LOGISTIC E VAN WIJK: Un pas înaintea istoriei

28 de ani de existență pentru o companie românească se întrepătrund cu istoria transportului rutier de după Revoluție, iar Logistic E van Wijk a încercat de fiecare dată să fie cu un pas înainte.

Entuziasmul provocat de căderea comunismului a fost ponderat, în anii ’90, de lipsurile și sărăcia cu care se confruntau numeroase zone din țară. Este o perioadă în care mulți oameni din Occident, doritori să facă bine, au venit în România, cu ajutoare. Printre ei și Ad Van Wijk, care ajunge, cu un convoi de ajutoare în zona Moldovei, în anii 1990-1991, în calitate de șofer.

Merită să menționăm faptul că, firma din Țările de Jos (Olanda) există din 1948, fiind fondată de Ewout van Wijk.

„Au fost mai multe transporturi umanitare, însă patronul firmei a considerat că este mai util să înveți pe cineva să prindă pește decât să îi dai pește. Îl cunoaște pe Gheorghe Chita, unul dintre acționari (fost acționar, acum) și discută despre înființarea unei companii de transport în Cluj, alături de cel de-al treilea acționar, Mircea Mureșan”, a amintit Gabi Mircean, director general Logistic E van Wijk.

Astfel, în 1992, este înființată firma International Transport E van Wijk, care, ulterior, este transformată în Logistic E van Wijk. Începe transportul internațional cu două camioane și, ulterior, flota se mărește.

„Am ajuns în firmă în 1997. Era o construcție atipică, realizată la marginea municipiului Cluj. Am fost angajat după șapte interviuri. Aveam opțiunea de a rămâne să lucrez în facultate, sau de a «intra în producție», așa cum încă se spunea la acea vreme, păstrându-se influențele din comunism”, a precizat Gabi Mircean.

În 1997, firma avea deja notorietate, cu un parc de 30 de camioane, ceea ce nu era puțin, pentru acea perioadă.

„Am început ca mecanic (singurul post disponibil în acel moment), în condițiile în care terminasem ca șef de promoție. Șase luni am rămas pe această poziție și am învățat foarte multe lucruri. A fost cea mai faină perioadă. Am accesat o zonă spectaculoasă din punct de vedere tehnologic. Intram în contact cu autovehicule noi, iar, în 1997, erau foarte puține astfel de camioane în țară. Date tehnice, piese – erau lucruri noi și încercam să pun în practică partea de teorie cu realitățile unei firme”, a precizat Gabi Mircean.

Transport și comercializare camioane

În 1997, începuseră deja discuțiile pentru preluarea reprezentanței DAF în România, iar cele două activități au funcționat, o perioadă, la comun.

Deși un departament important, transportul nu reprezenta activitatea principală a companiei, accentul fiind pus în primul rând pe comercializarea camioanelor și pe service.

„Transportul era tratat cu mai puțină atenție în cadrul grupului, pentru că genera cifra de afaceri mai mică și, de asemenea, un profit mai mic, comparativ cu ceea ce însemnau importul și dealerii DAF”, a explicat Gabi Mircean.

Până în 2007, autorizațiile permanent insuficiente și dezechilibrele importante dintre importuri și exporturi (se mergea uneori gol pe un sens) erau compensate de tarifele mari de transport. Iar dezvoltarea a fost asigurată de reinvestirea profitului, an de an.

„Este semnificativ faptul că, în 1997, cei doi acționari români aveau ca mașini personale Peugeot 205. BMW Seria 5 sau Audi Allroad au apărut abia după 2005. Resursele financiare au fost direcționate în totalitate către dezvoltarea companiei, fără dividende scoase sau mașini scumpe cumpărate”, a arătat Gabi Mircean.

Un alt aspect specific acelor ani este utilizarea trenului, având în vedere penuria de CEMT-uri. „Am fost nevoiți să lipim foarte multe prelate, din această cauză. Prelatele se găureau din cauza arcului electric generat de linia de înaltă tensiune”, și-a amintit Gabi Mircean.

Încă de la început, compania și-a dorit să facă lucrurile „altfel” și, încă din 1995, un avantaj competitiv important a fost legat de organizarea de grupaje și folosirea de camioane cu remorcă.

Sigur, acest model de business, a fost inspirat de firma „mamă”, din Țările de Jos.

„Ad van Wijk avea experiența camionului cu remorcă și a grupajelor, fiind, la acel moment, unul dintre puținii care ofereau asemenea soluții. Iar tarifele erau pe măsură, mai ales că era vorba și despre operațiunile vamale”, a explicat directorul general Logistic E van Wijk.

Dificultățile tranziției

În 2007, Gabi Mircean preia conducerea activității de transport, având la dispoziție un buget de investiții de 10 milioane de euro.

„Inițial, am spus că, dacă acționarii nu au ce face cu banii, nu au decât să îi îngroape în transport. Nu am crezut, atunci, că transportul poate fi un business semnificativ. Ceea ce m-a convins, însă, a fost legat în primul rând de istorie. Compania din Țările de Jos funcționa din 1948 și familia van Wijk nu va renunța niciodată la afacerea de transport, indiferent ce se va întâmpla, fiind deja o tradiție. Totuși, deși știam să repar un camion cu ochii închiși și o șurubelniță în mână, nu știam nimic despre afacerea de transport și logistică”, a arătat Gabi Mircean.

Cu 120 de angajați, cei mai mulți șoferi, și o flotă de peste 80 de camioane, lucrurile păreau promițătoare. Totuși…

„Primul an a fost foarte greu, pentru că nimeni nu dorea să îmi explice cum se desfășurau lucrurile. Îmi amintesc cum mă uitam pe un fișier Excel care conținea planificarea, avea cifre și culori (fiecare culoare însemna ceva) și, deși întrebam ce înseamnă fiecare element, tot timpul mi se răspundea că sunt aspecte pe care eu nu trebuie să le știu, că nu sunt treaba mea. Bineînțeles, știam că eu singur trebuia să stabilesc care este treaba mea”, a arătat Gabi Mircean.

Așa arătau atunci lucrurile în transporturi – în momentul în care aveai informațiile, dețineai puterea și puțini oameni erau dispuși să renunțe la putere.

Câștigarea încrederii între membrii echipei

În lumea transporturilor, nu reprezintă un fenomen rar întâlnit formarea de grupuri de interes în interiorul firmelor – legături personale între planneri și șoferi. Și nu este ușor să destrami aceste legături, existând riscul ca activitatea să se blocheze.

Astfel, încet dar sigur, echipa de management a companiei s-a schimbat.

La debutul crizei, Logistic E van Wijk era o companie stabilă, cu o bună capacitate de a investi. În plus, beneficia de un nume pe piață. Flota ajunsese deja la 90 de camioane, jumătate din cea deținută astăzi.

„2008, 2009 au fost ani cu creștere pentru noi. Am avut și norocul că eram, la acea vreme, specializați pe industria ușoară (mobilă), segment puțin afectat de criză”, a arătat Gabi Mircean.

Merită menționat și faptul că, în 2009, exista deja un departament comercial.

„Am apreciat, încă de la angajare, echipa puternică și imaginea bună pe care compania o avea pe piață. Am putut verifica acest aspect, sunând la un număr foarte mare de potențiali clienți noi. Rar se întâmpla ca ușa să nu fie deschisă, chiar dacă era vorba de un prim contact pentru transmiterea unei oferte”, a arătat Corina Fulea, director comercial Logistic E van Wijk.

Înaintea pieței

Pasiunea pentru matematică a directorului general a dus la dorința de a putea cunoaște cu precizie structura costurilor și impactul pe care l-ar avea fiecare decizie.

Astfel, a urmat, în 2012, implementarea soluției IT integrate și, astăzi, managementul companiei are o imagine în timp real a performanțelor activității.

De asemenea, s-a putut trece la conectarea câștigurilor angajaților cu performanțele companiei. Iar acest sistem a avut numeroase efecte benefice, printre care și reducerea timpului efectiv petrecut de angajați la birou. Astăzi, deși angajații companiei nu lucrează peste ora 18:00, rezultatele sunt cele scontate.

„Nu poți atinge niciodată așteptările angajaților, pentru că este firesc ca fiecare să își dorească mai mult, dar cred că și aici putem măsura succesul prin fluctuația de personal. Și la nivel de personal TESA avem fluctuații de sub 3%. La șoferi acest procent este între 12 și 15%, depinzând de ani”, a completat Gabi Mircean.

În 2020, a apărut pandemia… În primul semestru al acestui an, cifra de afaceri a scăzut cu 9,6% față de 2019, iar ținta companiei este ca, pentru întregul an, să înregistreze o scădere de doar 7,5%.

Însă există și o importantă parte pozitivă.

„Pandemia a fost cel mai bun liant care putea să apară pentru firma noastră. Am simțit, în toate departamentele, solidaritatea colegilor, faptul că suntem împreună și încercăm să ne ajutăm unii pe alții”, a explicat directorul general Logistic E van Wijk.

Viitorul înseamnă, pentru compania clujeană, continuarea investițiilor în dezvoltarea soluțiilor IT și urmărirea cu atenție a tendințelor din piață.

„Într-un interval de timp nu foarte lung, vom ajunge la plata angajaților pe oră, urmărind și tendințele din occident. Va reprezenta o mare provocare, însă trebuie să ne plătim oamenii pentru munca lor. În plus, o plată corectă a șoferilor trebui să aibă în vedere orele lucrate în weekend, noaptea sau compensarea lor cu timp liber”, a explicat Gabi Mircean.

Logistic E van Wijk va continua să țintească nișele, încercând, în permanență, să ofere clienților soluții diferite față de restul pieței.

Gabi Mircean, director general Logistic E van Wijk: „O hotărâre care nu a fost niciodată încălcată este legată de înregistrarea corectă/legală a tuturor veniturilor. Practic, încă de la început, s-a lucrat doar la alb.”

Corina Fulea, director comercial Logistic E van Wijk: „La angajare, căutăm în primul rând omul, și nu profesionistul. Căutăm coloana vertebrală și gândirea pe termen lung.”

Angajați: 410

Flotă: 180

Depozite logistice: 3 (Cluj-Napoca, București)

Cifră de afaceri 2019: 156.568.335 lei (CA neta)

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.