Sub coordonarea Muzeului Național de Istorie a României, are loc, începând cu data de 30 septembrie, la Muzeul Național de Arheologie din Madrid, expoziția-eveniment „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice și romane”. 835 de exponate, de la 39 de muzee din România. Cele mai importante piese din patrimoniul național… o călătorie în timp și spațiu. Dar ce înseamnă efortul logistic pentru o expoziție de o asemenea anvergură?
Organizat cu ocazia împlinirii a 140 de ani de relații diplomatice între România și Spania, „demersul expozițional este prima prezență de acest tip în spațiul cultural al Regatului Spaniei și este structurat cronologic în șase teme generice, acoperind fenomenele de civilizație specifice începând cu finalului primei epoci a fierului și conexiunile cu lumea scitică, trecând apoi prin civilizația La Tène pe teritoriul României, prin istoria provinciilor romane Dacia și Moesia Inferior și a spațiului ce nu a fost înglobat în Imperiul Roman, pentru a conduce apoi vizitatorul în perioada secolelor IV-VII A.D., esențială pentru transformarea continentului european”, conform comunicatului MNIR.
„Dintre piesele de valoare excepțională ce vor fi expuse în cadrul expoziției, un loc important îl ocupă descoperirile getice timpurii și din perioada clasică a civilizației dacice, începând cu coiful de aur de la Coțofenești, căruia i se vor adăuga tezaurele getice de la Stâncești, Agighiol, Peretu, Bunești, tezaurele dacice de brățări de la Sarmizegetusa Regia, tezaurele de argint de la Sâncrăieni, București-Herăstrău, Coada Malului, Lupu, dar și unele tezaure de podoabe de argint recuperate de statul român în ultimii ani.
Între descoperirile de epocă romană amintim tablele cu legile municipale de la Troesmis, tăblițele de lemn cerate descoperite în minele de aur de la Alburnus Maior, monede emise de împăratul Traian cu reprezentarea podului de la Drobeta, a Columnei de la Roma, a victoriei asupra Daciei cu legenda Dacia capta, echipament dacic și roman din timpul războaielor (săbii dacice, gladius, pumnale, primul coif de tip Weisenau, umbo de scut, piese de harnașament, etc.).
Un loc special îl va ocupa capodopera sculpturii antice universale, Șarpele Glykon, din patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, precum și o excepțională sculptură în chihlimbar din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, cu reprezentarea lui Eros, descoperită la Alburnus Maior, ambele prezentate pentru prima oară în străinătate.
Antichitatea târzie a secolelor IV-VI d. C., ca și epoca marilor migrații sunt ilustrate de tezaurele de la Pietroasele, Apahida, Florești-Polus, Turda, Izvoarele, Histria, Coșovenii de Jos și Priseaca”, precizează MNIR.
Un an de pregătire și eforturi
„Aceasta este prima dată când Șarpele Glycon iese nu numai din țară, ci și din muzeul care îl găzduiește, de la descoperirea lui”, ne-a povestit Oana Ilie, comisar pe transport și logistică al expoziției de la Madrid. „Expoziția reunește 835 de piese, provenind de la 39 de muzee din România, cu o masă totală de aproape 4 t, cu ambalaje cu tot, ca volum echivalând cu încărcătura a 4 camioane. Iar aceasta a presupus un efort logistic, mai ales din partea noastră, a Muzeului Național de Istorie a României, în calitate de coordonatori”, a precizat reprezentanta MNIR, derulând, pentru ZIUA CARGO, „filmul” logistic al organizării unei astfel de expoziții.
„Discuțiile între noi și partenerul spaniol au început în vara anului 2020. Din cauza pandemiei, toate discuțiile au avut loc pe Zoom. Mi-au trimis planurile cu spațiile, am ales împreună tema și am demarat alegerea pieselor. A urmat realizarea documentației necesare, poate cea mai laborioasă și mai consumatoare de timp etapă a pregătirii unui astfel de eveniment”, spune Oana Ilie. Iar pandemia nu a facilitat deloc demersurile necesare. A fost nevoie de contracte în 3 versiuni (română, spaniolă, engleză), 38 de contracte cu muzeele participante, fișe de obiect, fișe de conservare, asigurări… Toate în original, copii conforme și în scan, ceea ce a presupus o multitudine de semnături, ștampile și aprobări, în acest domeniu digitalizarea documentelor înaintând într-un ritm nu tocmai favorabil.
Apoi, a urmat colectarea efectivă a pieselor de la cele 38 de muzee din toată țara, operațiune care a durat o lună de zile, transporturile realizându-se pe cale rutieră.
„Au fost încărcate, în medie, exponate de la 3 muzee pe zi. Pentru mai multă eficiență, am elaborat trasee cu muzeele care se aflau în aceeași zonă, iar vehiculele au colectat piesele în circuit de la mai multe locații.
Cel mai lung traseu, în Transilvania, a necesitat o săptămână, cu două camioane, dintre care primul s-a întors încărcat după 3-4 zile. Pentru protecția pieselor în timpul transportului, se folosesc ambalaje standard, dar pentru piesele agabaritice sunt comandate cutii speciale, în funcție de dimensiunile piesei respective. De asemenea, se folosesc materiale de protecție, în interiorul ambalajelor”, spune reprezentanta MNIR.
Exponatele au fost reunite și pregătite de plecare la sediul Muzeului Național din București, apoi au fost transportate la aeroportul Otopeni, de unde au pornit către Spania la bordul unui avion militar Hercules C-130, însoțite de 4 reprezentanți ai MNIR. Pe parcursul tuturor etapelor desfășurate pe teritoriul României, protecția pieselor a fost asigurată de către Jandarmeria Română, cu care MNIR are contract, toate transporturile realizându-se sub escortă.
După ambalare, înainte de închiderea cutiilor, SRI controlează conformitatea conținutului acestora cu documentația existentă, se întocmesc documentele vamale și de expediție necesare, apoi ambalajele sunt sigilate și gata de drum.
La aterizare, în Spania, piesele au fost preluate de către poliție, care le-a escortat la muzeu, unde au fost depozitate și lăsate cel puțin o zi să se aclimatizeze.
Fiecare piesă este inspectată atent, în fiecare etapă, pentru a se asigura că nu au existat avarii sau probleme.
Cerințe pentru transport
Comisarul pentru transport și logistică precizează că, pentru a asigura transportul pieselor de patrimoniu se realizează licitații deschise, pe baza unui caiet de sarcini care cuprinde cerințe speciale.
„În prezent, lucrăm în mod obișnuit cu trei firme de transport, una pe intern și două pe extern. La nivel internațional, există un registru al transportatorilor agreați pentru transportul obiectelor de patrimoniu, pe care îl consultăm la nevoie”, spune Oana Ilie. „Unele dintre aceste companii au și filiale în România și lucrăm cu ele pentru proiectele externe. Dar, pe intern, fiind filiale, nu au foarte mulți oameni și nu ar putea să ne asigure logistica de care avem nevoie. Este loc pe piață, suntem deschiși oricărei colaborări, dar transportatorii trebuie să aibă în vedere faptul că noi cerem experiență anterioară, iar idealul ar fi să pornească la drum cu proiecte mai mici din domeniu, alături de alți beneficiari.”
Firmele care transportă obiecte de patrimoniu trebuie să îndeplinească niște standarde speciale.
De exemplu, vehiculele trebuie să aibă caroserie metalică (nu prelată), să fie izolate, să aibă microclimat (temperatură controlată), trebuie să fie dotate cu sisteme de ancorare. Temperatura optimă la care se transportă piesele este de 20-21 °C.
Cele mai sensibile piese sunt, în general, cele organice, textile, hârtie, pe care le afectează și lumina, și căldura, și umiditatea. Condiții speciale trebuie îndeplinite nu numai în timpul transportului, ci, bineînțeles, și în timpul depozitării și al expunerii. Firmele trebuie să aibă cel puțin un specialist „conservator”, care să știe cum să ambaleze, să manipuleze și să așeze piesele, multe dintre ele fiind agabaritice.
„Acest caz este mai simplu, transportul realizându-se cu o aeronavă militară. Dar am avut situații în care a trebuit să angajăm o firmă particulară care să se ocupe și de transportul aerian, să închirieze/subcontracteze o aeronavă corespunzătoare etc. La prima licitație pe care am organizat-o, din punctul de vedere al experienței anterioare, am avut o firmă românească înscrisă care transportase anterior… un delfin viu”, ne-a povestit specialista MNIR, adăugând că, pentru o altă expoziție, organizată în China, piesele agabaritice transportate au necesitat utilizarea un Boeing 747, pe care transportatorul l-a subcontractat de undeva din străinătate.
Astfel, deși, poate noi, cei care ne bucurăm de exponatele dintr-un muzeu, mai aproape sau mai departe de casă, nu ne gândim întotdeauna la calea pe care acestea o parcurg, nu numai pe meandrele istoriei, cât și pe cele ale concretului, trebuie să recunoaștem experiența specialiștilor de la MNIR, ca și, de altfel, a celor de la toate muzeele lumi, care face toate aceste experiențe posibile pentru noi.
Expoziția „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice și romane” va putea fi vizitată până la sfârșitul lunii ianuarie 2022. În timpul cât aceasta va fi deschisă, Muzeul Național de Istorie a României, va organiza o serie de manifestări culturale specifice legate de istoria României.
Oana Ilie, comisar pentru transport și logistică al expoziției de la Madrid:
„Unul dintre cele mai complicate exemple din punct de vedere logistic a fost participarea noastră la Festivalul Internațional de Arte Europalia, din 2019, în Belgia, cu două expoziții în paralel. Norocul nostru a fost că am avut o săptămână decalaj între cele două expoziții. Piesele au fost colectate în același timp și au sosit amestecate, iar dificultățile au început din momentul în care a trebuit să le repartizăm pe două categorii. Deși distanța dintre cele două orașe belgiene în care am avut expozițiile era de doar 20 km, nu ar fi fost foarte simplu să transportăm exponate de la una la alta, în cazul în care le-am fi încurcat între noi. 2019 a fost un an aglomerat, pentru noi. În primăvară, am avut Sezonul cultural România-Franța, în cadrul căruia am avut expoziție de broderie la Luvru și o expoziție la Reims, pe tema regalității. Din octombrie, am participat la Europalia, iar, pe parcursul anului, am mai avut încă două expoziții mai mici, în Portugalia și în China.”
Normele de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile (extras din Normele din 18 decembrie 2003, aprobate prin Hotarârea 1546 / 18 decembrie 2003):
„Art. 3
Valorificarea expozițională, temporară sau permanentă, a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural național mobil se face numai în spații corespunzătoare. (…)
Art. 4
Se consideră corespunzător spațiul care îndeplinește următoarele condiții:
a) este salubru;
b) are stabilitate microclimatică:
- umiditatea relativă, denumita în continuare U.R., trebuie să fie cuprinsă în general între 50-65%. Pentru obiecte foarte sensibile, pentru care din anamneză se cunoaște că și-au creat un echilibru la alte valori ale U.R., se vor crea condiții în consecință (eventual locale);
- temperatura nu trebuie să depășească 22 °C, urmărindu-se permanent corelarea acesteia cu U.R.;
c) pentru un spațiu nou construit, renovat sau restaurat, trebuie sa treacă cel puțin 3-6 luni de la terminarea lucrărilor, timp necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior;
d) nivelul iluminării bunurilor de natura organică, reglat în funcție de gradul lor de sensibilitate la degradarea foto-chimică, să nu depășească nivelul maxim admis de lucși x ore anual. În general se recomanda următoarele valori ale iluminării: 50-80 lucși pentru cărți, documente, miniaturi, acuarele, grafică, textile, lemn pictat, os, fildeș, specimene de istorie naturală, 150-200 lucși pentru picturi și obiecte din lemn, iar componenta UV emisa de sursele de iluminat nu trebuie să depășească 75 W/lm (microwatt/lumen);
e) este lipsit de noxe provenite din pulberi sau gaze nocive;
f) instalațiile de iluminat, încălzire, apă și canal sunt în buna stare, au fost temeinic verificate și funcționează în mod corespunzător;
g) asigură securitatea bunurilor expuse;
h) îndeplinește totalitatea condițiilor impuse de reglementările în vigoare privind prevenirea și combaterea incendiilor.”
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
