În cadrul conferinţei „Ghid Inteligent de Reducere a Costurilor“, organizată de Ziua Cargo, a fost dezbătută şi problema obligativităţii dotării cu aparate de marcat fiscale a vehiculelor utilizate de către operatorii ce efectuează servicii de transport rutier naţional de persoane contra cost.
Operatorii economici prezenţi la dezbateri au fost informaţi că, în lipsa unor norme metodologice de aplicare a O.U.G nr. 11/2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2014, Inspectoratul de Stat pentru Controlul Transportului Rutier (ISCTR) nu va proceda la constatarea contravenţiei stabilite de art. 4 pct. 51 din HG nr. 69/2012, constând în „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a efectua transportul rutier naţional contra cost de persoane prin servicii regulate numai cu autobuze dotate cu aparat de marcat electronic fiscal” şi aplicarea sancţiunii contravenţionale sub forma amenzii de la 4.000 lei la 6.000 lei.
Însă clarificarea adusă de ISCTR. este departe de a îi linişti pe operatorii de transport. Bine informaţi, aceştia cunosc deja faptul că legislaţia ce reglementează rolul şi aplicabilitatea aparatelor de marcat fiscale a suferit modificări recente şi, mai mult decât atât, că aceste modificări vizează şi serviciul de transport rutier de persoane.
În lumina acestor noi prevederi legale, operatorii se întreabă, în mod justificat, dacă mai este suficientă pentru amânarea utilizării aparatelor de marcat fiscale discutabila tergiversare a adoptării normelor metodologice de aplicare a O.U.G nr. 11/2013 sau, din contră, dacă nu cumva guvernanţii au ales să tranşeze această chestiune într-un alt mod. Pentru lămurirea acestor aspecte, vom încerca să explicăm care este impactul O.U.G. nr. 91/2014 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 28/1999, republicată, privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, asupra activităţii de transport rutier de persoane.
Liniștea dinaintea furtunii
Prin adoptarea O.U.G. nr. 91/2014 au fost instituite, în regim de urgenţă, măsuri menite să conducă la diminuarea evaziunii fiscale şi creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Printre acestea, a fost stabilită şi obligativitatea utilizării aparatelor de marcat fiscale în activitatea de transport rutier de persoane, cu unica excepţie a transportului public de călători în interiorul unei localităţi (transport rutier local de persoane, conform definiţiei date de O.U.G nr. 27/2011 privind transporturile rutiere). Întrucât excepţiile sunt întotdeauna de strictă interpretare, orice alte servicii de transport de persoane în regim reglementat ar trebui să se supună, în momentul de faţă, obligativităţii utilizării aparatelor de marcat fiscale.
În acest context, apar noi riscuri la care se expun operatorii de transport care aleg să nu dea curs acestor măsuri, precum şi alte structuri ale statului ce pot sancţiona această lipsă de conformare. Astfel, structurile subordonate din Ministerul Finanţelor Publice (Direcţia Generală Antifraudă Fiscală) şi Inspectoratul General al Poliţei Române vor sancţiona contravenţional abaterile prevăzute de O.U.G. nr. 91/2014, ambele organe având dreptul de a opri în trafic mijloacele de transport pentru „verificarea documentelor de însoţire a (…) persoanelor transportate“.
Vor fi sancţionate cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei (cu posibilitatea achitării unei jumăţi din minim în 48 de ore de la sancţionare) contravenţii precum: (i) neîndeplinirea de către operatori a obligaţiei de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale, achiziţionate numai de la distribuitori autorizaţi sau unităţi acreditate pentru comercializare (a se consulta lista unităţilor autorizate publicată pe website-ul Ministerului Finanţelor Publice – https://www.mfinante.ro/aparate.html?pagina=domenii), (ii) neîndeplinirea de către operatori a obligaţiei de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (cu excepţia situaţiei în care aparatul este defect iar încasarea se va justifica prin chitanţă şi înregistrarea operaţiunii într-un Registru special), (iii) neemiterea bonului fiscal pentru toate serviciile prestate sau emiterea de bonuri cu valoare inferioară celei reale sau (iv) neîntocmirea de documente justificative pentru alte sume decât cele provenite din încasarea cu numerar a contravalorii serviciilor prestate sau cele utilizate pentru a acorda rest clientului (orice diferenţe nejustificate, constatate în plus, vor fi confiscate).
Organul de control este actualmente obligat să aplice, suplimentar faţă de sancţiunea amenzii, şi măsura „suspendării activităţii operatorului economic în punctul de lucru pe o perioadă de la o lună la 3 luni“. Problema devine cu atât mai delicată cu cât, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, pentru abaterile enumerate mai sus nu se poate dispune alternativ sancţiunea avertismentului iar plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor nu conduce la suspendarea executării sancţiunilor contravenţionale. În condiţiile în care un vehicul nu poate fi asimilat noţiunii „punct de lucru“, astfel cum rezultă şi din Ordinul 218/2015 privind procedura de sigilare a unităţii operatorului economic, se naşte întrebarea în ce mod vor acţiona organele de control în condiţiile în care, de exemplu, constată abateri la bordul unui singur vehicul utilizat de operatorul economic.
Din informaţiile date publicităţii, rezultă că sunt câteva propuneri de modificare a O.U.G. nr. 91/2014 care se află, la momentul elaborării acestui articol, pe masa de lucru a Guvernului (neaprobate încă, deşi au fost incluse pe ordinea de zi a Guvernului din data de 7 aprilie 2015). Aceste modificări par să vizeze numai (i) exceptarea de la sancţiunea suspendării activităţii a operatorilor la care au fost constatate diferenţe nejustificate de valoare redusă şi (ii) ridicarea sancţiunii suspendării activităţii, dacă se achită de zece ori contravaloarea diferenţelor nejustificate constatate.
Chiar dacă propunerile de modificare sunt binevenite, considerăm că ar trebui să se meargă mai departe astfel încât, la particularizarea sancţiunilor, să se ţină seama şi de specificul fiecărui domeniu de activitate dar, mai ales, de necesitatea asigurării continuităţii anumitor servicii care deservesc un interes public, cum este şi cazul transportului rutier de persoane prin servicii regulate. Mai departe, considerăm că prin normele metodologice actualizate de punere în aplicare a O.U.G. nr. 91/2014, care trebuie adoptate cel târziu la finele lunii august 2015, ar trebui să se identifice şi implicaţiile unor eventuale măsuri de suspendare a activităţii în domeniul transport rutier de persoane (ex. impactul asupra licenţei de traseu).
Noi pârghii pentru identificarea evazioniștilor
Un alt risc la care se expun operatorii prin neutilizarea aparatelor de marcat fiscale este imposibilitatea asigurării documentelor de natură contabilă care dovedesc sursa veniturilor ce stau la baza determinării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat. Pentru prestările de servicii la care utilizarea aparatului de marcat fiscal este obligatorie, raportul fiscal de închidere zilnică (fostul „Raport Z”) sau, în caz de defectare a aparatului, raportul special privind înregistrarea operaţiunilor pentru care au fost emise chitanţe (şi, la cererea clientului, facturi) sunt singurele documente ce vor fi avute în vedere de către organele fiscale cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat. În aceste condiţii, devin obligatorii arhivarea şi păstrarea documentelor antemenţionate, cu menţiunea că, prin excepţie de la prevederile Legii nr. 82/1999, republicată, a contabilităţii, raportul fiscal de închidere zilnică emis de aparatul de marcat fiscal va putea fi păstrat numai 5 ani.
În măsura în care se declară venituri pe baza altor documente de încasare a preţului serviciului (ex. bilete, abonamente) dar nu şi a raportului fiscal de închidere zilnică emis de aparatul de marcat fiscal, operatorul ar putea fi sancţionat suplimentar şi pentru nerespectarea regulilor şi politicilor contabile aplicabile. O sancţiune ar putea fi, de exemplu, amenda de la 300 lei la 4.000 lei pentru nerespectarea obligaţiei privind „întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate (…) păstrarea şi arhivarea acestora“, conform Legii contabilităţii.
În schimb, în condiţiile în care neutilizarea aparatelor de marcat fiscale se face cu scopul vădit de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin „ascunderea sursei impozabile sau taxabile“ sau „omisiunea de a evidenţia, în tot sau în parte, în actele contabile, operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate“, aceste fapte vor fi pedepsite conform legii ca infracţiuni de evaziune fiscală.
Astfel cum s-a reţinut în practica instanţelor de judecată la savârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, autorul trebuie să aibă reprezentarea faptului că acţiunile/inacţiunile sale au aptitudinea de a frauda fiscal statul (sau chiar îl fraudează) şi să urmărească sau să accepte producerea rezultatelor socialmente periculoase.
Infracţiunile de evaziune fiscală pot fi sancţionate cu închisoarea de la 2 ani la 8 ani (cu majorarea până la 15 ani a limitei maxime dacă prejudiciul este mai mare de 500.000 euro) precum şi interzicerea unor drepturi. În acelaşi mod se va sancţiona şi alterarea, distrugerea sau ascunderea cu intenţie a memoriilor aparatelor de marcat electronice fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Trebuie să menţionăm că au fost prefigurate şi pârghii pentru identificarea evazioniştilor. Astfel, din septembrie 2015, urmează să se întocmească în formă electronică un registru naţional de evidenţă a aparatelor de marcat electronice fiscale instalate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti.
Mai mult decât atât, prin noul Cod de Procedură Fiscală, transmis Parlamentului spre aprobare, se reiterează obligaţia instituţiilor bancare ca, la cererea ANAF, să transmită informaţii privind rulajele şi soldurile conturilor clienţilor lor, precum şi documentele privind operaţiunile derulate prin respectivele conturi.
ISCTR nu sancţionează, pentru moment, nedotarea vehiculelor cu aparate de marcat fiscale.
Inspectorii Antifraudă şi Poliţia Română sancţionează contravenţional neutilizarea sau utilizarea neconformă a aparatelor de marcat fiscale.
Ariana Pantea, senior associate Jinga & Asociații
