Cum persistăm în greșeli, fără să ne atingem potențialul
În ultimii ani, văd antreprenori care muncesc foarte mult. Aud povești din organizații despre cât de mult muncesc unii manageri și cât de mult sunt „prinși în povestea aceasta – o glorifică”. Și cum profesia mă determină să fiu parte a soluției, nu a problemei, articolul acesta îl scriu pentru toți cei care au asemenea probleme: muncesc mult și caută perspective noi de a trece la nivelul următor.
Poate vă mai amintiți filmul făcut după cartea lui George Orwell, „Ferma Animalelor”. Era un personaj în poveste – calul Boxter – care avea același răspuns la orice situație dificilă: „Voi munci din greu, voi munci mai mult.” La început, sârguința lui bine intenționată a inspirat toate animalele de la fermă, dar, treptat, munca asiduă a început să aibă efecte nedorite în moduri subtile. Cu cât lucra mai mult, cu atât era mai multă muncă de făcut!
Rubrica „LIDERI INSPIRAȚI”
Din postura de Coach profesionist pentru conducători și echipe, Rodica Obancea vă inspiră periodic la perspective noi, simple, concrete despre cum putem ca lideri să creștem performanța companiilor conduse, facilitând schimbarea durabilă și inovația.
Despre mituri și eficiență
Ceea ce Boxter nu știa era că animalele care se ocupau de fermă îi manipulau pe toți pentru a crește profitul. Sârguința inspirată de Boxter îi împiedica pe ceilalți să observe ce făceau șefii. „Ferma Animalelor” este o bună metaforă pentru „glorificarea suferinței”, a „cât de mult muncesc eu și uite ce primesc în schimb”.
Uitați-vă la acest gen de situație din altă perspectivă, aceea de coaching: intervențiile bine intenționate atrag răspunsuri care compensează beneficiile intervenției. Parcă sună cunoscut: cu cât încerci mai mult, cu atât mai tare sistemul te respinge; cu cât depui mai mult efort pentru a îmbunătăți lucrurile, cu atât mai mult efort pare că ți se cere.
Poate vă ajută câteva paralele și din alte domenii. De pildă, din cel personal. O persoană care încearcă să se lase de fumat, apoi începe să se îngrașe, suferă pentru că nu mai arată bine și începe să fumeze iar, pentru a se elibera de stres. Sau, exemplul mamei protectoare, care vrea atât de mult ca fiul/fiica ei să se înțeleagă bine cu prietenii din grădiniță/școală/cartier, încât încearcă mereu să îi rezolve problemele și sfârșește prin a avea un copil care nu este în stare să se descurce de unul singur, să facă față realității.
În domeniul organizațional, noul venit în companie, plin de entuziasm, este atât de dornic să se integreze, că nu răspunde la criticile subtile legate de muncă și sfârșește prin a fi plin de dezamăgire și frustrare că, deși a muncit multe ore și a vrut doar să ajute compania, colegii i-au pus deja eticheta de „persoană cu care lucrezi greu”.
Când greșelile sunt ignorate
Am văzut acest tip de proces ineficient și în activitatea unei echipe pe care am antrenat-o în calitate de coach. Am lucrat cu echipa de conducere a unei organizații din FMCG, al cărei produs începuse să-și piardă din atractivitate. Specialiștii au forțat piața cu campanii extrem de agresive, pentru că strategia aceasta dăduse rezultate în trecut. Au pus la bătaie un buget mare, dar nu au obținut decât furie din partea acționarilor, fiindcă au redus profitul firmei în anul respectiv.
Calitatea prestațiilor echipei a început să scadă, la fel și calitatea produsului. În plus, compania a pierdut clienți mizând pe această strategie agresivă de marketing. Lecția cea mai dură a fost cea legată de limitele forței: să forțezi nota, fie prin intervenții agresive, fie prin abțineri de la urmarea unor tendințe naturale, ceea ce poate fi extrem de obositor, ce îți consumă toată energia.
Toată energia echipei de conducere era pierdută în acest tip de interacțiune ineficientă și, paradoxal, tot ei erau cei care se plângeau că muncesc cel mai mult, în interiorul organizației.
Când eforturile noastre eșuează în a produce îmbunătățiri de durată, ne forțăm și mai tare, convinși – asemenea lui Boxter – că munca din ce în ce mai asiduă ne va ajuta să învingem obstacolele.
Din păcate, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Devenim orbi la modul în care noi înșine contribuim la aceste obstacole. De cele mai multe ori, în acest moment, echipele, managerii se dau bătuți și pleacă ori devin inerți, căci nu mai găsesc soluții, însă abia aici poate începe învățarea prin coaching.
– Muncești din greu? Contribui zi de zi la „glorificarea suferinței” în echipa/proiectul în care ești?
Rodica OBANCEA
