Conotații psiho-sociale în „scandalul RCA”

Justificat sau nu – nu vrem sa luăm partea nimănui -, creșterea explozivă a polițelor RCA afectează grav mediul concurențial al pieței transporturilor din România și, nu în ultimul rând, pe toți posesorii de autovehicule, persoane fizice.

„Cine nu pedepsește nedreptatea, poruncește ca ea să fie făcută” – Leonardo da Vinci

La ora actuală, în transporturile rutiere din România, activează peste 33.000 firme de transport mărfuri și persoane, care operează aproape 200.000 de autovehicule licențiate de transport marfă de peste 3,5 t și de transport persoane de peste 1+8 locuri, angajând peste 400.000 de oameni. Această adevărată industrie a luat atitudine împotriva acestor escaladări ale tarifelor de primă RCA, creându-se, astfel, un conflict între transportatorii reprezentați de asociațiile patronale UNTRR, FORT, APTE 2002, APULUM, ARTRI, COTAR și Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).

În scandal au fost implicate, pe lângă actorii principali, și alte entități, de la asociații profesionale, cum ar fi Asociația Societăților de Service Auto Independente (ASSAI), Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR), până la Consiliul Concurenței, Protecția Consumatorilor, Guvernul și Parlamentul României.

Departe de a fi încheiată această problemă a asigurărilor RCA – adoptarea de către Guvern a Hotărârii privind stabilirea tarifelor de primă maxime RCA, pentru o perioada de 6 luni, pare să fie doar un scurt armistițiu – a generat, pe lângă discuțiile pertinente, la subiect și multă patimă, patimă uneori speculată de mass media în căutare permanentă de senzațional, transformând, astfel, tema tarifelor de primă RCA, într-o chestiune cu variate conotații sociale, psihologice și politice.

Un paradox: prea multă comunicare strică!

Conflictul și comunicarea sunt într-o relație de interdependență; acolo unde se ivește un conflict, cu siguranță va exista și comunicare. Scandalul RCA nu face excepție. Încă de la primele semne ale disfuncționalității pieței de asigurări RCA, au apărut și primele semne ale comunicării pe această temă, reprezentate de comunicatele transmise mediei de către asociațiile patronale ale transportatorilor.

Odată cu creșterea necontrolată a prețului primelor RCA, se întețește si comunicarea, comunicatele de presă fiind, în prima fază a crizei, principala armă, de ambele părți ale baricadei. Urmează faza întâlnirilor directe, unde comunicarea, deși activă, a respectat mai puțin regulile care ar fi putut duce în final la rezolvarea conflictului. Indiferent de canalele de comunicare, indiferent de numărul și profesionalismul celor care au participat direct la negocieri, comunicarea, deși permanentă, nu a avut rolul scontat, apelându-se și cerându-se mereu sprijin de la un arbitru. Iată și câteva cauze:

discuțiile prea multe, pe multe canale diferite, au consecințe asupra unei comunicări cu șanse reale de reușită.

ASF și UNSAR au avut comunicări inconsecvente, folosindu-se de diverse forme de „filtrare” a realității, încercând, într-un fel sau altul, să apere anumite interese.

Asociațiile patronale, la rândul lor, se pare că nu întotdeauna au reușit să aibă un limbaj comun și o comunicare persuasivă în exterior, interesele de moment ale unora îngreunând sau, uneori, chiar afectând mesajul transmis.

Autoritățile, la rândul lor – așa cum de fapt ne-au obișnuit în toate situațiile – au comunicat cu întârziere, ambiguu, încercând să „împace și capra și varza”, așteptând să vadă ce beneficii politice se pot obține dintr-un conflict economic.

Ca un element general, pentru toți cei implicați, nimeni nu a ținut cont de formula potrivit căreia cel care comunică cel mai eficient este cel mai bun ascultător.

Tehnicile de manipulare nu au avut rezultatele scontate!

Ca în orice conflict, mai ales când este vorba de unul generat de un produs care are tarife liberalizate, dar are… caracter obligatoriu, se încearcă, adesea, ca, prin tehnici de manipulare, să se obțină un avantaj de o parte sau de alta.

De această dată, se pare că „manipularea”, deși s-a apelat la ea, nu a adus avantaje celor care au folosit-o.

Dezinformarea opiniei publice prin prezentarea unor date nereale, secretizarea unor documente și, nu în ultimul rând, încercarea de a transmite mesaje de forță excesivă, din poziția dominantă de autoritate, pentru a descuraja pe cei care vin cu revendicări, fie ele chiar justificate, nu au fost „argumente” suficiente pentru a convinge adversarul (transportatorii) să renunțe la solicitările lor.

De asemenea, încercarea de a-i „dezbina” pe transportatori și pe persoanele fizice, proprietare de autovehicule, cu formula „din cauza lor plătiți mai mult…” , a fost greșită, deoarece populația se pare că nu a perceput (încă) la fel de intens ca transportatorii problema tarifelor polițelor RCA.

O altă formă de manipulare am întâlnit la unii politicieni, care, în prag de alegeri parlamentare, au făcut din problema polițelor RCA un subiect de campanie electorală, având intenția să propună inițiative legislative, care nu au nici un fundament legat de politica și costurile polițelor de asigurare RCA.

Politica protestelor de stradă, o reușită?

Atunci când negocierea nu are rezultatele scontate, se recurge, ca formă a manifestării nemulțumirii, dar și ca metodă de presiune, la protest.

De remarcat, și aici mă refer la organizațiile patronale care au organizat protestele, managementul bun al derulării acestora, modalitatea persuasivă de menținere a tensiunii, prin creșterea graduală a formelor de protest, până la mitingul final de la București și, de asemenea, capacitatea de a menține aceste proteste într-o desfășurare pașnică, fără incidente majore, cât și stabilitatea mesajului transmis, care s-a menținut fără să fie „poluat” de alte mesaje sau interese.

Se pare că a existat un „punct de comandă”, unde s-au luat deciziile, un factor care a coagulat (cu mici excepții) formele de protest, fapt ce a dus și la rezultatele pozitive ale acestora; în urma protestelor, autoritățile au luat mult mai în serios problema polițelor RCA, acțiunile de rezolvare s-au accelerat și s-a ajuns la depășirea, chiar dacă doar pe moment, a crizei.

Legat de protestele de stradă, trebuie remarcat, ca un paradox, că societatea civilă, proprietarii de autoturisme nu au aderat și nu au protestat în stradă, mai mult, în trafic, au criticat acțiunile de protest ale transportatorilor.

Deși erau la fel de lezați de creșterea tarifelor, deși pe rețelele de socializare se discuta intens această problemă, se pare că lipsa unor interese din partea celor care manipulează rețelele de socializare, sau poate tocmai „interesul” anumitor grupuri de interese a stat la baza acestei atitudini pasive.

ASF, o nucă greu de spart!

Unul din principalii actori, dar și principal beneficiar al contestărilor a fost Autoritatea de Supraveghere Financiară, condusă (încă) de domnul Mișu Negrițoiu.

Nu vrem să discutăm prestația ASF, cum am mai spus, nu luăm partea nimănui, dar încercăm să vorbim, luând ca exemplu această Autoritate, despre capacitatea unor autorități de a fi independente, până unde poate merge această independență și ce rol poate juca ea într-o situație de criză, precum cea rezultată din problemele grave cu care se confruntă piața asigurărilor RCA.

Nu de puține ori, și aici nu vorbim numai despre ASF, noțiunea de independență este speculată, atunci când apar probleme în sistemul reglementat de acestea, de autoritățile sub controlul cărora se află.

Cazul ASF stă mărturie: guvernul nu poate interveni… numai ASF poate reglementa… este independentă; parlamentul, la rândul său, are mâinile legate tot din același motiv…

Independența acestor autorități este strict necesară, dar, atunci când ea stă la baza unor interese de grup (fie ele economice sau politice), duce, inevitabil, la situații ca aceea privind „scandalul RCA”, situații de care autoritățile se delimitează, aducând ca argument „independența”. Oare chiar așa să fie?

Consecințele psihologice pe termen scurt

Orice conflict, indiferent dacă este rezolvat sau nu, are asupra celor implicați consecințe de ordin psihologic. Conflictul legat de prețul polițelor RCA nu face excepție. Poate unii vor crede că, prin mediatizarea cauzelor (mai mult sau mai puțin reale) ale creșterii prețurilor la RCA, se va conduce mai prudent, că se vor lua, din partea celor implicați, măsuri care să ducă la scăderea accidentelor. Fals! Consecința psihologică majoră, pe termen scurt, după părerea noastră, va fi creșterea celor care vor circula fără asigurare RCA (mai ales în rândul persoanelor fizice).

Transportatorii, prin adoptarea de către Guvern a Hotărârii privind stabilirea tarifelor de primă maxime RCA pentru o perioada de 6 luni, se consideră învingători, dar au cucerit o victorie a la Pirus. Cele șase luni vor trece repede și vom vedea atunci cât s-a câștigat.

Tare mi-e teamă că problema RCA este departe de a fi rezolvată.

Psiholog pr. Cristian SANDU

Cabinet de psihologie autorizat

E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com

Mobil: 0751 364 575

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.