Cu mai multa vreme in urma, un experimentat manager al unei firme de transport imi spunea ca fiecare camion are un furtun.
Aproape ca te apuca ameteala daca accepti ideea ca toate camioanele „produc“ lunar cativa zeci sau chiar sute de litri de motorina pentru piata „neagra“. Sunt milioane de litri de motorina si o parte dintre acestia se intorc in piata de transport constituind unul dintre argumentele principale pentru practicarea tarifelor de dumping.
Imi este greu sa inteleg cum, in conditiile in care se vorbeste de o rata a profitului de 3 – 5%, atat de multe firme de transport isi permit sa piarda chiar si numai un litru la suta de km.
Consumul normat guverneaza relatia intre patroni si soferi, fara aceasta metoda existand riscuri majore privind un posibil derapaj al costurilor cu motorina. Dar, totodata, acest mod de gestionare a consumului a reprezentat si o invitatie la furt adresata soferilor, care puteau castiga mai multi bani vanzand motorina, obtinand un consum real sub norma impusa.
Astfel, urmand principiul ca ceea ce nu vezi nu se intampla, patronii au inchis ochii la metodele de automotivare ale soferilor, urmarind doar respectarea normei, iar soferii s-au concentrat pe gasirea celor mai sigure metode de „rotunjire“ a veniturilor.
Dar nu poti oferi calitate in transporturi cand soferii au interese contrare companiei. Nu poti avea un management performant cand toti angajatii sunt la fel de slabi – soferii buni isi folosesc aptitudinile doar pentru ei, un consum mai mic asigurand o suplimentare a carburantului vandut.
Nu are sens sa discutam despre metodele de urmarire a consumului real. Sunt disponibile pe piata foarte multe sisteme in acest sens, cu grade de complexitate diverse, cu acuratete buna si foarte buna si avand, bineinteles, diferite preturi de achizitie.
De altfel, sunt tot mai multi transportatorii care vor sa opreasca cercul vicios. Ingrijorator este faptul ca atunci cand o firma isi afirma toleranta zero pentru furturi, un numar consistent de soferi pleaca. Nu este simplu pentru nici o companie sa inlocuiasca 20-30% dintre soferi, dar procentul poate ajunge si la 50%.
Astfel, eliminarea „furtunului din camioane“ nu se poate face in mod real decat ca urmare a unei campanii nationale, in care cele mai multe firme de transport sa se implice. Toleranta zero pentru furturi este primul pas pe care fiecare firma in parte trebuie sa si-l asume in mod activ si, in acelasi timp, devine necesara realizarea unei liste negre cu soferii depistati furand, in caz contrar migratia de la o firma la alta va continua. Cum va arata lista, daca va fi publica sau nu, cine o va gestiona – sunt amanunte ce trebuie stabilite.
Avantajele unui asemenea proiect sunt evidente: importante cantitati de motorina dispar de pe piata „neagra“, se creeaza premise pentru diminuarea consumului, performantele soferilor si ale camioanelor vor putea fi evaluate corect, iar soferilor buni li se va recunoaste acest statut in mod oficial. Soferii, la randul lor, vor putea selecta companiile unde sa lucreze cu mai mare usurinta, veniturile reale fiind mult mai transparente si, mai important, vor fi cautati in primul rand pentru performantele profesionale si nu suspectati ca potentiali hoti.
Pentru sectorul transporturilor rutiere din Romania, initierea unei astfel de campanii ar demonstra coeziunea dintre operatori, capacitatea de a lucra impreuna pentru un scop comun, neexistand nici un motiv extern ce ar putea pune piedici – vesnic blamatele autoritati nu ar fi implicate.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
