Istoria Lunii în Istoria Lumii: 15 septembrie – 14 octombrie

Dacă, pe parcursul unui an întreg, am făcut o selecție a celor mai interesante evenimente petrecute în istorie în fiecare lună, rezentându-le sub formă de listă, începând cu acest număr al revistei Ziua Cargo vom detalia, pentru dumneavoastră, câte două sau trei, în fiecare ediție.

sursă foto: MApN

20 septembrie 1974 – Inaugurarea Transfăgărășanului

Transfăgărășanul a fost construit între anii 1970 – 1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu.

Deși, la momentul respectiv, România avea deja mai multe treceri ale Carpaților Meridionali, moștenite dinainte de perioada comunistă (Șoseaua Alpină Novaci-Săliște ori vechea Șosea Câmpina-Predeal) sau făcute în primii ani ai regimului (drumul Bumbești Jiu-Petroșani), invadarea Cehoslovaciei, din 1968, de către trupele sovietice și ușurința cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente între Transilvania și Muntenia (care, cu o singură excepție, urmau cursul unor râuri) determină inițierea de urgență a proiectului „Transfăgărășanului” – un drum strategic care să lege garnizoanele Piteștiului și Sibiului.

În notele de fundamentare a proiectului se menționează, totodată, ca motive „deschiderea bazinelor forestiere din masivul Făgăraș, folosirea mai rațională a pășunilor alpine și realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea”.

Printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 10 decembrie 1969 se aprobă indicatorii tehnico-economici pentru „obiectivul strategic Transfăgărășan”, căruia i se alocă resursele trupelor de geniu ale Armatei Române (pe 10 martie 1970 Regimentul 52 Alba-Iulia începe să lucreze dinspre Nord, iar Regimentul 1 Râmnicu-Vâlcea dinspre Sud, în zonele montane înalte), părțile de tunel urmând să fie realizate de specialiștii Trustului de Construcții Hidroenergetice (TCH).

Sectorul Contur Lac Vidraru a fost atribuit Ministerului Transporturilor, proiectul fiind executat de Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale șiAeriene (IPTANA) și construit de Întreprinderea Construcții Drumuri Poduri și Lucrări Speciale Transporturi București, iar sectorul Contur Lac – Tunelul Bâlea a fost atribuit Ministerului Economiei Forestiere, proiectul fiind executat de Institutul de Cercetare și Proiectare în Industria Lemnului (ICPIL) și construirea delegată Întreprinderii de Construcții Forestiere (ICF) Râmnicu Vâlcea.

S-a lucrat pe toată perioada anului, condițiile fiind îngreunate de faptul că climatul alpin la peste 1.600 de metri altitudine – cu vânturi puternice și viscole abundente, la care s-a adăugat specificul Munților Făgăraș – nu permitea, în mod normal, decât 4-5 luni de muncă pe an.

Drumul s-a realizat cu eforturi materiale considerabile și cu prețul unor vieți de soldați și muncitori care au contribuit la construcția lui, bilanțul oficial fiind de 40 de morți.

Lucrători de atunci care mai sunt acum în viață avansează, astăzi, cifre mai mari, care ajung până la câteva sute de vieți omenești pierdute.

Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc în data de 20 septembrie 1974, dar lucrările au mai continuat câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală în 1980.

3 octombrie 1990 – Reunificarea Germaniei

Reunificarea Germaniei a fost un eveniment ce s-a înfăptuit oficial la data de 3 octombrie 1990, când teritoriul fostei Republici Democrate Germane (RDG), proaspăt reorganizat în 5 landuri, a aderat la legile și constituția RFG.

Ca urmare, RDG a dispărut ca entitate statală, alipindu-se oficial la Republica Federală Germania (RFG). Cancelarul Helmut Kohl și Wolfgang Schäuble, ministrul său federal de interne, arhitecții reunificării, au căzut de acord, în noiembrie 1989, asupra unui plan de realizare a reunificării Germaniei pe parcursul unui an.

După primele (și ultimele) alegeri libere din RDG, de la 18 martie 1990, negocierile între RDG și RFG au culminat cu un tratat de reunificare, iar negocierile între RDG, RFG și cele patru puteri care ocupaseră până atunci Germania au condus la așa-numitul „Tratat doi plus patru”, care a acordat suveranitate totală statului german reunificat.

(Înainte de asta, atât suveranitatea RFG cât și cea a RDG se supuneau unui număr de limitări datorate statutului lor de state sub ocupație militară de după Al Doilea Război Mondial.)

Întregul proces de reunificare a avut loc fără vărsare de sânge. Germania reunificată a rămas membră a Comunității Europene (care mai târziu a devenit Uniunea Europeană) și a NATO.

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.