Concediul – un rău necesar!

„Acum trebuie să muncim, ne vom odihni în paradis” – Juan Bosco

Nu mai este mult și vine vara, vara care pentru mulți înseamnă concediu, înseamnă relaxare și odihnă, la munte sau la mare. Pentru cei care lucrează în industria transporturilor rutiere, vara înseamnă, însă, o perioadă extrem de activă, perioadă în care atât pentru transportatorii de marfă, cât și pentru cei de persoane, mașinile „funcționează la foc continuu“.

Aud tot felul de scuze ale unor transportatori, care nu și-au mai luat vacanță de ani de zile și care își amintesc, nostalgici, cum a fost ultimul concediu.

„Afacerea nu va mai merge cum trebuie fără mine, nu pot pleca acum, în toiul unui proiect important, nu pot risca să îmi iau concediu acum, când sunt atâtea comenzi și atât de mult de lucru…” Vă sună cunoscut toate variantele, nu?

Ne pricepem să găsim motive pentru orice renunțare, fără să ne gândim, de fapt, cât de multe pierdem, punându-ne pe noi pe locul 2, 3, sau 4.

Sindromul Burnout

Concediul în sine, pe lângă faptul că reprezintă, obiectiv, o perioadă în care suntem scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă fiind plătiți, este un deziderat la care ne raportăm, voluntar sau nu, tot timpul, așteptarea vacanței fiind printre lucrurile care ne motivează să ne desfășurăm activitatea profesională în bune condiții, depășind momentele dificile sau oboseala.

În activitatea din transporturi, ca, de altfel, în toate domeniile de activitate, după o perioadă îndelungată de muncă, poate apărea, mai mult sau mai puțin evident, sindromul Burnout.

Puțin cunoscut, poate, ca terminologie, consecințele acestui sindrom sunt cunoscute, pe propria piele, de mulți transportatori. Stresul prelungit poate duce la o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională. Sindromul Burnout este considerat a fi boala profesională a secolului, iar cazurile se înmulțesc de la an la an, potrivit Oxford Journals. De cele mai multe ori, acest fenomen apare fără să ne dăm seama, ne ia prin surprindere și ne seacă de energie, lăsându-ne epuizați și, chiar, demoralizați.

S-a acreditat ideea că, până la urmă, important este să te odihnești, zilnic, suficient, pentru a înlătura stresul prelungit, de la locul de muncă. Prin odihna zilnică, nu se poate recupera, însă, decât o parte din tensiunile unei zile de muncă. Fără o perioadă mai lungă care să implice odihna, dar nu numai, stresul nu dispare complet, el se acumulează și duce, în timp, la epuizare fizică, emoțională și psihică.

Concediul reprezintă supapa prin care o mare parte din energiile negative, acumulate în timp, se pot elimina.

… muncă și iar muncă, pentru patroni…

Din păcate, unii transportatori, în timpul concediului, nu fac decât sa schimbe ambianța și locul biroului, de la sediul firmei pe malul mării! … În rest, muncă și iar muncă…

Ca să își îndeplinească, într-adevăr, rolul pentru care a fost creat, un concediu trebuie să fie concediu! Este vorba despre un concediu care implică, pe lângă odihnă, și alte activități. Măcar pe perioada acestuia, trebuie schimbate obiceiurile nesănătoase și producătoare de stres cu unele bazate pe flexibilitate, proactivitate, atenție și grijă față de propria persoană.

… și pentru șoferi

Și pentru șoferi, lipsa unui concediu real duce la fenomene negative în plan fizic, psihic și comunicațional.

Se poate argumenta, în cazul șoferilor de TIR, că, după câteva luni petrecute „în șa”, aceștia au parte de „un concediu” până la următoarea plecare. Din nefericire, forțați, de multe ori, de situația reală, mulți șoferi, atunci când stau acasă, nu se odihnesc cu adevărat; unii se ocupă de agricultură, alții muncesc mai mult acasă, decât la serviciu…

La fel se întâmplă și cu șoferii de transport persoane. Situația acestora are caracteristici speciale. Deși șoferii de transport persoane au un regim de viață mai echilibrat, și la aceștia apar probleme, legate de starea de oboseală, de surmenaj psihic. Gradul de responsabilizare a șoferilor este altul, atunci când transportă oameni. Și să nu uităm că lucrul cu oamenii este cel mai greu. Activitatea de conducere a unui autocar presupune, pe lângă deplasarea acestuia în siguranță, și colaborarea, comunicarea cu pasagerii transportați. Pasageri care, la rândul lor, sunt personalități, cu dorințe, comportamente, atitudini diferite, cărora șoferul trebuie să le facă față.

Iată de ce și pentru șoferi (indiferent de marfă sau de persoane) concediul este necesar. Un concediu adecvat, în care să lase acasă problemele și gândurile negative, inclusiv pe cele legate de locul de muncă.

Concediul reprezintă nu numai o cale de remontare fizică și psihică, dar și un semnal, pentru șofer, că patronul are grijă de el, un mod de motivare profesională și de fidelizare – mai ales în condițiile crizei de șoferi.

O binemeritată tragere de suflet

Am prezentat doar câteva argumente pentru ca atât patronii, cât și conducătorii auto să-și ia concediu, chiar dacă acest lucru este greu vara, anotimpul cel mai propice pentru transporturile rutiere.

Până la urmă, rândurile de față nu sunt decât o pledoarie pentru o binemeritată tragere de suflet, după un an în care ne-am gândit la orice și oricine altcineva decât la noi.

Psiholog pr. Cristian SANDU

Cabinet de psihologie autorizat

E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com

Mobil: 0751 364 575

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.