Cum s-au negociat diurnele?

… La ce ar trebui să ne aşteptăm în perioada următoare? Sunt întrebări la care am căutat răspunsul în cadrul unei discuţii purtate cu Decebal Popescu, persoana care a condus delegaţia asociaţiilor profesionale ce a reprezentat breasla în negocierile cu autorităţile purtate pe această temă.

Ziua Cargo: Care au fost principalele momente care au marcat negocierile, purtate din decembrie până în iunie, privind diurnele?

Decebal Popescu: Foarte important este primul moment care a marcat negocierile – obţinerea suspendării controalelor pe diurnă la firmele de transport în 23 decembrie. Un alt moment important a fost constituit de suspendarea actului de control în cazul uneia dintre cele două firme controlate în ultima zi posibilă, din punct de vedere procedural… în momentul în care în firmă se aflau deja executorii. Au urmat întâlniri succesive cu reprezentanţii Ministerului Finanţelor, conduşi la vremea respectivă de ministrul Darius Vâlcov, cu care am avut un dialog foarte bun. De altfel, în momentul demisiei și ulterior arestării sale, am avut toți un moment de panică pentru că nu am mai ştiut, într-o primă fază, cu cine trebuie să vorbim. Ni s-a solicitat, în acea perioadă, să aducem exemple de controale din ţară cu rezoluţii diferite pe tema diurnei, astfel încât să poată fi convocată Comisia Fiscală Centrală, pentru o clarificare asupra modului de interpretare a legii pe această temă. Am pregătit documentele cu ajutorul consultanţilor de la Ernst&Young şi PeliFilip. După finalizarea termenului de 30 de zile de la depunerea sesizării, la insistențele noastre, ni s-a comunicat, însă, faptul că nu s-a mai convocat Comisia Fiscală Centrală, pentru că s-a considerat că speţa ţine de Codul Muncii. În niciunul dintre aceste momente nu ne-am îndreptat către Ministerul Muncii, deşi cei din Finanţe ne-au sugerat, în mai multe rânduri, să începem negocierile şi în această direcţie.

Noi nici acum nu înțelegem exact de ce trebuia să ajungem la Ministerul Muncii și să clarificăm o interpretare a ANAF asupra unor legi în vigoare de prea mulți ani deja… ani în care toți am avut aceeași viziune asupra acestui subiect (atât ITM, cât și ANAF), ca să nu mai zicem de decizii ale instanțelor cu privire la obligativitatea firmelor de transport de a acorda diurnă șoferilor.

Ulterior, la o reuniune a Guvernului cu Coaliția pentru Dezvoltarea României, am reuşit să obţinem o promisiune a Primului Ministru privind rezolvarea problemei, cu menţiunea că trebuia să aşteptăm până la găsirea unei soluţii corecte din punct de vedere procedural. Rămânea, bineînţeles, în continuare, deschisă problema interpretării trecutului. În acea perioadă, a apărut soluția amnistiei fiscale, proiect cu care nu suntem de acord în continuare, pentru că nu înţelegem de ce suntem menţionaţi acolo.

Nu avem ce căuta în acea amnistie, pentru că nu am făcut nimic greşit, potrivit modului în care a fost interpretată legea timp de 25 de ani. Dar pentru că această amnistie ne rezolvă, teoretic, problema trecutului și ne scapă de lungi și costisitoare acțiuni în instanță, am ales să nu o comentăm. Cel puțin eu. Ulterior, am tot aşteptat un semnal, care nu a venit.

Între timp, am participat şi la lucrările Comisiei de Buget Finanţe din Parlament. După o serie de discuţii privind Codul Fiscal, ne-au sugerat și ei să abordăm problema diurnelor cu reprezentanţii Ministerului Muncii.

La o reuniune a Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, am reuşit să vorbesc personal cu miniştrii Muncii şi ai Finanţelor, într-un cadru oarecum mai relaxat, şi am stabilit să ne întâlnim să rezolvăm problema diurnelor. Am demarat discuţiile cu Eduard Corjescu, directorul Direcţiei Legislaţie din Ministerul Muncii.

„Naționala” de negocieri a transportatorilor a avut, în tot acest timp, aceiași „titulari”: Adi Pop (APTE 2002), Augustin Hagiu (FORT), Radu Dinescu (UNTRR) şi consultanţii Ernst&Young şi PeliFilip.

Cu ocazia discuţiilor purtate la Ministerul Muncii, ni s-a prezentat un proiect de ordonanţă de urgenţă, prin care se aduceau clarificări asupra directivei europene privind detaşarea. Ni s-a solicitat să venim cu propunerea noastră de articol. În aceeaşi zi, l-am și redactat și trimis către autorităţi. Seara, am avut o nouă întâlnire la Ministerul Muncii. Au acceptat propunerile noastre şi au trimis proiectul, ulterior, în procedura de avizare. Am apreciat deschiderea reprezentanţilor Ministerului Muncii, chiar dacă, iniţial, nu înţelegeau exact modul în care funcţionează afacerile de transport, dar m-au ascultat cu răbdare și interes să le detaliez. Am prezentat inclusiv un raport întocmit de Ernst&Young privind modul în care se aplică diurna în alte ţări şi chiar un raport Coface privind marja foarte mică de profitabilitate din domeniul transporturilor, undeva de 1% în medie, context în care orice şoc, legislativ sau de altă natură, poate genera un impact foarte puternic.

A urmat o perioadă în care proiectul de ordonanţă de urgenţă care ar fi rezolvat problema diurnelor a fost blocat prin minister, din motive pe care nu le-am înțeles prea bine. Apoi, am apelat direct la ministrul Muncii pentru urgentare. Am ţinut legătura cu dânsa prin intermediul şefei de cabinet, Anca Lazăr, care ne-a ajutat foarte mult şi căreia ţin să îi mulţumesc pe această cale.

Într-un final, acea ordonanţă de urgenţă a ajuns pe masa Guvernului.

Surpriza a apărut în săptămâna de dinaintea adoptării OUG, când toată lumea avizase, dar au apărut obiecţii din partea… celor de la Transporturi, minister care, subliniez, nu ne-a ajutat cu nimic pe această temă, din decembrie și până astăzi.

Avizul a fost dat, însă cu anumite precizări din partea MT, legate de directiva europeană privind detaşarea. Am rămas şocat atunci când reprezentanţii Ministerului Muncii mi-au spus că tocmai Transporturile au obiecţii. Am fost nevoiți să pregătim un răspuns cu privire la aceste obiecţii, care a fost redactat în proporţie de 99% de UNTRR, iar marţi, 30 iunie, Ordonanţa de Urgenţă a fost pe ordinea de zi a Guvernului şi s-a votat, pe ultima sută de metri.

Te-ai aflat pentru prima dată în negocieri cu autorităţile. Cum ţi s-a părut?

Sunt mai dificile decât negocierile cu clienţii de transport.

Nu eşti membru în nicio asociaţie profesională, dar ai fost susţinut de toate numele din piaţă. Cum s-a întâmplat acest lucru?

La început, m-am speriat de greutatea problemei şi de faptul că atâţia oameni depindeau de puterea mea de a convinge asociaţiile să stea în aceeaşi „remorcă” şi autorităţile să ne asculte. Cred că faptul că nu fac parte din nicio asociaţie profesională a fost unul dintre atuurile mele. Am fost un fel de Elveţia şi nu au existat acuzaţii că aş apăra unele interese sau altele. Vreau să amintesc că am beneficiat de un sprijin fantastic din partea lui Dragoș Anastasiu, care m-a luat pe lângă el şi m-a învăţat cum să abordez problemele. Un om integru, respectat în toate mediile, care mi-a deschis uşi, pe care eu, altfel, nu le-aş fi putut deschide.

Am schimbat și retorica în dialogul cu autoritățile. Nu ne-am dus să batem cu pumnul în masă, nu am făcut scandal, nu i-am ameninţat că ieşim în stradă. Am purtat un dialog civilizat şi am avut alături de noi consultanţi.

A fost un cu totul alt tip de discurs, inclusiv în partea publică. Pe parcurs, am dat comunicate privind discuţiile, dar într-un mod constructiv. Eu, nefiind învăţat cu stilul anterior de negocieri al asociaţiilor patronale, am impus un alt mod de abordare a discuţiilor. Reprezentanţii asociaţiilor au fost de acord să îl respecte, dar am avut discuţii pe această temă până în ultima zi. Se pare, însă, că strategia a fost bună până la urmă. A fost greu, dar cred că a fost cu adevărat primul moment în care asociaţiile profesionale s-au aliat. Ar fi păcat să pierdem acest moment, în care putem regândi un proiect de federaţie unde fiecare asociaţie să îşi păstreze identitatea, dar să putem lucra împreună şi să avem forţă.

La ce ar trebui să ne aşteptăm în următoarea perioadă privind salarizarea şoferilor?

La nivel european, au loc presiuni privind nivelul de salarizare a şoferilor. Se încearcă aducerea angajaţilor cu un grad de mobilitate crescut într-o zonă comună privind retribuirea, iar orizontul este 2017, până când vor fi revizuite regulamentele europene de acces la piaţa de transporturi rutiere. Este foarte posibil ca, în cazul transporturilor cross border, să fim obligaţi la un salariu minim, iar noi, managerii, trebuie să luăm în calcul şi astfel de scenarii.

Cred că o să se ajungă la un salariu fix mare, plătit la o medie europeană, iar diurna va fi mică, pentru a compensa unele cheltuieli.

De aceea, firmele de transport trebuie să pună accent pe calitatea serviciilor din timp, întrucât această triere nu se va face pe ultima 100 de metri. Trebuie să intre în legalitate totală, pentru că, în fond, noi am învăţat clienţii prost atunci când le-am livrat soluţii care nu erau posibile în condiţiile respectării 100% a legii. Din păcate, competiţia neloială este încă mare. Dar, în lumina noilor reglementări, firmele care nu oferă calitate nu îşi vor mai găsi loc pe piaţă, pentru că atunci când toţi suntem egali, calitatea va prima.

Diurnele rămân diurne

Problema diurnelor s-a rezolvat, cel puţin momentan, după ce Guvernul a modificat în data de 30 iunie, printr-o Ordonanță de urgență, Legea nr. 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, în scopul introducerii unor reglementări specifice referitoare la detașarea cetățenilor români în alte state din Uniunea Europeană. Reglementările vizează, pe scurt, diurnele şi salariul minim.

Anunţul a fost făcut de ministrul Muncii, Rovana Plumb, după şedinţa Executivului, cu precizarea că, în elaborarea actului normativ, a discutat cu reprezentanţii federaţiilor de transportatori asupra acestor modificări.

Potrivit actului normativ, personalului angajatorilor stabiliţi pe teritoriul României, care efectuează operaţiuni de transport internaţional, trimis să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene și care nu se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 344/2006, i se aplică prevederile art. 43 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (care definesc delegarea ca fiind exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă) şi beneficiază de drepturile prevăzute la art. 44 alin. (2) din acelaşi act normativ (referitoare la plata pentru salariatul delegat a cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil).

Meda BORCESCU

meda.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.