Să ne imaginăm că toate resursele disponibile, astăzi, pe piața de transport și logistică ar fi reprezentate de un măr. Toate firmele luptă pentru o bucată cât mai consistentă din acest măr și este evident că nu este loc pentru toată lumea. Mai mult decât atât, eșecul unei companii crește șansele de dezvoltare pentru celelalte…
Instinctual, mulți au înțeles această realitate și acționează în consecință – dacă lovești pe toți cei care și-au înfipt dinții în măr, la un moment dat, este probabil să îți vină și ție rândul… vreau să spun, să muști din măr.
Patronul XXX Trans & Log SRL a descoperit acest adevăr cu mult timp în urmă. Mai cu seamă în urmă cu trei ani, a reușit să își taie o felie serioasă din măr. A eliminat un concurent, a câștigat doi clienți importanți, deserviți de acesta și a redus costurile… Nu voi intra în amănunte, mai ales că acțiunea ar putea fi considerată de unii ca fiind incorectă și chiar imorală, dar cine mai are timp pentru fair play?
Doar dacă… Principiul luptei pentru „măr” are o logică incontestabilă, însă și o problemă – se referă strict la prezent, la astăzi. Planurile pe care fiecare dintre noi le facem determină un viitor incert, imposibil de anticipat.
Astfel, apare o oportunitate – în loc să luptăm pentru măr astăzi, am putea proiecta o livadă cu meri. Resursele din viitor ar putea fi atât de generoase, încât lupta pentru un biet măr ar părea lipsită de importanță. Este un pariu pe dezvoltare, fără rezultate sigure, dar vă întreb: ce ați prefera? O luptă „sângeroasă” pentru niște resurse insuficiente, la care și dacă ajungeți veți fi puternic „șifonați”, sau un proiect pe termen lung, în care concurența aproape dispare, toți ceilalți jucători devenind potențiali parteneri?
Sigur, în practică, există un echilibru: ai nevoie de resurse astăzi, pentru a rămâne funcțional, și trebuie să ai un proiect, în caz contrar, afacerea „îmbătrânește” și dispare.
XXX Trans & Log SRL a dat faliment anul trecut și nu au fost mulți cei cărora să le pară rău. Unii spun că și-a găsit și el „nașul”, un fel de răzbunare pentru ce a făcut altora. Alții au vorbit despre deciziile proaste și clienții neserioși. Eu cred că patronul firmei, pur și simplu, s-a plictisit, obosit de o luptă oarbă, care nu oferea nici satisfacții, nici momente de repaus.
Și vă mai întreb ceva – dacă pasiunea dispare, dacă planurile îndrăznețe pentru viitor nu mai există, de ce ai mai merita să primești acces la resursele de astăzi?
Valorile, principiile, credințele nu sunt noțiuni moarte, inoculate (sau nu) la grădiniță și în școala generală, pentru a ne opri să facem acte reprobabile, atunci când ne vin idei „năstrușnice”. Acestea sunt adevăratele cărămizi, fără de care nu poți construi nimic care să depășească dimensiunile unui cort.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
