un moment de așteptare. Urmează o revitalizare a comenzilor, sau o depresiune? Senzația lăsată de clienții de transport (cel puțin, de unii dintre aceștia) pare să îngrijoreze mai mult. Mai mulți manageri mi-au relatat despre „relaxarea” manifestată de clienți atunci când solicită mijloacele de transport. După o perioadă extrem de încordată, în care transportatorii au fost încurajați să investească în creșterea flotei și presați să le țină cât mai mult la lucru, o asemenea schimbare de atitudine nu are cum să nu ridice semne de întrebare.
Totuși, chiar dacă au devenit o minoritate, sunt încă multe firme care sunt, în continuare, pe creștere. Unii vorbesc chiar de 30% creștere anul acesta, față de 2018. Cum este posibil? A fost ceva cu care toată lumea a fost de acord: ultimele luni au manifestat o volatilitate foarte ridicată. Creșteri neașteptate ale volumului de mărfuri, urmate, la fel de brusc, de scăderi, în perioade care, tradițional, mergeau bine. Un alt aspect comun pentru toată lumea pare a fi amânarea parțială sau, chiar, totală a planurilor de investiție. În plus, un nou episod de optimizări pare să capete prioritate în rândul firmelor de transport.
Lipsa șoferilor continuă să reprezinte o problemă (chiar principala problemă pentru mulți), ceea ce pare ciudat, în contextul unei recesiuni.
Legislația europeană, noile restricții ce vor afecta transportatorii est europeni sunt luate în considerare și proiectate soluții. Este îmbucurător modul în care transportatorii (alături de asociații) s-au repliat, alegând o nouă strategie de negociere cu autoritățile europene – impactul negativ asupra mediului cauzat de curse nejustificate economic (camioane obligate să se întoarcă acasă, indiferent dacă găsesc sau nu mărfuri de transportat). Nu sunt așteptări spectaculoase, însă orice „îndulcire” a restricțiilor este importantă. Iar cartea „protecției mediului” este, în principiu, câștigătoare, în condițiile în care Europa (și parlamentul ei) manifestă mai multă sensibilitate ca niciodată cu privire la acest aspect.
A devenit, deja, palpabil modul, pe alocuri brutal, în care politicul influențează, astăzi, mediul de afaceri la nivel global. Cu câțiva ani în urmă, puteai anticipa, având toate datele (disponibile public), care regiune se va dezvolta, unde vor apărea noi fabrici și în ce domeniu, unde va crește consumul etc.
Astăzi, peste noapte, așa numitul război comercial poate face ravagii. O simplă taxă schimbă, dintr-o dată, criteriile de eficiență pentru diferite regiuni și segmente industriale, iar acest lucru nu are cum să nu afecteze piața de logistică și transport. Brexit-ul aduce, de asemenea, multă incertitudine. Și apoi vin politicile de mediu la nivelul Uniunii, dar și unele la nivel local. Să luăm un exemplu simplu. Sunt, deja, câteva firme care au achiziționat camioane pe gaz.
Costurile legate de carburant sunt mai reduse și, astfel, exploatarea devine mai rentabilă. În urma calculelor, poți constata, să spunem, că, după aproximativ cinci ani de exploatare, ieși în câștig față de un model diesel. Dar dacă o țară (de exemplu Germania) decide scutirea camioanelor pe gaz de la plata taxei pentru autostrăzi, în doi ani ai recupera investiția adițională și, probabil, ar apărea noi modele de transport – cu o Germania plină de camioane pe gaz, care schimbă semiremorcile la graniță. Dar dacă această scutire nu este menținută?
Totodată, multe semne de întrebare vin din zona inovațiilor tehnologice (în mare măsură împinse tot de legislație). Numărul în plină creștere al inginerilor implicați în electrificarea și automatizarea transportului nu are cum să nu producă efecte.
Și să nu uităm nici de problemele locale. Sunt asociații patronale care atrag atenția asupra riscului reapariției „crizei RCA”, precum și aspectele fiscale legate de diurnă.
În concluzie, dacă simțiți că nu aveți suficiente informații pentru a lua decizii strategice bine argumentate, vă propun să vă liniștiți. Cu toții suntem în aceeași situație.
Bine ați venit în carusel. Simțiți-vă ca acasă, pentru că această situație va dura ani de acum înainte.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
