Noul Punct de Trecere a Frontierei (PCTF) rutiere Nădlac II (RO) – Csanadpalota (H), remarcat de toţi şoferii de autoturisme, autocare şi TIR-uri o dată cu finalizarea lotului 2 al autostrăzii Nădlac-Arad, reprezintă un pas uriaş al României spre Schengen.
În urmă cu circa 6 luni de la demararea acestui proiect de către noul constructor era încă iarnă. A fost o perioadă grea, cu multe lucrări de terasamente, pe o suprafaţă neobişnuit de mare pentru lucrările de acest gen din România.
Acum, când se poate circula pe ambele loturi ale A1 Arad – Nădlac, vedem o nouă vamă româno-maghiară: la nivel de autostradă, extrem de modernă, fără soluţii constructive scumpe şi sofisticate.
Într-un cuvânt, o variantă pragmatică pentru un punct de trecere a frontierei care, în perspectiva mult doritei aderări a ţării noastre la spaţiul Schengen, este compus din doar câteva culoare de circulaţie. Atât.
Lotul 1 al autostrăzii Nădlac-Arad (22,3 km), abandonat în toamna lui 2012 de firma Romstrade după numai 10% din lucrări, a fost atribuit în 19 decembrie 2013, prin licitaţie, asocierii italo-germane Astaldi-Max Boegl, care l-a finalizat după fix un an.
Lotul 2 (de 16,6 km), abandonat de Alpine Bau în vara lui 2013, după finalizarea a 85% din lucrări, a fost terminat tot de consorţiul Astaldi – Max Boegl, mai întâi 6 km în decembrie 2014 şi restul în 11 iulie a.c..
Darea în circulaţie a lotului 2 a fost corelată cu partenerii maghiari, care au construit şi ei 26 de km de autostradă nouă – M43 – de la graniţă până în zona localităţii Mako.
Cu tronsonul Nădlac – Arad de 38,8 km, automobiliştii au acum o lungime totală de 82 km de autostradă, de la Remetea Mare până la noul PCTF Nădlac.
Localităţile Arad şi Timişoara sunt primele din România cu o conexiune directă pe autostradă cu vestul Europei.
Iar faţă de km 0 din centrul Bucureştiului, noul PCTF Nădlac se află la km 486 al autostrăzii A1, care face parte din Coridorul IV Paneuropean.
