Schloss Neuschwanstein este un palat de inspiratie gotica, ridicat in secolul 19 pe un deal deasupra localitatii Hohenschwangau, in apropiere de Füssen, in S-E Bavariei (Germania). Castelul a fost comandat de regele Ludovic al II-lea al Bavariei (25 august 1845 – 13 iunie 1886) pentru a se retrage acolo, dar si in semn de omagiu fata de opera compozitorului Richard Wagner.
Conceput de catre retrasul rege ca loc de refugiu personal, castelul a fost deschis imediat pentru public dupa moartea acestuia in 1886. De atunci si pana in prezent, nu mai putin de 60 milioane oameni au vizitat acest obiectiv, cu 1,3 milioane de vizitatori anual si aproximativ 6.000 pe zi pe timp de vara. Palatul a aparut in cateva filme si a fost sursa de inspiratie pentru Castelul Frumoasei Adormite din Disneyland.
Inspiratia pentru reconstructia acestui castel i-a venit regelui in urma a doua calatorii in 1867: una la castelul reconstruit Wartburg langa Eisenach, a doua la Chateau de Pierrefond (Franta). Ludovic vedea aceste castele ca reprezentative pentru interpretarea romantica a Evului Mediu, precum si ca pe o reprezentare a mitologiei muzicale a prietenului sau Richard Wagner.
In februarie 1868, moare bunicul lui Ludovic, deblocand sume considerabile, care ii permit regelui sa inceapa constructia acestui „refugiu“. Designul cladirii a fost elaborat de Christian Jank, creator de decoruri teatrale, si realizat de catre arhitectul Eduard Riedel. Din motive tehnice, ruinele castelelor din apropiere nu au putut fi incluse in proiect. Regele a insistat pentru obtinerea unui plan detaliat si, de asemenea, sa aprobe personal fiecare versiune. Controlul sau a mers atat de departe incat palatul a fost considerat mai mult creatia sa, decat a arhitectilor implicati.
In timp ce criticii vremii au considerat Neuschwanstein drept un kitsch, in prezent este catalogat ca fiind printre lucrarile majore ale istoricismului european, tipic pentru arhitectura secolului 19.
Formele arhitecturale in stil roman (figuri geometrice simple, cuburi sau arcuri semicirculare), gotic (linii ascendente, turnuri inguste, decoratiuni delicate) si bizantine au fost combinate intr-o maniera eclectica si suplimentate prin intermediul descoperirilor tehnice ale secolului, inclusiv cu elemente premergatoare curentului Art Nouveau. Stilul de baza trebuia sa fie neo-gotic.
Constructia
In 1868, ruinele castelelor medievale care se mai aflau inca in zona au fost demolate complet. Piatra de fundatie pentru noul palat a fost asezata pe 5 septembrie 1869. Pivnita/subsolul a fost terminata in 1872 si, pana in 1876, lucrarile au avansat pana la etajul intai. Dar prima care a fost terminata si mobilata complet a fost Casa Portii, la sfarsitul anului 1873, permitandu-i regelui sa se mute acolo pentru a tine sub observatie lucrarile. Un an mai tarziu, coordonarea lucrarilor civile este preluata de Georg von Dollmann. In 1880, are loc ceremonia de „acoperire“ a palatului si, in 1884, Ludovic se poate muta deja in noua cladire si, in acelasi an, proiectul este preluat de Julius Hoffman, dupa caderea in dizgratie a lui Dollmann.
Palatul a fost ridicat ca o cladire din caramida, dar a incorporat mai tarziu alte tipuri de roci. Pietrele calcaroase folosite pentru fatade proveneau dintr-o cariera din apropiere, iar caramizile de gresie pentru portaluri – de la Schlaitdorf in Württemberg. pentru arcele ferestrelor, coloane si capiteluri, s-a folosit marmura de la Untersberg, langa Salzburg.
Manipularea si transportul materialelor de constructii au fost facilitate de montarea unei schelarii si a unei macarale cu aburi care ridica materialul pana la locul constructiei. O a doua macara a fost folosita la constructia propriu-zisa.
Pentru aproape doua decenii, santierul a fost principalul angajator din regiune. In 1880, erau angajate aproximativ 200 persoane, fara sa mai socotim furnizorii sau alte persoane indirect implicate in constructie. Cand regele insista pe anumite deadline-uri sau schimbari urgente, erau angajati in lucrari pana la 300 muncitori pe zi, uneori lucrand si noaptea, la lumina lampilor cu ulei.
Statisticile din 1879/1880 arata o cantitate imensa de material: 465 t marmura de Salzburg, 1.550 t gresie, 400.000 caramizi si 2.050 mc de lemn pentru schelarie.
In 1870, a fost fondata o societate pentru asigurarea muncitorilor, contra unei sume lunare reduse. Urmasii celor care si-au pierdut viata in timpul constructiei (statisticile mentioneaza cam 30 de cazuri) au putut primi o mica pensie.
Prin 1886, structura externa a palatului era aproape terminata si a fost inlocuit primul pod de lemn peste valea Pollat cu o structura metalica.
In ciuda marimii, Neuschwanstein nu avea prevazut un spatiu pentru curtea regala, ci numai spatii particulare pentru rege si camere pentru personal. Cladirile serveau mai mult unor scopuri decorative decat unora rezidentiale, fiind ca un fel de platou teatral care putea fi si locuit. Un templu al prieteniei a fost dedicat lui Richard Wagner, care a murit in 1883, inainte de a putea vizita palatul. In total, Ludovic insusi a trait in castel numai 172 zile.
Arhitectura
Efectul obtinut cu ansamblul Neuschwanstein este teatral, atat la exterior, cat si la interior. Regele s-a ocupat personal foarte mult de decoratii si design, pana la cele mai mici detalii.
Apartamentele din palat includ Sala Tronului, apartamentul lui Ludovic, Sala Muzicienilor si Grota. Designul este un omagiu la adresa legendei germane a lui Lohengrin, Cavalerul Lebada, temele fiind preluate din operele lui Wagner. Multe camere au cate o banda de decoratii din operele acestuia, inclusiv sala de teatru. Dar multe dintre camere raman nedecorate, numai 14 dintre ele fiind finisate inainte de moartea lui Ludovic. De altfel, una dintre cele mai importante parti ale ansamblului ramane neconstruita dupa moartea regelui, si anume un donjon masiv, care trebuia sa fie plasat in mijlocul partii superioare a curtii interioare. Fundatia este inca vizibila.
Castelul consta din mai multe structuri individuale inaltate pe o lungime de 150 m pe varful unei culmi pietroase a dealului. Cladirea elongata este presarata cu numeroase turnuri, turnisoare ornamentale, balcoane si sculpturi. Palatul a fost proiectat in imaginea romantica a unui castel cavaleresc. Dar in ciuda modului in care sunt construite castelele „adevarate“, in majoritatea cazurilor ca rezultat al multor secole de constructie, Neuschwanstein a fost planificat inca de la inceput ca o constructie intentionat asimetrica, incluzand atribute tipice ale unui castel medieval, dar nu si fortificatiile reale, cel mai important element al unui castel medieval.
Intrarea in complex se face prin intermediul unui portal (Casa Portii) simetric, flancat de doua turnuri. Poarta catre Est este singura structura a palatului a carui suprafata este colorata puternic. Zidurile exterioare sunt placate cu caramizi rosii, iar fatada curtii cu piatra galbena de calcar.
Trecand prin portal, ajungi in curtea interioara, flancata de cladiri cu doua etaje. Partea sudica este deschisa catre peisajul montan. In partea de Vest, curtea este delimitata de o constructie din caramida care trebuia sa fie dezvoltata intr o capela, care n-a fost niciodata construita, baza pentru donjonul de 90 m care trebuia sa fie piesa centrala a ansamblului arhitectural.
Cea mai marcanta structura a nivelului superior al cladirilor este Turnul Rectangular (45 m), care serveste, la randul lui, unor scopuri decorative. In partea superioara nordica este asa-numita Casa a Cavalerilor, pe trei niveluri, conectata cu Poarta si cu Turnul Rectangular prin intermediul unor galerii cu arcada oarba. In partea sudica, este o asa numita „Casa a Doamnelor“, ambele structuri fiind inspirate din primul act al operei Lohengrin.
La Vest, este constructia denumita Palas, principala cladire rezidentiala a castelului, care include apartamentele regale si camerele servitorilor. Este vorba de o structura pe cinci etaje, constand din doua cuburi conectate. In unghiurile cladirii sunt doua turnuri cu scari, cel nordic avand o inaltime de 65 m. Fatada vestica este prevazuta cu un balcon pe doua niveluri. Palas este presarat cu numeroase cosuri decorative si turnisoare, iar fatada dinspre curte cu fresce.
Daca ar fi fost terminat, palatul ar fi avut peste 200 incaperi interioare, inclusiv camere de oaspeti, pentru servitori, incaperi destinate serviciilor si logisticii. Dar numai 15 incaperi au fost terminate.
Suprafata totala a tuturor etajelor din Palas este de aproximativ 6.000 mp.
Palatul a fost prevazut cu cele mai recente inovatii tehnice ale vremii. Printre altele, a fost instalat un sistem pe baterie pentru clopoteii de chemare a servitorilor, linii telefonice, incalzire centrala cu calorifere, boiler, apa curenta calda si toalete cu curatare automata.
Regele a platit pentru proiectele sale de constructii, care au inclus si alte castele, din resurse proprii, trezoreria bavareza nefiind impovarata de aceste proiecte. Din 1871, Ludovic a inceput sa primeasca si un venit secret la schimb pentru o favoare politica facuta lui Otto von Bismarck. In total, pe timpul vietii regelui, costurile de constructie s au ridicat la suma de 6,2 milioane marci, dublu fata de cat se estimase initial. Pentru ca resursele ii devenisera insuficiente, regele a deschis continuu linii de credit. In 1883, deja era dator cu 7 milioane de marci. Chiar si dupa ce datoriile au atins suma de 14 milioane marci, Ludovic a insistat sa continue cu proiectele. In 1886, a cerut cabinetului sau un credit de 6 milioane, care a fost refuzat. In aprilie, cere bani de la parlament si in iunie, guvernul bavarez decide sa il inlature. I se iau prerogativele, iar pe 10 iunie inchide comisia de demitere in Casa Portii. A doua zi, vine o noua comisie si regele este fortat sa paraseasca castelul Neuschwanstein. Trei zile mai tarziu, Ludovic si seful celei de-a doua comisii, Bernhard von Gudden, mor in circumstante suspecte.
Un proiect… profitabil
Dupa moartea lui Ludovic, este finisat Turnul Rectangular, Casa Doamnelor este construita intr-o forma simplificata, la fel si Casa Cavalerilor, dar restul constructiilor prevazute in planurile regelui nu au mai fost realizate.
La sase saptamani dupa moartea regelui, regentul Luitpold a ordonat ca palatul sa fie deschis vizitatorilor, cu taxa. Administratorii au reusit sa compenseze majoritatea datoriilor pana prin 1899, moment din care castelul devine o sursa stabila de venituri pentru Casa de Wittelsbach. Cand Bavaria a devenit republica, in 1918, in urma unor controverse, Neuschwanstein trece in administrarea statului.
Datorita locatiei retrase, palatul a trecut prin cele doua Razboaie Mondiale fara distrugeri. Pana in 1944, a servit drept depozit pentru prada de razboi a nazistilor, din Franta. La sfarsitul razboiului, Banca Imperiala Germana a depozitat aur in palat, de unde a fost transportat catre o destinatie necunoscuta in ultimele zile ale razboiului. In aprilie 1945, SS se gandea sa arunce palatul in aer, pentru a nu cadea, cu obiecte de arta cu tot, in mainile inamicului. Dar castelul a fost predat, in final, fortelor aliate.
In prezent, Castelul Neuschwanstein este unul dintre cele mai reprezentative obiective turistice din Germania. In 1977, a devenit motivul timbrului postal al Germaniei de Vest si va fi reprezentat pe moneda comemorativa de 2 euro pentru Bundeslander, in 2012.
Raluca MIHAILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
