DACIA 500: Lăstun

Un autoturism cu o apariție interesantă a reprezentat-o modelul Dacia 500, cunoscut sub denumirea sa mai populară de Lăstun. Acesta a fost fabricat la costuri de producție minime, fapt ce s-a reflectat în calitatea mașinii.

Acesta era un vehicul de mici dimensiuni și a fost produs la uzina Tehnometal din Timișoara (care, în trecut, produsese cuști pentru transportul animalelor). Cerințele erau oarecum ridicole, legenda spune că trebuia să coste la nivelul unui televizor, să cântărească 500 de kilograme, să aibă un consum redus, de 3 litri la 100 de kilometri și să nu depășească 3 metri în lungime.

„Inginerie” românească

Ideea de la care s-a plecat era aceea ca mașina să fie una economică, destinată transportului urban, cu o capacitate maximă de 2+2 persoane (2 adulți și 2 copii), un consum mic (de maxim 3 litri/100 km) și cu abilitatea de a atinge o viteză maximă de 70 km/h.

Motorul în patru timpi care echipa modelul Lăstun avea 2 cilindri paraleli, verticali, capacitatea de 499 cmc, puterea maximă de 22,5 CP și un consum de 3,3 l/100 km în regim constant, respectiv de 4,5 l/100 km în ciclu urban. Amplasarea acestuia era transversală, deasupra punții față, iar răcirea se făcea cu aer, printr-o elice antrenată de motor.

Acesta era o creație a inginerilor de la Institutul de Motoare Termice București. Cutia de viteze era manuală, cu patru trepte, iar schimbătorul de viteze era amplasat la volan (precum la modelele Trabant).

Tracțiunea era pe față, iar toate frânele erau cu tamburi. Anvelopele ce echipau mașina aveau dimensiunea de 125 SR 12 și jante de 3,5 țoli. Toți acești factori făceau ca micuța mașină produsă pe malul Begăi să atingă o viteză maximă de deplasare de 106 km/h.

Caroseria era în două volume de tip hatch-back, cu 2 uși și hayon, fabricată din rășini sintetice rezistente la coroziune. Mânerele de acționare a ușilor erau ascunse la interior, ștergătorul de parbriz era amplasat central, iar barele de protecție aveau spoilere încorporate. Greutatea proprie a mașinii era de 590 kg, iar a motorului, în particular, de 67 kg.

Trei versiuni

Au existat trei serii ale modelului Lăstun. Prima serie avea toate elementele de caroserie din fibră de sticlă, ușile din fibră de sticlă, fără tapiserie la interior, scaunele îmbrăcate în vinil, stopuri mici, fără lumini de mers înapoi și grila frontală integrată în capotă.

A doua serie avea elemente de caroserie atât din tablă, cât și din fibră de sticlă, uși din tablă, tapisate la interior și scaune îmbrăcate în vinil sau tapisate. Ultima serie, fabricată doar după 1989, avea toate elementele de caroserie din tablă, stopuri mari, late, cu lumini de ceață și de mers înapoi, hayon cu yală exterioară, grila frontală separată de capotă, iar la unele modele ștergător de lunetă.

Prețul la care mașina se comercializa era de aproximativ 50.000 lei, în condițiile în care cel al unei Dacia era de 75.000.

Căderea „cortinei”

Debutul producției a fost în 1988, iar aceasta a durat până în anul 1991, în acest interval fiind produse doar câteva mii de unități, în jur de 6.000. Doar câteva asemenea vehicule mai supraviețuiesc în ziua de astăzi, multe fiind abandonate de către proprietari în anii ‘90, mai ales din cauza problemelor tehnice pe care au ajuns să le întâmpine. Din pricina deselor probleme ale pompei de benzină, consumul real se cifra la aproximativ 9 l/100 km.

În urma a nenumărate reclamații din partea românilor care s-au considerat păcăliți și păgubiți, Comisia Națională pentru Standarde Metrologie şi Calitate a interzis producerea şi comercializarea Lăstun-ului, întrucât s-au constat defecțiuni în procesul tehnologic.

În mare, insuccesul acestui model a fost pus pe seama calității slabe a produsului finit. Lăstunul a fost precedat de alte două prototipuri de mici dimensiuni ale uzinei: modelele Egreta și Student, de asemenea, fără succes.

Se spune că, asemenea marilor dictatori, și Ceaușescu a dorit să se producă o mașină mică în țară. Hitler avusese VW Beetle, Mussolini Fiat-ul 500, iar Lăstun-ul urma să fie această mașină de dedicată tineretului, pe care Ceaușescu s-o „lase în urma sa”.

Cu ocazia Târgului Internațional București, desfășurat în 1989, a fost expus prototipul Lăstun cu caroserie alungită. În această variantă, autoturismul putea să transporte patru persoane în condiții de confort sporite, păstrând și un spațiu destinat bagajelor. Stadiul de prototip, însă, nu a fost depășit.

Alexandru STOIAN

alexandru.stoian@ziuacargo.ro

sursa: wikipedia.com

sursa foto: www.99poze.ro; acr.hotnights.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.