Noile tahografe digitale

Aplicarea etapei a II-a a Regulamentului UE 1266/2009, privind creşterea nivelului de securitate a sistemelor de tahografe digitale cu scopul de a nu permite manipularea înregistrărilor în memoria aparatelor tahograf prin diverse metode, a provocat discuţii atât în rândul transportatorilor şi al organelor care supervizează, cât şi în rândul celor care montează, repară, calibrează şi verifică periodic aceste noi tipuri de tahografe digitale.

Cele mai multe dintre neclarităţi pornesc de la informaţii transmise parţial de către producători sau de către legiuitori. Este benefic tuturor proprietarilor de vehicule care intră sub incidenţa acestor regulamente să cunoască componentele sistemului de tahograf digital de generaţia a III-a, deoarece, pe de o parte, se comercializează vehicule cu dotare necorespunzătoare, care apoi vor trebui aduse la configuraţii în conformitate cu regulamentele în vigoare, iar pe de altă parte, se defectează aparatele din dotare şi în anumite cazuri este obligatorie înlocuirea sistemului cu unul nou de ultimă generaţie, respectând reglementările în vigoare.

Cele 3 generaţii de tahografe digitale

Regulamentul UE 1266/2006 a intrat în vigoare prin două etape, prima etapă aplicându-se începând cu data de 1 octombrie 2011, iar a doua etapă începând cu 1 octombrie 2012, aplicându-se tuturor sistemelor de tahografe digitale activate după aceste două date. Activarea unui sistem se face obligatoriu la montarea unui tahograf digital şi impulsor şi trebuie declanşată de către persoana autorizată TLV care efectuează montajul sau, după caz, de o persoană autorizată din cadrul reprezentanţelor de marcă. Trebuie cunoscute şi anumite definiţii pentru a putea înţelege aceste impuneri ale noilor reglementări şi cea mai importantă definiţie este a expresiei „tahograf digital”. Conform definiţiilor din Apendicele 10 al Regulamentului 3821/85 – Obiective generale de securitate – tahograf digital este sinonim cu aparat de înregistrare; iar aparat de înregistrare înseamnă „întregul echipament destinat instalării pe vehiculele rutiere şi care afişează, înregistrează şi stochează în mod automat sau semiautomat detalii privind mişcările vehiculului respectiv şi anumite perioade de muncă ale şoferilor acestuia” conform definiţiei (ee) din Anexa 1B. Conform definiţiei (OO) din Anexa IB „unitate montată pe vehicul (UV) înseamnă: aparatul de înregistrare, cu excepţia senzorului de mişcare şi a cablurilor, cu care este conectat senzorul de mişcare…” Conform definiţiei (x) din Anexa IB, „ instalare înseamnă: montarea aparatului de înregistrare pe un vehicul;”

În concluzie, tahograf digital înseamnă întregul echipament destinat instalării pe vehiculele rutiere (unitatea montată pe vehicul-UV, senzorul de mişcare şi cablurile cu care este conectat senzorul de mişcare), iar instalare înseamnă montarea tahografului digital pe un vehicul. În momentul de faţă distingem 3 generaţii de tahografe digitale.

Generaţia I de tahografe digitale

Începând de la 1 ianuarie 2007 în România (1 mai 2006 în UE), vehiculele aflate la prima înmatriculare trebuie să fie dotate cu tahograf digital. Astfel, generaţia I de tahograf digital se compune din:

– aparat de înregistrare de primă generaţie

– impulsor tip KITAS 2 (de diferite tipuri, dimensiuni compatibile cu vehiculul pe care se montează).

Generaţia a II-a de tahografe digitale

Începând de la 1 octombrie 2011, sistemele de tahograf digital activate trebuie să fie de generaţia a II-a. Acesta, se compune din:

– aparat de înregistrare de generaţie a II-a

– impulsor KITAS 2 (de diferite tipuri, dimensiuni compatibile cu vehiculul pe care se montează).

Generaţia a III-a de tahografe digitale

Începând de la 1 octombrie 2012, sistemele de tahograf digital activate trebuie să fie de generaţia a III-a. Un tahograf digital de generaţie a III-a se compune din:

– aparat de înregistrare de generaţie a III-a

– impulsor KITAS 2 + (versiune 1.11)

– semnal secundar de viteză.

Un aspect important este faptul că la aceste tahografe digitale se permit modernizările, dar în niciun caz nu se permit retrogradările.

Ce aparate de măsură sunt de generaţia a III-a?

Un alt aspect important este faptul că tahografele de generaţia a III-a pot înlocui aparate defecte de generaţie I sau II fără să fie nevoie în anumite cazuri să se activeze semnalele de viteză secundare independente. În mod firesc, apare întrebarea cum putem să ne convingem de versiunea aparatului din dotare? Dacă aparatul din dotare este marca Siemens VDO sau Continental DTCO 1381, atunci se poate identifica versiunea aparatului de pe eticheta de identificare situată sub rola de hârtie termică din imprimantă. Dacă aparatul din dotare este marca Stoneridge SE5000, se poate identifica versiunea aparatului prin imprimarea unui raport cu datele tehnice din memoria aparatului, iar apoi căutând pe raport versiunea de software. Dacă aparatul din dotare este marca Efkon Efas, se poate identifica versiunea aparatului prin imprimarea unui raport cu datele tehnice din memoria aparatului. În ceea ce priveşte Regulamentul UE 1266/2009, sunt două prevederi principale care nu permit desfăşurarea transporturilor în rândul anumitor transportatori în aceeaşi măsură ca şi până la intrarea în vigoare a prezentului regulament: introducerea în obligativitate a impulsoarelor Kitas 2 + care nu permit manipularea cu ajutorul câmpurilor magnetice; compararea semnalului primit de la impulsoarele de pe cutia de viteze cu o valoare calibrată a vitezei obţinute dintr-o sursă secundară de semnal de viteză independentă.

Paul PEPELA

Trainer & Autorizări TLV – Fomco Prodimpex

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.