„Grijile sunt asemenea copiilor mici: cu cât îi îngrijești, cu atâta cresc mai mari” – Richard Wurmbrand
… în transporturile rutiere. Ne-am obișnuit ca, la sfârșit de an, să facem clasamente și bilanțuri. În plan social, cea mai, cel mai, sunt la ordinea zilei. La nivel economic, se fac bilanțuri, se ierarhizează firmele după profit sau după alte criterii, mai mult sau mai puțin cuantificabile, mai mult sau mai puțin obiective. Simțim nevoia să tragem linie… să vedem care este nivelul realizărilor față de aspirațiile și prognozele stabilite cu douăsprezece luni în urmă.
Și în industria transporturilor lucrurile se petrec la fel. Fiecare caută să se poziționeze într-o anume ierarhie subiectivă sau obiectivă, fiecare caută motive, sau scuze care să argumenteze de ce lucrurile au mers așa cum au mers (bine sau prost, nu contează).
Anul 2017 poate fi caracterizat, din punctul de vedere al operatorilor de transport, ca un an „cu probleme”, un an în care transportatorii au avut de trecut câteva praguri psihologice. Pragul psihologic este o noțiune des folosită în mass media, termen care definește, în domeniul economic, un prag maxim, un nivel de alarmă, concept pe care încercăm să-l folosim, cu o conotație simbolică, și în transporturile rutiere. Așadar, acum, la sfârșit de an, haideți să trecem în revistă problemele majore, pragurile psihologice cu care s-au confruntat (și se vor confrunta în continuare) transportatorii romani. Este vorba atât de probleme în plan economic și financiar, cât și de cele legate de capacitatea fiecărui transportator de a se adapta, de a fi pregătit pentru provocările viitoare.
Cele peste 33.000 de firme de transport mărfuri și persoane, care operează, în România, cu aproape 200.000 de autovehicule licențiate de transport marfă de peste 3,5 t și de transport persoane de peste 1+8 locuri, angajând peste 400.000 de oameni, s-au confruntat, în anul 2017, cu probleme atât în plan internațional, cât și în plan național.
În plan extern
În sectorul transporturilor de marfă, la nivel european există două tendințe care par antagonice, dar care, în esență, conduc spre aceleași rezultate. Fie că este vorba de legislațiile naționale ale unor țări din Vestul Europei, legislații, practic, protecționiste, fie că este vorba de inițiative ale Uniunii Europene, ele defavorizează transportatorii din estul Europei, inclusiv pe cei din România. Legea Milog în Germania și legea Macron în Franța, „celebrul” pachet rutier inițiat de Bruxelles sunt doar câteva exemple. Pentru unii transportatorii de persoane „liberalizarea” stă ca o sabie a lui Damocles.
… și intern
În plan intern, criza asigurărilor RCA, creșterea accizei la carburanți, reglementările din Codul Muncii referitoare la pontaje și modificările fiscale privind salariile au fost tot atâtea praguri psihologice cărora transportatorii au trebuit să le facă față.
În transporturile rutiere, aceste praguri psihologice s-au succedat cu repeziciune, efectul lor în plan economic, financiar, concurențial sau social fiind relativ ușor de monitorizat, chiar de contracarat, în anumite situații. Pragurile psihologice au produs, însă, și reacții individuale, în plan personal, reacții care nu pot fi cuantificate.
Cât de tare ne afectează aceste praguri psihologice, aceste nivele de alarmă, care sunt consecințele pe termen lung ale acestora în plan psihologic și comportamental?
Cum suntem afectați?
Unii transportatori au simțit că, la rândul lor, au atins un prag psihologic atunci când primele polițelor RCA le-au crescut foarte mult, când au aflat de legea detașării, când țările din Vestul Europei, una după alta, dădeau legi cu caracter vădit protecționist, mai de curând, când acciza la carburanți a crescut și când relația dintre ei și șoferi se poate deteriora din cauza noilor măsuri fiscale (asta în plină criză de conducători auto).
Capacitatea omului de a rezistenta la stres este mare, așa că patronii (și nu numai ei) reușesc să facă față cu succes, atunci când ating un prag psihologic. Problema apare când stresul devine de lungă durată. În această situație, o dată cu apariția permanentă a „știrilor proaste”, replierea devine din ce în ce mai grea, organismul nu se mai adaptează, nu mai reușește să dezvolte mecanisme de apărare. Cel mai frecvent, aceste probleme apar sub forma unor manifestări de anxietate, a unor sentimente de neputință, de renunțare.
„- Asta este, dacă lucrurile merg așa, ne îndreptăm spre faliment… se vor închide multe firme…”, spun cei care dezarmează.
Ce-i de făcut?
Nu este ușor de luptat cu puternicii Europei, nu este ușor de luptat cu guvernanții din interior, nu este ușor să explici oficialităților care este realitatea… așa cum nu este ușor să accepți această realitate și să încerci să te adaptezi, să încerci să fii pregătit pentru noile provocări care vor veni. Dacă, însă, vom face acest lucru, dacă vom încerca să fim, poate, mai puțin conservatori și vom accepta noul, vom trece mult mai ușor pragurile psihologice care, sigur, vor fi și în anul 2018.
Transportatorii nu trebuie să uite că, la rândul lor, șoferii au aceleași trăiri legate de pragurile psihologice. Îngrădirile legislative cu caracter neo-protecționist, cantitatea din ce în ce mai mare de documente pe care trebuie să le aibă asupra lor, problemele sociale și „intoxicarea” din parcări, siguranța mărfurilor, problema migranților, așteptările în vamă, iată doar vârful aisbergului cu care se confruntă șoferii și de care trebuie să țină seama transportatorii.
Un climat social pozitiv, conștiința faptului că își înțeleg reciproc nevoile și aspirațiile vor ajuta atât patronul, cât și conducătorul auto, să treacă, în viitor, cu bine pragurile psihologice.
Tuturor, Crăciun Fericit și un An Nou cu multe împliniri, atât în plan profesional, cât și personal.
„Depinde de tine dacă folosești anul nou ca frână sau motor!”, spunea Henry Ford.
La mulți ani!
Psiholog pr. Cristian SANDU
Cabinet de psihologie autorizat
E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com
Mobil: 0751 364 575
