Încotro merge șpaga în sectorul privat…

… și unde este astăzi? Am vorbit, de-a lungul timpului, despre corupție în sectorul privat, cu mulți transportatori, logisticieni și inclusiv cu furnizori de produse sau servicii pentru aceste sectoare. Am avut surpriza ca foarte mulți să o catalogheze ca fiind un fenomen.

Pe holurile unui respectat expeditor, transportatori dădeau plicuri. Am aflat, ulterior, că nu erau acte… Am auzit de dispeceri luați la bătaie de alți „parteneri” de afaceri, pe care îi duseseră în faliment… și totul era tratat extrem de natural. Credeți că sunteți la curent cu ceea ce se întâmplă? Șpaga denaturează, deja, o mare parte din piață.

Prin intermediul acestui articol, nu vrem să acuzăm pe nimeni și nici nu vrem să așezăm pe cineva în postura de a arunca cu pietre. Este motivul pentru care nu folosim nume. Și, în fond, cine poate spune, astăzi, că nu are nici o pată? Vă invităm, însă, să ne punem împreună întrebarea: Încotro ne îndreptăm, ce avem de făcut? Se poate ca, mâine ceea ce privim astăzi ca fiind o simplă plagă infectată să se transforme în septicemie… Ne putem asuma riscul?

Manager General – firmă mijlocie de transport

„Cred că peste 60-70% dintre clienți au oameni corupți în echipe”

„Unii clienți și-au dat seama că persoane din firma lor au fost corupte de către unele firme mici, care nu au echipe de marketing sau de vânzări și preferă marketingul cu portofelul. Unul dintre clienți mi-a povestit că un angajat, corupt fiind, le-a ascuns faptul că exista o problemă cu o marfă de peste 30.000 euro refuzată. La un moment dat, a venit factura de la producător. S-a pus întrebarea cine a greșit. Transportatorul a mutat marfa în altă remorcă fără temperatură controlată, în parcare, vara, la 40 grade. Clientul final a refuzat marfa, iar conducerea furnizorului a aflat, după un an de zile, că trebuie să plătească. Între timp, transportatorul și-a luat toți banii.

Cred că peste 60-70% dintre clienți (foarte mulți!) au oameni corupți în echipe, care iau șpagă de la transportatori, care nu sunt obiectivi, care închid ochii la nereguli. Este o practică largă, la ora actuală.

Șpaga este o plagă imensă. Este regretabil să vezi că și oamenii de la care ai pretenții o practică. Cel mai adesea, se vede când omul respectiv pleacă de la client și se angajează la transportator. Nu există, la mulți clienți, obiectivitate, din această cauză. Degeaba le oferi calitate, că întotdeauna apare câștigătoare o firmă care nu se distinge în niciun caz prin calitate. Se dau șpăgi mari. Am auzit și de apartamente, case, mașini, nu vorbim de un telefon mobil sau tabletă. Sunt șefi de expediții care au apartamentele plătite de transportatori.

Din păcate, în România se dă șpagă și pentru curse foarte proaste

Toată lumea dă șpagă pentru orice. Măcar să fie vorba despre curse bune! S-au împământenit niște obiceiuri bizantine nenorocite. Sunt foarte des întâlnite, și de la oameni sau de la firme de la care nu te aștepți. Asta este cel mai trist. Firmă germană, om cu prestanță… și când îl vezi că se apleacă după cheile de la apartament…

Și achizitorii iau șpagă de la producători etc. Concedii plătite, mașini, apartamente, electronice. La cei mai mici, pliculețe. Și noi am mai dat, la nivel mai redus, electronice, de exemplu un laptop, un televizor, un set de anvelope, un telefon de un anumit model etc. Nu cer direct, dar spun ceva de genul că și-ar lua un telefon modelul cutare sau are nevoie de niște anvelope, că l-a prins iarna fără… Și a doua zi te și penalizează, ca să nu uiți că el e stăpânul. Șpăgile sunt în funcție de nivel, mai mici sau mai mari.”

Director General – Furnizor de servicii logistice

„Statistica plăților îți oferă toate informațiile de care ai nevoie”

„Informații importante cu privire la practicile incorecte care ar putea apărea la nivelul dispecerilor, spre exemplu, pot fi obținute din statistica plăților. Întotdeauna, sistemul de plăți îți va oferi informațiile de care ai nevoie, pentru o imagine corectă asupra comportamentului celor care intră în contact cu furnizorii externi.

Noi lucrăm, de exemplu, cu un sistem de booking care este programat să genereze atenționări, atunci când o anumită firmă sau câțiva furnizori de transport primesc numai curse bune. Până la urmă, ca să nu ai probleme privind șpaga, trebuie să nu mai existe motive ca să se dea. Am introdus, inclusiv, o regulă potrivit căreia angajații care lucrează în dispecerat trebuie să declare chiar și atunci când primesc o ciocolată.

Bineînțeles, am avut și noi probleme de-a lungul timpului. Mi s-a întâmplat ca persoana care se ocupa de dispecerat să fie plecată în străinătate, iar cărăușul care îi oferea sume de bani în compensația curselor primite să mă contacteze, pentru că nu știa cum să îi dea banii. În timp, am identificat trei cazuri în care se primea șpagă. Dar depinde de dorința fiecărui manager general de a avea controlul asupra acestor probleme. Atunci când ai un controlling care își face treaba, lucrurile ies foarte repede la suprafață. Până la urmă, toți marii mafioți au fost închiși cu ajutorul contabililor. Dacă te uiți suficient de mult în cifre, se văd toate devierile.

Știu că pe piață sunt companii care au transportatori cu dedicație. Din păcate, la nivel de contacte, practicile incorecte sunt mai greu de demonstrat. În România, cei care dau sau primesc șpagă se găsesc repede între ei. Dar bârfe sunt peste tot și trebuie să fii foarte atent să nu cazi în cealaltă extremă. Să nu uităm că suntem țara lui «să moară capra vecinului».

Cele mai multe practici de acest fel am identificat, însă, în Germania

Dar, nu am inventat noi șpaga. Din acest punct de vedere, românii sunt mult sub alți europeni. Cele mai multe astfel de practici am identificat în Germania, unde nu se fură de la stat nici măcar 10 euro, dar sectorul privat este abordat cu totul altfel. Managerii nu au nicio problemă să favorizeze anumite companii în obținerea de contracte, în schimbul unei sume de bani. Lucrurile sunt foarte clare și se cere o anumită sumă în schimbul căreia ți se spune ce să scrii ca să câștigi. Și în cazul austriecilor, lucrurile se întâmplă similar.

În Franța, practicile sunt puțin diferite. Socializezi mai mult, mai ieși la o partidă de golf… iar managerii își fac firme pe numele unor prieteni sau rude, ca să câștige bani.

Nu trebuie să uităm că șpaga este asociată cu pierderea.”

Manager de vânzări pentru transport și logistică

Cursele de back-up…

„Sunt anumite elemente din piață ce înlesnesc șpaga, precum platformele de licitații de curse. Cererea se distribuie, pe acea platformă, către 30-50 de transportatori/logisticieni, selectați pe baza unor criterii basice. Unele companii au, însă, acces la informații înaintea altora, fiind așezate într-o poziție de avantaj. Pe de altă parte, pe astfel de platforme, pot fi licitate inclusiv cereri aferente unor intervale de timp, spre exemplu să contractezi o rută timp de o lună. Din păcate, volumele sunt dezechilibrate încă, din cauza numărului mare de distribuitori, care împing marfa spre finalul lunii. În astfel de situații, licitezi și câștigi o mare parte din portofoliile respective, iar, când vin volumele, nu le poți face pe toate, pentru că nu sunt 30 de curse în 22 de zile lucrătoare, ci la începutul lunii 2 curse și, la final, restul de 28.

De regulă, cele mai multe licitații clasice au loc în perioada ianuarie-februarie, când volumele sunt foarte mici, pentru ca, o dată cu mărirea volumelor și apariția vârfurilor de activitate, să apară probleme de acoperire. În momentul în care un transportator care a câștigat licitația nu poate asigura volumele, există o firmă de back-up, care primește cursele plătite tur-retur, fiind plătită suplimentar, pentru că asigură acoperirea necesarului de transport. Sunt companii de transport care s-au dezvoltat spectaculos numai din curse de back-up, a căror necesitate apare constant. De menționat că, pentru cursele de back-up, nu se fac licitații și este foarte greu să fii primit la acea masă.

Tehnica păstrării aceluiași transportator, pe motiv că este sigur…

Se mai practică și metoda conform căreia logistic managerii sau operaționalii caută motive să nu aducă marfa pe container, ci rutier, invocând motive de timp și securitate. La mărfurile scumpe, există inclusiv tehnica păstrării aceluiași transportator, pe motiv că este sigur, nu există furturi, că oferă un timp bun de tranzit, situație în care se ignoră o ofertă mai bună. O altă ramură este mafia transportului la containere.

Este cel puțin ciudată preferința pentru transportatorul rutier constănțean, în defavoarea transportului intermodal. Mi-am închipuit că soluțiile feroviare apărute, care permit, astăzi, transferul mărfii între Constanța și Brașov în 3 ore, vor elimina, în mare parte, soluțiile rutiere. Spre mirarea mea, lucrurile au stat exact invers, transportul rutier câștigând teren.

Sumă pe cursă…

Șpaga se oferă, în multe cazuri, ca sumă pe cursă. Lumea a evoluat și, în acest domeniu, se lucrează mult cu bani negri, dar bani care se scot prin contracte cu firme de consultanță, pentru ca totul să devină legal.

Fenomenul de șpagă este des întâlnit și în relația transportator – dispecer. Știu cazuri în care dispecerul era «căutat» lunar cu câte 1.000 euro, ca mulțumire pentru volumele alocate celor 3 camioane ale cărăușului, aflate în comunitate. Grav este că, dacă nu intri în acest joc, primești amenințări de la dispecer cu întârziere la plată, căutându-se tot felul de motive pentru a fi destabilizată relația. Din păcate, atenția acordată, din acest punct de vedere, dispecerilor din firmele de logistică este aproape inexistentă. La o simplă analiză, superiorii lor ar putea identifica o eventuală alocare preferențială a curselor.

Din punctul meu de vedere, transportatorul încearcă mereu șpaga, iar, dacă este loc, cu atât mai bine. Știe că, dacă nu dă, nu lucrează, iar acesta este motivul pentru care încearcă să își consolideze relația. Așa apar dispeceri cu salariu de 2.000 lei și BMW Seria 5, 6 firme proprii puse pe numele apropiaților, firme care fac toate cursele locale ale unui client etc. Dispecerul interesat să ia șpagă dă de înțeles când este deschis la așa ceva, spunându-i mereu transportatorului că nu sunt curse, că n-are ce să-i dea, până când este convocat la o discuție în particular. În ceea ce privește viitorul, nu cred că vom asista la vreo schimbare a mersului lucrurilor pe piața de transport, cel puțin nu în următorii 5-10 ani.

Dar trebuie să ținem cont că șpaga se ia și de către neamț și de francez, nu numai de către român.”

Director General – companie mare de transport

„Am încetat să lucrez pe intern din cauza șpăgii”

„Spre deosebire de români, străinii nu cer șpagă. Nu spun că nu iau, dar cel puțin nu cer. Noi lucrăm în special cu clienți suedezi și danezi, iar ei nu știu de șpagă. Această situație, bineînțeles, ține și de o selecție ce trebuie făcută. La nivel de zvonistică, s-a mai auzit că «mi s-ar fi cerut, dom’ne, ceva… pentru curse…», dar vorbe sunt multe în piață. Este adevărat că, în România, sunt companii unde dacă nu dai, nu intri. Spre exemplu: o companie, aflată într-o zonă deficitară din țară, care are nevoie de transport intern, dă un mail, face un fel de licitație și lucrează cu firma care răspunde cel mai repede și cu un preț bun. Realitatea este că, după ce sunt primite ofertele de prețuri, dispecerul care ar trebui să aloce cursa îi sună pe cei care «cotizează», le prezintă ce curse are și le-o oferă pe cea mai convenabilă. Apoi, acesta știe că, la 1-2 luni, acel transportator îi va «întoarce» și lui «ceva».

M-am mai lovit de o situație. Reprezentantul unui potențial client ne-a sugerat, în perioada negocierii, să ne vedem la un restaurant ca să vorbim, pentru că la firmă se uită lumea «în gura noastră». Noi am tot insistat că vrem să facem totul așa cum trebuie, motiv pentru care, în final, totul a fost sistat, nemaiavând loc nicio negociere.

Curse pentru 2-3 săptămâni și apoi… pauză

Mai este o practică, după ce ți se alocă curse 2-3 săptămâni, dintr-odată nu ți se mai dă nimic și nici nu ți se mai răspunde la telefon. Astfel, transportatorul își dă seama că ar trebui să ofere ceva în plus. Pentru că au mai existat înregistrări, dispecerii nu mai cer, lasă cărăușul să acționeze. Acesta din urmă stabilește o întâlnire și, la plecare, poate «uită» vreun plic în urmă, sau trimite plicul pe sub cozonacii din coșurile ce se trimit, de sărbători, între partenerii de afaceri. «Standard», pentru o cursă de internațional, se dă cam 50 de euro. Totul depinde, însă, și de cât de mult vrea transportatorul acele curse. Sunt transportatori mici care n-ar avea acces la multinaționale, dar se duc la dispecer și-i spun direct să le dea curse bune, că vor avea grijă și de el, și așa se și întâmplă.

M-am confruntat, la un moment dat, cu o situație în care un subcontractant de-al nostru, care avea o cursă pe zi, din cauza unor fluctuații de producție la client, nu a mai avut cereri de transport timp de câteva zile. Transportatorul a sunat, iar colega mea i-a spus că nu avem cursa respectivă în această perioadă. Cărăușul a insistat să se întâlnească, să îi dea niște documente referitoare la cursele efectuate, susținând că nu poate veni la sediu. A găsit, între documente, un plic cu 500 de euro. Bineînțeles, am trimis plicul înapoi și am încercat să nu stigmatizăm firma de transport, pentru că ne-am pus în locul lor și am realizat că, de fapt, și ei au fost învățați de către piață. Bineînțeles, a fost o adevărată «luptă» să convingem transportatorul să îi returnăm banii.

Omerta…

Din păcate, acest flagel este foarte răspândit și nu văd cum ar putea fi oprit. În această situație, funcționează regula Omerta, nimeni nu spune nimic, nici de o parte, nici de cealaltă. La contracte cu clienți importanți, s-a ajuns ca șpaga să fie dată în mașini. Într-adevăr, pe vremuri, dădeam toți șpagă la unguri. Se puneau câte 50 de euro în CEMT, ca să nu te uite Dumnezeu pe acolo, dar acum, ca și societate, nu mai tolerez ideea de șpagă. Noi ne-am propus ca, oriunde ne vom duce, să încercăm să ajungem la patron, dacă ne vom lovi de astfel de probleme. Îi vom da doar informația că ni s-au cerut favoruri din partea unor oameni din subordinea sa, fără să cerem sau să așteptăm ceva. Trebuie să înceapă de undeva mișcarea împotriva acestui flagel.

În plus, încep să cred că, la nivel național, este o implicare a politicului, prin intermediul organelor de control. Toată lumea știe că, pe intern, se merge cu magnet, că se folosesc două carduri, că șoferul semnează la internațional pe o diurnă de 87 se euro și primește 40-50, iar restul sunt scoși de patron pentru a da șpagă. Șoferii sunt proști, pentru că acceptă așa ceva. Se plâng mereu că merg cu magnet, dar nu fac nimic. Spun că sunt amenințați telefonic, că li se impută cursa și se implică și ei în situația aceasta, dar pe de altă parte se plâng. Mi s-a întâmplat ca, la angajare, să vină un șofer care să îmi spună că nu lucrează fără 5.000 lei pe intern. Surprins, l-am întrebat cum ajunge el să i-a banii aceia și mi-a spus că se va duce la o firmă care-i va da să facă 16.000 km pe lună. Pe INTERN! Adică, nu va merge legal, nu va fi odihnit și este foarte posibil să ajungem, apoi, să auzim de el la știri. Orice compromis atrage alt compromis. Dacă ai făcut greșeala să îl plătești la kilometru, șoferul va pune presiune, va încerca să i se dea de către dispecer mai mulți kilometri de făcut.

Piața de transporturi are de suferit, din cauza celor ce iau sau dau șpagă, pentru că, în această situație, se va face rabat de la calitate. Din păcate, este greu de eliminat această povară. Este necesar un set de principii extrem de puternice și, inclusiv, să accepți că vei putea și pierde, dar dacă nu vom face nimic, nu se va întâmpla nimic.”

Executive Manager companie de logistică și distribuție

„Am calculat cat am câștigat și am renunțat”

„În trecut, la începuturi, a existat o situație când am dat șpagă unui manager de transport, pentru a ne da curse. După trei luni, am calculat cât am câștigat și atunci am spus «stop» și am luat-o pe drumuri diferite. De atunci, mi-am propus să nu mai dau șpagă niciodată. Mi-a fost propusă șpagă, în schimb, în mod indirect, sub pretextul că «am putea să creștem business-ul, dar să vedem cum…», dar nu am fost interesat. Știu că în piață se dă, și vorbim de firmele mari aici, bani care se duc către manager. Acest fenomen este des întâlnit și între transportatori și dispeceri, dar acest lucru poate fi observat imediat, dacă se uită cineva pe acte. În situația în care eu încarc, în mod constant, un transportator cu care făceam curse «spot», prefer să îi fac contract, să îl asigur de faptul că va avea curse și că nu trebuie să dea nicio șpagă nimănui. Din păcate, cred că, în multe firme, managementul superior nu știe exact ce se întâmplă și, atâta vreme cât lucrurile «dau bine» în cifre, nici nu-și pun întrebări. Am mai auzit și de cazuri când această șpagă este împărțită «până sus», dar, majoritar, cred că top managementul nu știe ce se întâmplă.

Chiar dacă are un rol important în rândul privaților, când este vorba de instituțiile statului, lucrurile stau mult mai rău. Un privat, dacă dorește, își poate da seama dacă în compania lui se dă sau se ia șpagă. Deși este un fenomen generalizat, este la o mult mai mică amploare în rândul privaților, unde, dacă vrei, poți reuși și fără șpagă, dar, în relația cu statul, nu cred că se poate.”

Director General – companie mare de transport

„Fenomenul crește pe zi ce trece, pe măsură ce tarifele scad”

„Din păcate, corupția a devenit o formulă obligatorie în România, a devenit parte integrantă din economie. Reprezintă ceea ce reprezintă combustibilul pentru un camion și sunt din ce în ce mai puțini cei care se opun acestui fenomen. Acesta este cancerul economiei românești. În ultima vreme, tocmai managerii de multinaționale care lucrează cu subcontractori români sunt cei care dezvoltă această formă de colaborare. Cel care nu este de acord să plătească o cotă din cifra de afaceri, pentru a menține colaborarea cu multinaționala, riscă să fie exclus, indiferent de anii de colaborare avuți în spate, și nu se ține cont de calitatea serviciului. Acest fenomen crește pe zi ce trece, pe măsură ce tarifele scad și condițiile de accesare a contractelor sunt din ce în ce mai dure. Dacă nu vrei să dispari, trebuie să te gândești și la acest cost ce trebuie susținut. Ajungem și la autorități – Poliție, ISCTR, ARR – care lucrează cu contabilități A și B. Lucrurile grave sunt trecute cu vederea, iar, acolo unde ei trebuie să-și facă norma de amenzi se leagă de lucruri minore precum depășiri de timp cu un minut, un cauciuc zgâriat, o lampă crăpată ori un parbriz cu o mică fisură, de la o piatră. Pe termen scurt, nu cred că se va schimba nimic, este în mentalitatea românului încă din vremea comunismului. În statele democrate, civilizate, nu ai această presiune că, dacă nu dai ceva cuiva, nu vei mai avea de lucru. Managerii autohtoni, care acum conduc multinaționalele, ar trebui să nu uite că sunt români, să aibă un pic de patriotism, să nu își înjosească conaționalii, doar pentru a face un beneficiu acelei societăți.”

Meda IORDAN

meda.iordan@ziuacargo.ro

Alexandru STOIAN

alexandru.stoian@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.