Taxe semnificativ mai mari, birocrație mult diminuată, controale de bun simț… un climat de încredere, în care este clar că nu îți permiți decât să fii corect. La un an și jumătate de la deschiderea unei filiale în Germania, Practicom coordonează deja un parc important, în regim intracomunitar, de pe teritoriul german și pregătește inclusiv distribuția locală prin deschiderea unei firme de sine stătătoare, după ce potențiali clienți au solicitat acest lucru. Despre ce înseamnă Germania, din punctul de vedere al unui investitor român, am stat de vorbă cu Sorin Cerviș, unul dintre proprietarii companiei Practicom.
Ziua Cargo: Cum ați început activitatea în Germania?
Sorin Cerviș: Din punctul nostru de vedere, Germania va fi motorul dezvoltărilor următorilor ani. Am avut în vedere de mai mult timp deschiderea unei filiale în Germania, însă am tot amânat. Am făcut-o la începutul anului 2014.
Deschiderea punctului de lucru a durat aproximativ 12 minute, din momentul în care am intrat în clădire până când am ieșit, cu tot cu statul la rând.
Am plătit 10 euro și ni s-a spus să așteptăm codul fiscal la sediul declarat, pe care l-am închiriat ulterior. Între timp, am mers la un notariat, pentru a realiza actele – un fel de act constitutiv. Aici a fost puțin mai complicat, pentru că nu se întâlniseră cu situația în care o firmă din Europa de Est deschide o filială în Germania. Asociații Practicom au semnat în fața notarului și filiala a fost deschisă pe 29 ianuarie 2014. Notariatul s-a ocupat și de trimiterea documentelor către registrul comerțului. Apoi, am făcut un contract cu o casă de avocatură și cu firma de contabilitate; documentul privind înregistrarea fiscală a venit în 22 martie, iar de la Registrul Comerțului în scurt timp după acesta. În toată perioada scursă între ianuarie și martie, puteam emite facturi, dacă am fi dorit-o.
Corespondența cu autoritățile se face, în Germania, prin poștă și fax, mai rar prin e-mail. Persoanele care desfășoară activitate aici, sub diverse forme, completează un formular care se trimite prin fax.
Când ați avut primul control? Dar primul client?
La început, nu am avut contracte, ci doar cheltuieli. Am cerut, în fiecare lună, recuperarea TVA, sume mici inițial, iar, pe data de 16 a lunii următoare, aveam banii în cont. După 3 luni, am primit o scrisoare în care eram anunțat că Fiscul dorește să facă un control, solicitând o întâlnire, într-un termen de o săptămână și jumătate. Am luat legătura cu compania de contabilitate, care a solicitat documentul pe care îl primisem de la autoritățile de control. Apoi, nu am mai primit nici o informare. După 3 săptămâni, am primit prin poștă un alt document de la autoritățile fiscale, prin care eram informat că, în urma controlului, s-a constatat ca totul este în regulă și că Fiscul ne mulțumește pentru colaborare. Practic, firma de contabilitate s-a ocupat de tot, ca împuterniciți ai noștri.
Pentru că, inițial, nu am avut activitate, am fost pe pierdere, iar, la sfârșitul anului fiscal, am fost invitați de către firma de contabilitate să discutăm pe marginea bilanțului, oferindu-ne explicații amănunțite despre activitatea din anul precedent. Fiscul din Germania înțelege când ești pe pierdere, la început. Acceptă pierderea timp de 3-4 ani, apoi firma este închisă, daca nu se observă o încercare de redresare. Se consideră un progres dacă pierderea începe să scadă în timp, urmând să ajungi la zero. Noi am ajuns pe plus în 2015, adică în anul următor.
În martie 2015 am avut primul client.
Am mers pe recomandări și pe amiciții. În contabilitatea germană, nu sunt obligatorii facturile pentru operațiunile de transport sau casă de expediție pe care le desfășurăm cu firme din țările spațiului comunitar. Este de ajuns un „credit note”, care intră în contabilitate. În cazul nostru, încasările și cheltuielile din Germania sunt prinse și în contabilitatea românească, fiind punct de lucru. De aceea, suntem obligați ca, după depunerea bilanțului în România să îl transmitem în limba engleză sau germană, pentru a fi depus la fiscul german.
Ce concluzii ați tras privind activitatea în Germania?
A deschide un punct de lucru în Germania, pentru o firmă din România, este destul de ușor. Mai greu a fost să începem colaborarea cu o bancă, pentru că, dacă nu este vorba despre o firmă germană, ci despre o filială, nu poți să deschizi cont la băncile regionale, care ajută comunitatea locală. Subliniez că este vorba despre un ajutor real din partea acestora către clienții locali, pentru dezvoltare, inclusiv prin credite cu dobânzi mai mici. Am încercat la HypoVereinsbank, membru Unicredit Grup, pentru că în România aveam partner pe UniCredit Bank, dar ni s-a spus că, pe plan local, banca este una elitistă, care nu lucrează decât cu firme cu cifre de afaceri de peste 5 milioane. Nu a contat că în România depășisem această cifră de afaceri. Am mers, apoi, la Commerzbank și totul s-a rezolvat de la prima întâlnire. Sunt mult mai permisivi, de aceea îi recomand.
Am intrat în Germania în ideea de a cunoaște piața, regulile și constrângerile, iar anul 2014 a fost premergător începerii activității.
Ne-am interesat cu privire la obligativitatea unei licențe de intermediere, am făcut o adresă către Registrul Comerțului vizând activitatea prestată și am plătit asigurarea profesională privind activitatea de transport, care se stabilește în funcție de numărul de angajați și de salariile acestora. Această asigurare este obligatorie pentru toate firmele și există mai multe entități, fiecare lucrând STRICT pe anumite domenii de activitate. Ca exemplu, industria transporturilor are asigurarea obligatorie emisă de BG Verkehr. La început, eu am fost singurul angajat, acum mai am un coleg. În acest context, a crescut prima, dar, ulterior, au constatat că ne-au luat prea mulți bani, iar la sfârșitul anului a venit o regularizare mai mică. Sunt, astfel, asigurat atunci când merg pe stradă și sunt în timpul serviciului.
De asemenea, atunci când închei un contract de muncă în Germania, trebuie să faci inclusiv un contract cu o casă de asigurare de sănătate. De altfel, toate cheltuielile se plătesc prin casa de asigurare, care distribuie apoi sumele aferente către șomaj, pensie etc. De menționat că în Germania există taxa de biserica, nemții nemaiplătind atunci când vine preotul acasă sau când se căsătoresc. Taxa se plătește numai dacă te declari catolic sau protestant. De asemenea, toată Germania plătește taxa de dezvoltare pentru Germania de Est.
Foarte mare atenție: negocierea salariului în Germania se face la BRUT și nu la NET, ca în România. Impozitarea salariului se face în trepte, în funcție de statutul angajatului: căsătorit / necăsătorit, singur susținător de familie etc.
Impozitele sunt mult superioare celor din România, inclusiv la nivel de firmă.
De exemplu, impozitul pe profit este de 30%, iar impozitul pe dividende este de 25%. Statul german preia direct din contul firmei, pe data de 16 a fiecărei luni, taxele; nu ai cum să te sustragi.
Lucrați pentru firme germane?
Deocamdată lucrăm doar cu companii olandeze. Dar, în ultimul timp, am început să primesc aproape săptămânal cel puțin un telefon din partea companiilor locale care au nevoie de transport, pentru că suntem înscriși pe TimoCom Germania. Se plătește foarte bine, poți să primești și 300 de euro pe o cursă de 150-180 km cu un camion, dar nemții sunt încă destul de reticenți să lucreze cu români. Dar, dacă ești firmă din Germania, lucrurile se schimbă. Folosim numai capete de tractor pe segmentul intracomunitar. Avem un dispecer dedicat în Germania, care se ocupă inclusiv de problemele tehnice ale camioanelor, la nivel de comunitate europeană, dar folosim și dispecerii din România.
Șoferii sunt români. Facem inclusiv transport pentru mărfuri de mare valoare, fiind înscriși în Acordul PACT pentru transportul mărfurilor de valoare mare, care presupune instruirea șoferilor să nu oprească mașina, iar, în caz de nevoie, NUMAI în parcările securizate pe care ei ni le-au transmis la acceptarea firmei. Chiar și atunci când, la solicitarea poliției, mașina trebuie să se oprească, șoferul nu are voie să deschidă ușa sau geamul! În acest context, se afișează o informare pe care o avem în limbile engleză, franceză, germană și olandeză, prin care se menționează că este un transport PACT. Poliția este instruită să îi dea drumul. În același timp, dispecerii trebuie anunțați că a fost oprit camionul de autorități. Ținând cont de cursele regulate pe care le operăm, am închiriat, în Italia, un apartament pentru șoferi și vom face același lucru și în Germania.
În momentul de față, avem 2 cereri concrete din partea clienților să deschidem o firmă de sine stătătoare în Germania, pentru a începe colaborarea. De asemenea, sunt doi finanțatori care ne-au spus că ne vor înmatricula mașinile în Germania, având ca suport firma mamă din România. La sfârșitul lui 2018, sperăm să ajungem la 200 camioane pe acest segment.
Meda BORCESCU
meda.borcescu@ziuacargo.ro
