Conferinţa Internaţională ARILOG Logistică şi Supply Chain: Riscul în activitatea de expediţii

Karl Moens, vicepreşedinte şi senior advisor pe domeniul maritim la compania belgiană de asigurări Marsh, a prezentat, în cadrul conferinţei ARILOG, mai multe detalii despre analiza şi managementul de risc în activitatea de expediţie.

Karl Moens

Puţini ştiu, poate, că activitatea de expediţie are o vechime considerabilă, primii expeditori fiind hangiii din Londra, care trebuiau să depoziteze şi să trimită la destinaţie bagajele oaspeţilor, chiar şi peste hotare, atunci când aceştia se relocau. În 1836, este consemnat cel mai vechi expeditor profesionist cunoscut, „Thomas Meadows and Company Limited”. Mai târziu, expeditorul joacă rolul de intermediar, cărăuş principal sau agent pentru transportator sau client, realizează consolidări de mărfuri, servicii administrative sau vamale adiţionale şi project cargo.

În prezent, expeditorul organizează o gamă largă de activităţi, până la servicii logistice integrate, inclusiv depozitare, distribuţie, transport, suport administrativ şi servicii cu valoare adăugată.

Serviciile tradiţionale de expediţie includ organizarea transportului prin contractarea unor cărăuşi în numele clienţilor, expeditorul putând acţiona ca agent pentru clienţi numiţi sau al căror nume nu se menţionează, sau ca agent pentru transportatori numiţi sau nenumiţi.

Intermediarul trebuie să fie conştient de toate riscurile care apar în activitatea de transport, din toate punctele de vedere, să realizeze analize de risc şi să se asigure corespunzător. Trebuie să încheie cel puţin o asigurare de bază „expeditor ca agent”, dar ar fi mai acoperitoare o asigurare în calitate de operator principal.

Potrivit lui Karl Moens, atât asigurarea ca agent, cât şi cea în calitate de „principal” acoperă alegerea unui transportator greşit şi transmiterea unor informaţii eronate. În plus, ca „principal”, se acoperă riscul pierderii sau avarierii mărfii, uneori chiar întârzierile, eventualele avarii pe care marfa le-ar putea provoca asupra vehiculului. Problemele vamale sunt supuse unor negocieri separate chiar şi în cadrul asigurării mai cuprinzătoare. În schimb, erorile în calcularea tarifelor sau a taxelor sunt în totalitate pierderile expeditorilor.

Expeditorul ca transportator

În expediţiile maritime, pentru a asigura un transport prin intermediul unor transportatori al căror nume nu este dezvăluit, un operator poate acţiona ca NVOCC (non-vessel operating common carrier). Acesta este o companie care acceptă instrucţiunile de a încărca marfa în numele clientului, emite propriile documente de transport (bill of loading), colectează marfa, realizează transportul maritim sau oceanic prin intermediul unuia sau mai multor operatori de transport, dar îşi asumă responsabilitatea cărăuşului.

În acest caz, apar răspunderi legate de erori sau omisiuni în organizarea transportului, apar riscuri de pierdere sau avariere a mărfii sau de întârziere, pe care, în mod normal, şi le asumă transportatorul. Dacă agentul acţionează în numele acestuia, responsabilitatea îi revine. Din punctul de vedere al beneficiarului mărfii, răspunderea este legată şi în acest caz de eventualele avarii cauzate de marfă, de problemele vamale şi de necolectare a mărfii la destinaţie.

În aceste situaţii, este necesară cel puţin o asigurare „expeditor în calitate de transportator” sau o asigurare NVOCC.

Consolidare de mărfuri

Consolidarea de mărfuri presupune combinarea unor partide mici de marfă (sau pachete mici) într-un transport mai mare. Acest lucru presupune coletarea/primirea partidelor de marfă, depozitarea temporară până la sosirea tuturor pachetelor, încărcare în semiremorcă sau container, angajarea transportului prin subcontractare, emiterea documentelor de transport pentru fiecare pachet, apoi primirea partidelor de marfă la destinaţie, de-consolidarea lor, din nou depozitare temporară şi livrarea lor către destinatarii potriviţi.

Aici vorbim despre răspunderea în calitate de transportator, la care se adaugă cea pentru depozitare, pentru (de)consolidare, încărcare şi descărcare, apărând şi riscuri de contaminare şi incompatibilitate între diferitele partide de marfă. De asemenea, se menţin şi responsabilităţile beneficiarului mărfii, de care am discutat anterior. În aceste cazuri, este posibilă declanşarea unor acţiuni împotriva transportatorului şi, foarte posibil, împotriva operatorilor din depozitare sau manipulare.
Este necesară cel puţin o asigurare „expeditor în calitate de transportator” sau NVOCC, cu extensii privind depozitarea şi manipularea mărfurilor.

Project cargo şi operaţii logistice

Project cargo se poate realiza fie prin servicii tradiţionale de expediţie, fie direct prin intermediul transportatorului, dar implică un mare risc organizatoric, deoarece presupune închirierea, operarea sau contractarea în sistem charter a unor echipamente sau mijloace de transport speciale. În cazul acestui tip de mărfuri, trebuie încheiate contracte speciale, care sunt supuse aprobării de către asigurător. Unele riscuri sunt chiar foarte scump, dificil sau chiar imposibil de asigurat.

În fine, atunci când expeditorul acţionează ca operator logistic, activitatea sa este o combinaţie între toate tipurile de expediţii, transport rutier, feroviar, naval şi aerian, operator naval, operator de spaţii de depozitare, furnizor de servicii de manipulare a mărfurilor sau de distribuţie fizică, servicii vamale, cu valoare adăugată şi consultanţă. Toate aceste activităţi implică o combinaţie de riscuri care necesită o acoperire specială, integrată, din punctul de vedere al asigurărilor, prin intermediul unui broker care cunoaşte toate detaliile acestor tipuri de activităţi.

Astfel, Karl Moens concluzionează că, pentru un expeditor, indiferent de nivelul său de implicare, managementul riscurilor devine esenţial. Riscurile neavute în vedere sunt o sursă de stres şi de costuri suplimentare, în timp ce acelea bine administrate pot crea oportunităţi. Managementul de risc trebuie să stea la baza fiecărei decizii de afaceri, reprezentând un adevărat „skill”. De asemenea, important pentru un expeditor este să decidă pentru un nivel corect de asigurare pentru activitatea pe care o desfăşoară şi să opteze pentru un asigurător profesionist care să fie, în acelaşi timp, un jucător internaţional, dacă nu global, pentru a acoperi toate necesităţile unui operator care expediază sau transportă peste tot în lume.

Raluca MIHĂILESCU

raluca.mihailescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.