Una dintre cele mai cunoscute, vizitate și apreciate atracții din capitala Olandei, Amsterdam, o constituie Muzeul figurilor de ceară, Madame Tussauds. Acolo, copiii de la 3 la 99 de ani își pot întâlni idolii, nu chiar în carne și oase, ci în armătură metalică și ceară. Statuile sunt atât de realiste și reproduc până la milimetru dimensiunile și caracteristicile fizice ale celor portretizați, încât ai senzația că te afli alături de o persoană reală, care te privește pe tine și numai pe tine, indiferent în ce colț al încăperii te-ai afla.
Vedete din cinematografie sau muzică, de ieri sau de azi, faimoși politicieni, care au schimbat istoria sau care încă îi scriu cronicile în ziua de astăzi, lumea artei, a televiziunii, a modei, personaje îndrăgite din cărți… Aici fiecare vis poate deveni realitate. Iar latura educativă a acestui muzeu nu poate fi ignorată. Oricine are timp și disponibilitate, poate afla informații interesante despre fiecare locatar al acestei case a celebrităților.
O bătrânică simpatică declanșează un fenomen mondial
Milioane de oameni vizitează anual cele 24 de muzee Madame Tussauds din întreaga lume, dar puțini au timpul și curiozitatea de a afla de unde a pornit totul și cine a fost misterioasa doamnă Tussaud.
Marie Grosholtz, cunoscută, mai târziu, ca Madame Tussaud, s-a născut în anul 1761, în Strasbourg. În anii 1770, Marie învață să modeleze ceara, sub îndrumarea mentorului său, Dr. Philippe Curtius, iar, în 1777, creează un model al chipului celebrului scriitor și filozof Voltaire.
În 1780, devine profesoara de arte a sorei lui Ludovic al XVI-lea și trăiește la curtea regală de la Versailles, pentru ca, nouă ani mai târziu, să se întoarcă la Paris, unde începe, alături de mentorul său, să realizeze mulaje ale capetelor condamnaților executați – inclusiv cele ale unor vechi cunoștințe de la Versailles, care și-au pierdut, un pic, capul în timpul Revoluției Franceze.
În 1794, moștenește colecția de figuri a lui Curtius și un an mai târziu se căsătorește cu inginerul Francois Tussaud, pe care, însă, îl părăsește, la opt ani după căsătorie, și pleacă într-un tur al insulelor britanice, cu colecția sa.
Din 1802 până în 1835, Marie călătorește din oraș în oraș cu caravanele sale, face publicitate, umple ziarele cu anecdote și organizează evenimente caritabile de strângeri de fonduri. În 1835, se stabilește în Londra, pe Baker Street, unde deschide o expoziție, „The Baker Street Bazaar”.
În 1846, revista Punch dă numele de „Camera Ororilor” unei încăperi din Bazarul Mariei unde erau expuse victimele Revoluției Franceze.
În 1850, Madame Tussaud moare, după ce, cu ajutorul celor doi fii ai săi, cunoscuse celebritatea, în anii senectuții. S-a opus cu succes unei vânzări către cumpărători speculativi din America, și-a publicat memoriile și a devenit personaj al lui Charles Dickens, doamna Jarley din romanul „Magazinul de curiozități”.
În 1884, nepotul său, Joseph Randall, mută expoziția în locația în care se află și acum la Londra, pe Marylebone Road. Din păcate, în 1925, în urma unui incendiu, aproape toate figurile de ceară și costumele originale sunt distruse, dar majoritatea matrițelor sunt salvate și sunt folosite pentru a reface colecția, care se redeschide în 1928, adăugându-i-se o sală de cinema și un restaurant. În 1940, o bombă germană distruge cinematograful și 352 capete. În mod ironic, figura lui Hitler este una dintre cele care supraviețuiesc.
Deschiderea primei „ramuri” peste hotare, la Amsterdam, în 1971, o aduce pe Madame Tussaud înapoi pe continent pentru prima dată din 1817, muzeul mutându-se în locația actuală, din piața Dam, în 1981. Apoi urmează „explozia” pozitivă: 1999 – Las Vegas, 2000 – New York, 2006 – Shanghai, 2007 – Washington, 2008 – Berlin, 2009 – Hollywood, 2010 – Bangkok, 2011 – Viena, 2012 – Sydney, 2013 – Tokyo. Și încă nu le-am enumerat pe toate, mai mici sau mai mari!
De la om, la statuie
Deși sunt în permanență experimentate noi tehnici, procesul fundamental de creare a unei figuri de ceară nu s-a schimbat – echipa care realizează aceste figuri utilizează exact același proces folosit de către Madame Tussaud însăși.
Totul pornește de la o ședință față în față cu modelul în carne și oase, asupra căruia se aplică nu mai puțin de 200 de măsurători și care este fotografiat din fiecare unghi posibil, pentru o acuratețe de 100%. De asemenea, culoarea ochilor, a părului și a pielii sunt stabilite cu exactitate.
Apoi, se realizează o armătură din metal ca suport al unui șablon din lut, care este apoi construit și finisat până la nivel de detaliu. Capul este lucrat separat, fiind nevoie de patru până a șase săptămâni de sculptură pentru a ajunge la o asemănare exactă.
După această sculptură din lut, se realizează o matriță din ipsos, în care se toarnă ceara topită, foarte încet, pentru a evita formarea de bule de aer. După 50 de minute, ceara în exces este îndepărtată, pentru a rezulta un cap gol pe dinăuntru (un lucru bun în cazul acestor figuri, care nu trebuie să fie prea grele… de cap), în care sunt inserați ochii și dinții.
Corpul fiecărei figuri se realizează în același fel, dar, mai nou, din fibră de sticlă, nu din ceară, pentru a fi mai durabile. În final, sunt aplicate vopseluri pe bază de ulei, pentru a crea tonuri de piele realiste. Apoi, sunt aplicate fire naturale de păr uman, inclusiv la nivelul sprâncenelor și al genelor, apoi acesta este tuns pentru a căpăta forma dorită.
În final, figura completă este supusă controlului și criticilor întregii echipe, pentru ultimele ajustări.
Dar haideți să facem cunoștință cu câțiva dintre rezidenții Madame Tussauds Amsterdam. Pe câți dintre ei îi puteți recunoaște?
Raluca MIHĂILESCU
Amsterdam, Olanda
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
