Daca ar fi sa alcatuim o lista a nemultumirilor la adresa statului roman si a autoritatilor care il conduc, s-ar umple multe pagini, mai ales ca „starea normala“ pe care o cautam si cu care ne comparam o vedem la multe tari aflate putin mai la Vest de noi, pe acelasi continent si in aceeasi uniune din care facem si noi parte. Este ceva legat de infrastructura, de numarul mare de taxe si impozite, de legislatia incurcata, de controale care, prea adesea, au un puternic iz de abuz, de masurile de stimulare a economiei (mai degraba masuri de nestimulare)… mai bine ma opresc aici.
Un lucru este cert, avem toate motivele sa fim vehementi, sa protestam, sa pretindem mai mult. Bineinteles, prezentam in paginile revistei noastre povesti de succes, firme care functioneaza dupa cele mai moderne si corecte proceduri. Acestea sunt exemplele care demonstreaza ca, in ciuda dificultatilor, se poate face performanta in Romania… si continuam, plini de speranta, sa vorbim despre cum ar trebui sa se desfasoare un transport civilizat. Insa, contextul actual al pietei face ca prea putinele exemple sa para niste cercetasi trimisi intr-o regiune necunoscuta, fara apa si fara provizii, iar toti ceilalti, cei multi, nu pot decat sa se intrebe daca, sau cat, vor supravietui „exemplele“.
Prapastia devine tot mai evidenta. Pe de o parte, exista o mare diferenta intre legislatia noastra si cea a tarilor pe care ne-am obisnuit sa le privim ca modele. Lucru ciudat la prima vedere, in conditiile in care aproape toate legile aparute in Romania, in ultimii ani, au fost motivate prin aderarea la UE.
Pe de alta parte, o si mai grava diferenta se constata atunci cand vine vorba despre punerea in aplicare a legislatiei. Mediul de afaceri, dar si autoritati se intrec in Romania in a gasi modalitati de ocolire, ignorare sau, pur si simplu, incalcare a legislatiei, catalogata drept incoerenta, incurcata si chiar imposibil de respectat.
Sunt doua prapastii largi care ne despart de civilizatia dorita.
Cautam o punte, iar aceasta se poate realiza cu ajutorul exemplelor, a cunoasterii bunelor practici, dar si printr-un dialog real cu autoritatile, care sa aiba finalitate atat in ceea ce priveste modificarile legislative, cat si actiunile de punere in aplicare a acestora.
Este ca un dans in care mediul de afaceri si autoritatile trebuie sa se coordoneze, pentru ca, daca incepem sa ne calcam unii pe altii (iar picioarele transportatorilor
sunt deja pline de vanatai), toata lumea va avea de pierdut. Dialogul a aparut si acest lucru ne da sperante. Va exista puterea si vointa de a merge pana la capat sau totul se va frange pe drum, la fel ca in multe alte ocazii? Este un pariu pe care preferam sa il judecam cu inima si nu cu mintea, pentru a-i da mai multe sanse de reusita, insa doar timpul va confirma cat de multe va aduce, de aceasta data, vorba dulce.
Radu BORCESCU
