„Până la urmă, i-am dat pe toți afară!”
Se întâmpla cu mulți ani în urmă… Un transportator a descoperit că angajații lui puseseră la punct o schemă prin care sustrăgeau bani într-un mod organizat. Cazul a ajuns în instanță, prejudiciul a fost recuperat, oamenii și-au recunoscut vina… Și au încercat să meargă mai departe, „să o ia de la zero”. Însă, după câteva luni, proprietarul firmei a decis să îi dea afară. Mulți veți comenta – „nimic nou sub soare!”
În ultimii ani, cele mai multe discuții pe care le-am avut cu patroni care au oprit activitatea se învârteau în jurul ideii că „nu mai merita efortul”. Indiferent dacă la baza deciziei a stat scăderea profitabilității, relația lamentabilă cu șoferii și ceilalți angajați, lipsa de respect și înțelegere a clienților, stresul…
Aici fac o scurtă paranteză. Se spune că, odată cu înaintarea în vârstă, devii mai înțelept. Bănuiesc că așa este, însă acest lucru nu duce la diminuarea stresului. Am confirmat acest lucru, inclusiv prin propria experiență.
Am observat că majoritatea firmelor românești din zona de transport și logistică au două direcții principale pe care se concentrează – supraviețuirea și familia.
Supraviețuirea – chiar dacă sunt destul de mulți patroni care visează la dezvoltarea afacerii… majoritatea pun accent pe anduranță, pe capacitatea de a depăși dificultățile… Să ai o firmă care rezistă în timp reprezintă un succes mai mare decât un profit consistent într-un an.
Familia – sau am putea spune „amprenta socială”. Majoritatea firmelor din zona de transport și logistică au specificul unor firme de familie. Există un proprietar, există management, însă firma este, în primul rând, un vehicul în care s-au urcat cu plăcere (și poate și de nevoie) mai multe persoane. Iar acest vehicul asigură nevoile echipei și ale familiilor acestora – o carieră, salarii… prieteni. Sunt aspecte pentru care merită să faci sacrificii… măcar puțin.
Pericolul pe care îl înfruntăm astăzi nu este legat doar de furtuna economică, sau schimbările legislative, sau războiul comercial… Este atacat chiar „sufletul” business-ului românesc.
Și iată două exemple de elemente care au potențialul să schimbe radical lucrurile: șoferii extracomunitari și asistenții AI.
Mai sunt, încă, transportatori și logisticieni care consideră că se pot descurca fără angajați din țări „exotice”. Însă, deja, nu mai discutăm doar de a avea suficienți angajați, ca număr… Cum poți crede că, pe termen lung, poți să îți păstrezi clienții, continuând să le explici de ce anumite lucruri nu le poți oferi pentru că angajații tăi nu au disponibilitate? De exemplu, în perioadele de sărbători, sau în weekend-uri, angajații extracomunitari își vor face treaba fără să comenteze. Cu angajații români, lucrurile sunt tot mai complicate. Practic, discutăm de oportunitatea de a putea fi mai focusat pe nevoile clienților și a răspunde prompt. Însă, fără o integrare reală a acestor oameni în firmă și chiar în societate, lucrurile nu pot funcționa bine.
În ceea ce privește asistenții AI… Adesea, în firmele mici și medii, patronul este cel care își asumă acele lucruri neplăcute, însă obligatorii pentru ca activitatea să poată funcționa – negocierile neplăcute cu clienții și furnizorii (uneori pe sume care par ridicol de mici, dar care, în timp, contribuie la supraviețuire), angajarea șoferilor, concedierea celor nepotriviți, pierdutul nopților pentru a prelua comenzi spot mai profitabile, telefoane pentru recuperarea banilor, soluționarea momentelor de criză, cum ar fi accidentele etc.
Sunt acele situații pe care ai vrea să le eviți, dar care, totodată, îți confirmă poziția – persoana care nu lasă angrenajul să se oprească!
Și, acum, imaginați-vă că o parte dintre aceste situații sunt preluate de către un asistent AI, care va ști să gestioneze situațiile repetitive, care va putea comunica cu alte persoane pe scenarii prestabilite și vă va solicita atenția doar atunci când apar situații cu adevărat noi și/sau atunci când o tranzacție este pe punctul de a se finaliza. S-au făcut deja primii pași pe acest drum al interconectării dintre oameni și AI!
Soluțiile sunt în plină dezvoltare și vor fi din ce în ce mai accesibile. Nu se pune problema utilității acestora, ci mai degrabă, foarte curând, se va pune problema propriei importanțe, inclusiv în postura de proprietar al firmei.
„Fă-o să merite” – presupune obținerea unor beneficii care să te mulțumească, inclusiv financiar… dar cred că înseamnă în primul rând păstrarea intactă a dorinței de a continua!
Transportatorul care și-a dat afară toți angajații, nu a făcut acest lucru ca un demers logic, economic, sau din lipsă de încredere în niște angajați care s-au dovedit lipsiți de onestitate. „Nu mai puteam să dau ochii cu ei!”, mi-a spus el. De fapt, se pierduse senzația de familie. Este greu să stai alături de persoane care știi că nu îți vor binele și, probabil, la fel de dificil (poate chiar mai greu), să stai alături de persoane cărora tu nu mai poți să le vrei binele.
Iar acest echilibru atât de important va reprezenta o provocare la un alt nivel, în perspectiva preconizatei evoluții rapide, atât pe partea angajaților extracomunitari, cât și a asistenților AI.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
