Faliment versus insolventa

Nu mai este loc de prejudecati. Nu mai este loc de amanari. Orice solutie este preferabila falimentului. Chiar si insolventa.

„Blocajul financiar abia acum incepe. Totul se petrece in lant, pornind de la companiile care nu mai pot face fata restantelor pe care le au de achitat catre propriii furnizori“, a afirmat senatorul PDL Iulian Urban, vicepresedinte al Comisiei Juridice din Senat. El a apreciat ca, la ora actuala, aproximativ 90% dintre debitorii din Romania care inregistreaza intarzieri la plata restantelor sunt de buna credinta, fiind victime conjuncturale ale conditiilor economice existente in acest moment in tara noastra. „Din punctul meu de vedere, situatia cu adevarat dramatica abia acum incepe, mai ales ca se suprapun mai multe probleme. Pe de o parte, ne confruntam cu un blocaj financiar in crestere, iar pe de alta parte, exista o scadere a activitatii, a schimburilor comerciale, care va afecta dramatic transporturile. Cu alte cuvinte, se diminueaza capacitatea industriei de a genera bani cu care sa se achite datoriile aflate in crestere“, a mentionat Iulian Urban. In opinia sa, in acest context, in 2009, va fi esential sa se inteleaga avantajele procedurii insolventei comerciale. Sa luam exemplul unei firme cu debite neachitate catre sectorul privat, care genereaza, conform contractelor, penalitati si dobanzi. Aceeasi societate are de platit, de asemenea, taxe si impozite catre stat, care, la randul lor, genereaza penalitati de intarziere. Concret, planul de reorganizare, pe care firma care alege varianta insolventei il propune, presupune identificarea posibilitatilor reale pe care le mai are compania de a mai produce venituri. De altfel, planul de reorganizare este unul pe care orice companie ar trebui sa si-l faca cel putin de doua ori pe an.

Esalonarea datoriilor reduce pierderile creditorilor

Iulian Urban a precizat ca, prin acest plan de reorganizare, se stabilesc in paralel cuantumul datoriilor (de exemplu 100.000 de euro) si nivelul veniturilor care pot fi realizate (ex. 20.000 de euro). In functie de datele obtinute, se propune creditorilor o perioada de esalonare a datoriilor. De asemenea, se numeste un administrator judiciar din partea tribunalului, care supravegheaza indeplinirea si respectarea planului de reorganizare. In momentul in care varianta propusa nu se mai poate respecta, din motive care tin, spre exemplu, de pierderea unui nou contract, li se propune creditorilor reesa lonarea platilor pe o perioada mai lunga. Cei mai multi vor fi de acord si cu aceasta varianta, pentru ca alternativa presupune dizolvarea firmei debitoare, sansele de recuperare a creantelor scazand in acest context. „Atunci cand se confrunta cu probleme de plata, firma nu are multe optiuni. Daca nu intra sub protectia unui plan de reorganizare in cadrul unei proceduri de insolventa, este foarte posibil ca primul creditor, care nu mai are timp sa astepte, sa o actioneze in judecata, sa ii blocheze conturile si sa o bage in faliment. Sunt foarte multi manageri, mai ales in domeniul transporturilor, care sunt incapatanati si au impresia ca detin adevarul absolut, fiind indrumati de avocati care le dau sfaturi la limita legii. Acum se pune, insa, problema credibilitatii si a increderii. Nu vom reusi sa traversam criza decat daca vom avea incredere unii in altii. Atunci cand pui un plan de reorganizare in fata creditorilor, le captezi increderea prin transparenta. Daca preferi, in schimb, solutiile de compromis, bazate pe chichite legislative, chiar daca pe termen scurt iti atingi scopul, pe termen lung nu vei putea scapa de faliment. Esti un om mort din punctul de vedere al comunitatii oamenilor de afaceri“, a subliniat Iulian Urban, adaugand ca aceasta criza se va termina intr-o zi, iar la finalul ei vom ramane doar cu increderea pe care o avem unii in altii. „Daca la finalul crizei vei fi golit de credibilitate si de bani, nu mai ai nici o sansa“.

2009, cosmarul restantelor

Vicepresedintele Comisiei Juridice din Senat a tinut sa mentioneze ca actualul context economic a adus pe picior de faliment companii mari, care erau viabile anul trecut. „Nu isi pot plati facturile pentru ca, pe de o parte, a explodat valoarea sarcinii catre banci, iar pe de alta parte volumul activitatii s-a redus. Au de luat decizii dificile, iar singura solutie trebuie sa fie una transparenta fata de creditori. Inclusiv importatorii si distribuitorii de autovehicule au ajuns agenti de marketing ai clientilor lor. Incearca sa le gaseasca lucrari, pentru ca ei sa isi incaseze banii prin virament direct de la beneficiari. Nu cred ca aceasta solutie va rezista foarte mult, pentru ca lucrarile sunt din ce in ce mai putine“, a aratat Iulian Urban. El a precizat ca anul acesta tinde sa se transfome intr-un cosmar din punctul de vedere al restantelor. „In momentul in care vor creste taxele si impozitele, situatia va fi cu adevarat dramatica, pentru ca statul va fi obligat sa treaca la actiuni dure de colectare, la actiuni de executare silita. La Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa, se vorbeste deja de 40.000 de falimente, care vor fi transmise de ANAF catre instantele de judecata“, a concluzionat Iulian Urban.

– In momentul in care firma debitoare cere sa intre sub protectia tribunalului, propunand creditorilor un plan de reorganizare, reuseste sa limiteze posibilitatea de crestere a penalitatilor si dobanzilor, care, de cele mai multe ori, ajung sa depaseasca valoarea debitelor.

IULIAN URBAN, senator PDL, vicepresedinte al Comisiei Juridice din Senat:

„Falimentul atrage raspunderea cu averea personala a administratorilor firmei. In 95% din cazurile in care managerii cer reorganizare judiciara, exista sanse minime sa se ajunga sa raspunda cu averea personala, pentru ca au demonstrat prin reorganizare ca au incercat sa redreseze activitatea companiei. Solutii care, altadata, pareau rusinoase si greu de acceptat, acum trebuie sa constituie prioritati.“

Meda BORCESCU

meda.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.