Uneori, eolienele par că sunt aproape de a-și lua zborul, dacă nu ar fi ancorate temeinic de pământ. De pe aripile vântului, au început să ne aducă în case din ce în ce mai multă electricitate curată. Iar pentru a ajunge la locul lor, e nevoie și de un transport lin… ca pe aripile vântului.
Turbinele eoliene se fac din ce în ce mai mult și mai des remarcate prin zonele țării cu vânturi puternice. Iar, cei care pun în fiecare zi umărul (și ce umăr!) pentru a le asigura o călătorie cât mai sigură și, după cum am spus, lină către destinație, sunt specialiștii de la Holleman.
Povestea pare simplă, la prima vedere
Secțiunile turbinelor eoliene, ca piesele unui uriaș joc de LEGO, vin de peste mări și țări, pe vapor, până la Constanța. Acolo, se descarcă de pe navă, în general în Portul Constanța Sud/Agigea, se face shifting pe trailere normale și se depozitează într-un terminal de stocare al DP World sau SCS, parteneri de încredere ai Holleman în cadrul acestor proiecte.
După care se încarcă, se realizează amararea și semnalizarea, se fac verificări amănunțite, apoi camioanele pleacă din terminal și așteaptă în zona de staționare până seara, când vor fi preluate de escorta Poliției Rutiere Constanța. Către destinație, pornesc, în general, în jurul orei 22:00 și merg aproximativ 3 ore și jumătate, până la punctul de escală din Medgidia, sau până la Hârșova, unde așteaptă seara următoare pentru a porni din nou la drum. Dacă totul merge bine, piesele ajung în sit după 3-4 zile.
Dar…
Aici, vorbim despre niște componente cu dimensiuni și/sau impresionante. Secțiunea de bază a unui turn eolian (cunoscută drept „bottom”) are un diametru de 6,30 m… Iar de aici începe povestea cu adevărat spectaculoasă. Dacă ar fi, pur și simplu, transportată pe un trailer normal, înălțimea totală a ansamblului ar depăși 7 metri și jumătate, în condițiile în care majoritatea firelor (de tensiune, de telefonie, de internet) sunt montate la maximum 6 m. În plus, apar și probleme legate de subtraversarea podurilor.
Soluția este transportul pieselor cu asemenea gabarit „în aer”, suspendate între două secțiuni ale unui trailer special, modular, prevăzute cu dispozitive speciale de prelungire pe înălțime (adaptori), pentru fixarea cilindrilor în partea de sus.
Cristian Georgescu, unul dintre șoferii cu cea mai mare experiență de la Holleman, cu care ne-am întâlnit, în octombrie, în Portul Constanța, pentru a asista „pe viu” la spectacolul încărcării unei secțiuni de turn, ne-a mărturisit că aceste adaptoare pentru înălțime, aduse pentru prima dată în România tot de Holleman, în urmă cu peste 15 ani, reprezintă una dintre cele mai practice invenții din lumea transporturilor agabaritice. Mai ales în contextul în care producătorii de turbine eoliene le construiesc din ce în ce mai mari, de la o generație la alta.
„Vedeta” noastră, pe care am admirat-o (și fotografiat-o) din toate unghiurile, în ziua respectivă, a fost o secțiune mediană 2, cu o masă brută de 85 t, o lungime de 19,6 m și un diametru de 6,028/6,034 m. Fiind nevoie și de o „gardă la sol” pentru piesă, care să garanteze siguranța și integritatea ei, ansamblul ajunge la o înălțime de aproximativ 6,35 m. Fapt care necesită ridicarea sau demontarea cablurilor electrice, de telefonie sau internet, din punctele de incidență de pe traseu.
„Șoferii sunt foarte experimentați. În mod normal, nu ar trebui să apară nimic care să ne mai surprindă. Traseul este cunoscut și adaptat pentru ca totul să decurgă în condiții de maximă siguranță.” – Raluca Selea
„Vitezele maxime de deplasare sunt stabilite în funcție de masă și dimensiuni. Pentru bază și M1-M3, se merge cu maximum 30 km/h, iar în curbe și pe denivelări, cu 15 km/h. La pale, maximum 55 km/h pe autostradă și 40 km/h pe drumuri naționale, 10-15 km/h sau chiar mai puțin, în curbe.” – Cristian Georgescu
Cine „trage sforile”
„Avem contracte cu toți operatorii de telefonie mobilă din România. Conform rutei analizate și stabilite preliminar, pe tronsonul pe care îl utilizăm, am securizat toate locurile unde aveam puncte de incidență și exista risc de impact cu cablurile mult prea joase”, povestește Raluca Selea, project manager Holleman. „Când am început proiectul, a existat o mare problemă cu firele, pentru că nimeni nu respecta montajul la o înălțime de 6 m. Exista, încă, o infrastructură veche în foarte multe locuri din județele tranzitate și în țară, în general discutând. S-a intervenit în traseu, am colaborat, operatorii de telecomunicații, la solicitarea noastră, au creat amplasamente noi, sau au schimbat aliniamentul în unele locuri, pentru a putea supraînălța firele. Acolo unde nu le-a permis stâlpul existent, s-intervenit cu o prelungire, o exten sie în înălțime a acestuia. Au fost realizate proiecte cu implementare temporară la rețelele electrice, după care s-a realizat o soluție definitivă, acolo unde infrastructura ne-a permis. La Electrica, de e xem plu, unde a existat posibilitatea, cablurile de tensiune au fost înălțate până la 7,5 m.”
Raluca Selea subliniază și faptul că Holleman dispune de o echipă de la divizia Heavy Lift, aparținând companiei Holleman, care însoțește transporturile tocmai pentru a se ocupa de demonta rea indicatoarelor și estacadelor, toaletarea copacilor sau ridica rea cablurilor, în caz de nevoie, și contribuie semnificativ la desfășurarea transporturilor în condiții de maximă siguranță.
În afară de această echipă, fiecare transport în parte beneficiază de echipaje de însoțire Holleman atât în „avangardă”, cât și în „ariergardă”, precum și de escorta permanentă a unui echipaj de poliție.
„Am dezvoltat o colaborare foarte bună atât cu autoritățile locale, cât și cu poliția, în ultimul timp. Au fost cazuri în care ne-au preluat de la punctul de pornire și mai devreme de ora 22:00, chiar în jurul orelor 18:00”, spune Răzvan Ceaușescu, project manager la Holleman.
Dar să lăsăm imaginile să vorbească, asumându-ne promisiunea că vom reveni, în curând, cu mai multe episoade spectaculoase ale „odiseei” eolienelor, în țara noastră!
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
