Miros… gust… efect…

Știți cum este – în transporturi, ca în agricultură: te rogi la cel de sus tot anul, să plouă când trebuie, să nu dea cu grindină, să nu vină furtuna, soarele să nu dogorească prea tare… și când, în sfârșit, vine un an perfect și producția este mai bună decât puteai spera… Scad prețurile și ajungi să uiți toată binecuvântarea naturii.

În transporturi, e mai simplu – dacă nu e marfă, tarifele se duc în jos, dacă volumele de mărfuri cresc și, implicit, tarifele, nu găsești destui șoferi să conducă toate camioanele pe care ai vrea să le cumperi.

La un moment dat, nu s-ar putea oare să fie toate bune? Greu de spus… Însă, până atunci, ce spuneți de situația în care toate sunt rele?

Ați văzut, bineînțeles, scăderea importantă înregistrată anul trecut pe zona vehiculelor comerciale noi, achiziționate în România. Totuși, la nivel european, vânzarea vehiculelor comerciale a cunoscut o majorare… Cu alte cuvinte, nevoia de transport este, în continuare, în creștere, însă noile reguli impuse de țările ce formează „nucleul” economic european au descurajat investițiile transportatorilor din Est.

În aceste condiții, nici dezvoltare nu avem, nici șoferi nu se găsesc!

Nu e un secret, mulți afirmă cu tărie – „Europa ne vrea afară” – și, de această dată, se pare că reușește. Dar noi nu ne putem opri aici.

Așa că haideți să ne gândim la soluții. Ziua Cargo a organizat (deja tradiționala) masă rotundă legată de șoferi și răspunsul la problemele actuale este… complicat. Din ce în ce mai complicat!

Stabilitatea o caută toate firmele, încă de la înființare, însă atingerea ei, astăzi, implică mult mai multe amănunte.

Să acceptăm faptul că transporturile sunt vitale… ca mâncarea. Întrebarea este ce fel de mâncare?

Mă gândesc că modelul ideal (profit / investiție) este o shaormerie – toate aspectele sunt sub controlul direct al proprietarului, clienții pot veni de oriunde, servirea este rapidă și, dacă vreun angajat pleacă (sau chiar toți), proprietarul poate suplini in extremis lipsa lui, prin propria persoană. Până la urmă, mirosul apetisant este cel mai important – el va atrage clienții către vitrina shaormeriei.

Dar ce părere aveți despre un restaurant – mai mulți angajați, dar și clientelă dispusă să plătească mai mult? Mirosul nu mai este suficient, este nevoie de o anumită prezentare și mâncarea chiar trebuie să aibă un gust bun. Sigur, orice informații suplimentare sau eventuale plângeri tot la bucătărie trebuie să ajungă, angajații neavând pregătirea și cunoștințele pentru a face față unei ieșiri din rutină. Cam mult stres, dar câștigi la capitolul stabilitate.

Un restaurant sofisticat înseamnă trecerea la o altă ligă – mirosul, gustul, prezentarea sunt sus, însă reprezintă doar o parte infimă a întregului concept. Totul este învăluit într-o poveste care se întinde mult în timp și spațiu – fiecare fel de mâncare are o istorie precisă, cu numeroase etape de inovare, unele realizate chiar de restaurant, ingredientele sunt atent alese și combinate pentru a asigura nu numai experiența desăvârșită, dar și efecte benefice asupra celor care le consumă. Întregul personal este pregătit și montat pentru a depăși așteptările clienților în mod constant… Până și clienții (majoritatea lor, cel puțin) se lasă convinși de importanța restaurantului și devin ambasadori ai acestuia, recomandându-l tuturor cunoscuților…

Până la urmă, fiecare dintre cei trei proprietari este la bază bucătar și aș completa că toți trei sunt, chiar, pricepuți, având în vedere că au rezistat pe piață atâția ani, în ciuda schimbărilor importante și, în general, negative care au avut loc.

Nu știu de ce ar vrea cineva să își complice viața, să crească firma, să creeze structură, să se angajeze într-un proces continuu de pregătire și perfecționare a angajaților, inclusiv a șoferilor. Și nu în ideea de a scădea consumul de carburant, ci strict pentru a le oferi cele mai bune condiții în materie de siguranță și satisfacție la locul de muncă (scăderea costurilor înregistrate de companie reprezintă doar un efect secundar). Spunea cineva în cadrul mesei rotunde despre cât de important este respectul pe care îl arăți angajaților. Dar respectul nu este doar o emanație venită strict din partea patronului, iradiind ca razele soarelui către ceilalți, ci reprezintă, în primul rând, pentru fiecare angajat, conștiința propriei competențe.

Sunt, astăzi, firme de transport care și-au creat departamente de marketing, de resurse umane, financiare și, chiar, au angajat directori generali, patronul rămânând concentrat în zona operațională în care știe că performează cel mai bine. Nu este ușor, însă problemele de care se plânge toată piață… la ele nu se resimt atât de puternic.

Așa că începeți să gătiți sofisticat. Vă recomand un delicios foie gras…

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

Împreună mișcăm lucrurile!

LĂSAȚI UN MESAJ