Povestea din spatele protestului

Un proiect de lege pare să fie cea mai bună șansă (și singura, la acest moment) pentru a rezolva problema diurnelor reîncadrate ca venit salarial de către inspectorii ANAF.

O poveste separată a avut-o, însă, organizarea și desfășurarea protestului din 29 septembrie. Cu o zi înainte, reprezentanții transportatorilor au fost chemați la o nouă discuție cu autoritățile și… Două dintre patronate au decis să nu mai participe la protest. Supărare, indignare și chiar acuze au curs din ambele părți – cei care au mers înainte cu protestul și cei care au renunțat se află astăzi pe poziții aparent ireconciliabile.

În condițiile în care teza unității la nivel patronal a fost susținută cu putere, mai ales în ultimele luni, pare ciudat ca această ruptură să aibă loc exact în momentul cel mai nepotrivit.

ZIUA CARGO a discutat cu toate părțile implicate și, înainte de a trage o concluzie privind cauzele rupturii, vă invităm să urmăriți aceste intervenții, în format video, pe site-ul nostru.

Alin Crețu, președinte ATMB: „Transportatorii nu sunt mulțumiți de ceea ce am obținut. Suntem abia la început de drum, cu un proiect de lege aflat în stadiu incipient.”

Întâlnirea cu autoritățile

Atunci când autoritățile te invită la discuții, în ziua precedentă protestului, se ridică, din start, mai multe întrebări. O asemenea întrevedere poate fi considerată ca un succes al protestului, chiar înainte ca acesta să fi avut loc? Sau este doar o încercare de a dezbina și, astfel, dezamorsa protestul?

„Cum să participăm la o întâlnire neoficială, când noi eram deja pe drum înspre București, la mitingul programat și organizat cu trei săptămâni înainte? Apare miros de cacealma, de amenințări cu proteste pe care nu le mai faci… Era exclus să renunțăm la protest”, a afirmat Alin Crețu, președinte ATMB.

Momentul lansării invitației și forma acesteia par să fi jucat un rol important în decizia de a nu participa la discuții.

„Nu am fost chemați la Ministerul Finanțelor în modul obișnuit, clasic, de colaborare interinstituțională patronate – Guvern/Ministerul de Finanțe. Nu am primit niciun fel de adresă scrisă, solicitare de a participa cu oră, dată… Am primit un telefon și mi s-a spus că s-ar putea să existe o întâlnire. Am anunțat acest lucru pe grupul de organizare protest. Organizatorii protestului și participanții din respectivul grup au susținut aproape în unanimitate că nu este bine să fim prezenți la întâlnire. Părea o șuetă și nu aveam nici mandat din partea transportatorilor”, a declarat Augustin Hagiu, consultant în transporturi.

Chiar dacă toate asociațiile au plecat împreună în direcția organizării protestului, fiecare dintre acestea are libertatea de a comunica și a lua decizii, pentru a apăra cât mai bine interesele membrilor.

Astfel, două dintre asociații au dat curs invitației autorităților. De altfel, reprezentanții APTE 2002 și COTAR au afirmat că nu au înțeles că ceilalți nu vor participa la întâlnire, ci au constat acest lucru chiar în timpul discuției cu autoritățile.

„Ni s-a prezentat un proiect mult îmbunătățit față de cel care circula pe net. Un proiect care poate fi, în continuare, îmbunătățit, însă nu poți face acest lucru stând în stradă. Ni s-a promis că vom fi ajutați să intrăm la comisiile de specialitate, unde să putem să ne spunem punctul de vedere și, cel mai important, s-a găsit o rezolvare pe termen scurt, o suspendare a controalelor ANAF pe tema diurnelor. Avem promisiunea unui ministru care a spus că sprijină acest proiect de lege în Parlament, astfel încât, în 4-5 săptămâni, să devină lege”, a afirmat Dorin Jurjuț, vicepreședinte APTE 2002.

Odată stabilite aceste aspecte, mai avea sens să aibă loc protestul?

„Am bătut palma cu niște oameni și scopul a fost să ne rezolvăm problemele, nu să facem circ în fața Guvernului. Noi nu suntem organizații sindicale, suntem patroni. Acesta este stilul guvernanților, să ne cheme cu o seară înaintea protestelor”, a spus Vasile Ștefănescu, președinte COTAR.

Rezultatul întâlnirii, precum și decizia de a renunța la protest au fost transmise către celelalte patronate în seara zilei de 28 septembrie. 

Celelalte patru patronate – Apulum Alba Iulia, ATMB, FORT, UNTRR – au decis să meargă înainte cu protestul.

Lorena Sandu, UNTRR: „La discuțiile purtate cu autoritățile în timpul protestului, am arătat că noi vom cere autorizare pentru un nou protest, după cele 6 săptămâni în care s-a promis rezolvarea problemei diurnei. La finalul protestului, cei prezenți au agreat data de 17 noiembrie. Din cele 4 asociații prezente la protestul din 29.09, doar 3 au semnat cererea de protest: UNTRR, ATM Bucovina, FORT.”

Poate vă întrebați cum s-a ajuns în acest punct?

Patronatele pot colabora pe anumite subiecte, în special când este vorba despre probleme care afectează toată piața, însă, în același timp, sunt concurente și, bineînțeles, își stabilesc în mod independent prioritățile. Iar atunci când deciziile se iau pe termen foarte scurt…

Mergem la întâlnire sau nu? Mai facem sau nu protestul? Promisiunile primite sunt ceea ce doream, sau se putea mai mult?

Era aproape imposibil ca șase patronate să ajungă atât de repede la unison. Poate părea o neînțelegere de moment, însă ar fi mai corect să spunem că, în realitate, nu a existat o înțelegere clară niciodată. Nici din punct de vedere al strategiei, și nici al obiectivelor.

În acest context, nu mai pare atât de surprinzător faptul că niciunul dintre patronate nu a acceptat ca un altul să îi dicteze agenda.

Amnistie sau abuz

Deși aparent orgoliile au jucat un rol major în scindarea patronatelor chiar înainte de protest, putem identifica și alte cauze, care se referă la piața de transport, în ansamblul ei.

Rezolvarea problemei reîncadrării diurnelor pare să fie legată, de către autorități, de o diminuare a cuantumului diurnei deductibile și/sau o majorare a salariului șoferilor.

Iar, aici, avem, în mod evident, două opinii majore, exprimate de transportatori. Unii consideră ca fiind pasul normal acela de a crește salariile șoferilor. În contextul actual, pare firesc ca șoferii de internațional să depășească zona salariului minim și, în plus, ar putea fi creat, astfel, un cadru legislativ care să dea stabilitate și siguranță firmelor de transport, în fața controalelor ANAF. Pe de altă parte, există, în continuare, îngrijorarea că diminuarea diurnei și creșterea salariului șoferilor riscă să afecteze competitivitatea transportatorilor români. Astfel, există această presiune din partea unei părți a pieței ca lucrurile să nu fie deloc schimbate. Oare nu s-ar putea, prin discuții și, eventual, proteste, să se obțină o nouă perioadă de liniște? Așa cum s-a întâmplat cu cinci ani în urmă?

Pentru moment, toate părțile se concentrează pe forma proiectului de lege.

Augustin Hagiu, consultant în transporturi: „Sunt frustrări, orgolii, dorință de a acapara imagine, pe care să o folosești pentru a interveni la nivelul autorităților, în alte scopuri decât cele stabilite atunci când am depus autorizația de protest. Pentru noi, a fost ultima dată când am plecat într-un astfel de parteneriat.”

„Folosirea termenului de amnistie este forțată. Poți avea amnistie față de condamnați, însă față de abuzați instituțional, cum este cazul transportatorilor, nu poți. Numai în România putem trata abuzul printr-o amnistie. Am sperat într-o ordonanță, însă fără parteneri de dialog și fără suficientă forță… Avem deja amendamente la proiectul de lege și încercăm să păstrăm acest proiect doar pe o componentă. Dacă intrăm și pe cea de-a doua, va trebui să avem parlamentari foarte destoinici, bine pregătiți și deschiși și, totodată, foarte iubitori de capital autohton. Doar incluzând în acest proiect și pe cei care au fost controlați și au pierdut în instanță putem face dreptate pentru toată lumea”, a arătat Augustin Hagiu, consultant în transporturi.

„Din punctul nostru de vedere, proiectul de lege este bun pe partea de amnistie. UNTRR a solicitat ferm amnistie fiscală și atât. Dar, de acum, trebuie sa ne gândim ce e de făcut și pentru februarie 2022”, a completat Lorena Sandu, UNTRR.

Dorin Jurjuț, vicepreședinte APTE 2002: „Ce am fi obținut în urma protestului? Nu tot o așezare la masă și o promisiune? Am bătut la o ușă închisă, care s-a deschis. Ce rost mai avea protestul? Nu suntem protestatari de meserie. Suntem transportatori și vrem soluții. Prin demersurile realizate, am obținut o parte a soluției. Protestul nu trebuia să continue. Acest glonț trebuia păstrat pentru altădată.”

Pe de altă parte, este evident faptul că autoritățile nu doresc să acorde amnistia necondiționat. Va oferi viitoarea lege un compromis acceptabil? 

„Este un proiect de lege corect. Se discută despre de trei ori salariul brut și se ajunge la o diurnă de 70 de euro pe zi. Acest act normativ ne permite să rămânem, în continuare, în piață. Este o soluție de mijloc, care nu va afecta în mod dramatic firmele de transport”, a explicat Dorin Jurjuț, vicepreședinte APTE 2002.

Cu protest sau fără, uniți sau separat, merită să consemnăm că un pas înainte a fost realizat.

„Acum avem un proiect legislativ oficial. În continuare, vom depune o nouă cerere de protest, pentru luna noiembrie, și sperăm să avem atunci un partener de dialog corespunzător”, a afirmat Alin Crețu, președinte ATMB.

Vasile Ștefănescu, președinte COTAR: „Nu știu cine își dorește să arătăm această divizare. Până la urmă, avem interese comune și toți patronii luptă pentru ele.”

Pentru a înțelege cât mai bine poziția tuturor actorilor implicați în negocierile cu autoritățile, vă invităm să urmăriți pe ziuacargo.ro sau virtualzc.ro în format video:

  • Cum să câștigi timp, în transport și logistică. Conferința ZIUA CARGO din 30 septembrie (începând cu minutul 2:24:03).

Și, în cadrul rubricii Dialogurile ZIUA CARGO:

  • Diurna – culisele negocierilor
  • Două patronate nu au participat la protest.

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.