Podul de apa Magdeburg este un apeduct navigabil din Germania, finalizat in luna octombrie 2003, cu rolul de a conecta canalul Elbe-Havel cu Mittellandkanal, traversand raul Elbe. Este in prezent cel mai lung apeduct navigabil din lume, cu o lungime de 918 m.
Primele idei de conectare a celor doua canale au aparut in lumea inginereasca inca din 1919, in 1938 fiind pus la punct un sistem de liftare a navelor, dar proiectul a fost amanat pana dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Dupa ce Germania a fost taiata in doua de Razboiul Rece, proiectul a fost amanat pe termen nedeterminat de catre guvernul Est-german. Reunificarea Germaniei si stabilirea unor rute majore de transport fluvial au facut din Podul de Apa din nou o prioritate stringenta. Astfel, lucrarile au inceput in 1997, constructia durand sase ani si costand nu mai putin de 500 milioane de euro. In prezent, apeductul conecteaza reteaua interioara de porturi a Berlinului cu porturile presarate de-a lungul Rinului.
Pana la deschiderea Podului de Apa, in octombrie 2003, navele care navigau intre Canalul Mediu si canalul Elbe-Havel trebuiau sa ocoleasca in zig-zag vreo 12 km, de la Mittellandkanal catre SE, prin ecluza Rothensee, in raul Elba, apoi la NE in josul raului si inapoi la canalul Elbe-Havel, in SE, pe la ecluza Niegripp. Prin intermediul acestui pod, este acum posibil un trafic direct Est-Vest, pe tot parcursul anului, indiferent de cotele apelor raului Elbe, conexiunea pe apa intre Hanovra-Magdeburg-Berlin realizandu-se mai economic si ecologic.
Pentru coborarea pe canalul Elbe-Havel, a fost construita o ecluza dubla, in timp ce una simpla a fost construita la celalalt capat al Podului de Apa pentru cobora rea pe Elba catre portul Magdeburg.
Podul poate suporta „trenuri“ de barje propulsate din spate de impingatoare de mare putere si nave cargo destinate transportului pe apele interioare.
Iute ca otelul…
Apeductul consta dintr-un pod principal cu o lungime de 228 m, construit din trei sectiuni, si un pod auxiliar de 690 m, din 16 sectiuni. Unitatile podului principal formeaza o „cutie“ ai carei pereti interiori sunt solizi si contin apa. Casetele principale sunt divizate in 11 sectiuni constructive cu lungimi de la 13,8 la 30 m, de-a lungul liniei longitudinale a podului. Sectiunile transversale constau dintr-un stalp superior si unul inferior, lateralele podelei, precum si din pilonii si elementele diagonale ale ramei. Masa fiecarei unitati constructive este cuprinsa intre 90 si 120 t.
Structura incorporeaza in total 24.000 t de otel si 68.000 mc de ciment. Piesele de otel au trebuit sa aiba dimensiuni foarte mari, pentru a se utiliza cat mai putin posibil sudura, pentru folosirea eficienta din punct de vedere al costurilor a acestui material, dar si pentru mai multa rezistenta structurala.
Astfel, Dillinger Hutte GTS a fost furnizorul unor piese de otel de 28 m lungime si pana la 4,5 m latime, cu o grosime de pana la 30 mm. Constructorii structurii sunt
compania Dillinger Stahlbau GmbH si Bilfinger-Berger-Bau AG, proiectul structurii din otel apartinand companiilor Dillinger Stahlbau GmbH, Inginieurburo HRA, Bochum si Inginieurburo Meyer und Schubart.
Magdeburg
Lungime totala: 918 m (690 m deasupra pamantului si 228 m deasupra apei)
Latime: 34 m
Adancimea apei: 4,25 m
Inaltime dedesubt: 90,00 m x 6,25 m
Materiale: 68.000 mc ciment si 24.000 t otel
Raluca MIHAILESCU
