Dacă Responsabilitatea socială este un termen „la modă”, clădirile și bunurile sunt asigurate, respectăm cerințele legale cu privire la autorizațiile necesare desfășurării activității, aplicăm bunele practici în domeniul „Facility Management”, ce alt argument mai pot invoca, spre a aduce în atenția managerilor importanța instruirii în domeniul situaților de urgență?
Răspunsul este simplu: Business Continuity Plan.
Un dezastru este definit ca orice eveniment care face ca o facilitate de afaceri să fie inoperabilă sau inutilizabilă, chiar și pe termen scurt, astfel încât aceasta să interfereze cu capacitatea organizației de a furniza servicii de afaceri esențiale.
De ce este importantă planificarea continuității afacerii?
Fiecare organizație este expusă riscului unor dezastre potențiale care, printre altele, includ: dezastre naturale, cum ar fi tornadele, inundațiile, viscolele, cutremurele și incendii; accidente; sabotaje / arson; dezastre de mediu, cum ar fi poluarea și scurgerile de materiale periculoase.
Crearea și menținerea unui Business Continuity Plan (BCP) contribuie la asigurarea faptului că o instituție dispune de resursele și informațiile necesare pentru a face față acestor situații de urgență, o cerință esențială atunci când se fac analizele tehnice și financiare ale ofertelor depuse. Dacă putem câștiga un contract în baza unui BCP bun, putem pierde toată afacerea și putem avea costuri greu de calculat, în condițiile în care asigurătorii, atunci când este vorba de daune mari, iau în calcul toate aspectele care pot să diminueze valoarea daunei plătite.
Ce implică instruirea în situații de urgență?
Înainte de a vorbi de spre cum și cu ce mijloace facem instruirea, trebuie să vedem, pe scurt, care sunt domeniile conexe și care sunt cerințele minime pentru a se asigura o intervenție cât mai promptă și eficientă, în situații de urgență:
- Securitate și Sănătate în Muncă (SSM) – în fișa de aptitudine eliberată de medicina muncii:
– trebuie să fie evaluate riscurile de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională;
– trebuie sa fie întocmite instrucțiuni proprii SSM, inclusiv pentru intervenția în situații de urgență;
– trebuie întocmit normativul intern cu echipamentul de protecție ce trebuie folosit în caz de intervenție, precum și planul de intervenție în caz de pericol grav și iminent;
– trebuie declarată, la ITM-ul teritorial, lista cu substanțe periculoase, întocmită lista locurilor cu risc ridicat și specific;
– stabilit consilier de siguranță publică și organizate Stații de salvare autorizate de ISEMEX, pentru intervenția în caz de accidente chimice în industria de suprafață sau subteran etc.
- Situații de Urgență:
– scenariul de securitate la incendiu;
– plan de intervenție în caz de incendiu;
– plan de evacuare în caz de situații de urgență (cutremur, inundații etc.);
– plan depozitare substanțe periculoase;
– consilier siguranță publică;
– plan depozitare bunuri de valoare;
– organizarea pe locul de muncă;
– plan de evacuare a bunurilor și persoanelor;
– lista substanțelor periculoase;
– celula de urgență;
– extras din planul de analiză și acoperire a riscurilor zonal;
– cooperarea cu alte forțe de intervenție;
– rezervă de apă și substanțe de stingere;
– efect domino;
– amenajare teritorială etc.
- ISCIR – lista echipamentelor cu risc ce intră sub incidenta legislației ISCIR, de exemplu centrale termice, cazane de abur, compresoare, recipiente / rezervoare sub presiune (O2, NH3, GPL, acetilenă etc.).
- Protecția Mediului:
– plan de prevenire a poluărilor accidentale;
– Politica de Securitate;
– Raport de Securitate;
– Plan de urgență internă;
– efect domino;
– amenajare teritorială etc.
Cerințe legale
Care sunt cerințele legale cu privire la instruirea în situații de urgență, în afară de instruirea la angajare și de cea de la locul de muncă?
Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariați, pe o durată de cel puțin două ore și are ca scop împrospătarea, completarea și detalierea cunoștințelor dobândite prin instructajul introductiv general și prin instructajul specific locului de muncă. Realizarea acestuia se bazează pe tematica anuală și pe graficul de instruire, aprobate de conducătorii instituțiilor, manageri sau patroni.
Tematica orientativă anuală de instruire, adaptată fiecărei categorii de salariați, se structurează, de regulă, astfel:
- actele normative care reglementează managementul situațiilor de urgență;
- obligațiile generale și specifice care revin fiecărei categorii de salariați, pentru realizarea managementului situațiilor de urgență în cadrul unității;
- condițiile care determină ori favorizează producerea accidentelor și avariilor tehnologice și cauzele potențiale (riscurile) de incendiu și/sau explozie specifice; normele, regulile și măsurile de prevenire a acestora;
- descrierea, funcționarea, întreținerea și modul de utilizare a instalațiilor și sistemelor de protecție destinate prevenirii avariilor tehnologice și incendiilor (monitorizare, detecție etc.);
- modul de acțiune a salariaților în cadrul serviciilor de urgență și în sprijinul acestora, pentru realizarea intervenției operative și pentru limitarea și înlăturarea urmărilor situațiilor de urgență.
Tematica orientativă se adaptează și se completează pe parcursul anului, dacă este cazul, de către cei care execută instruirea, cu concluziile și învățămintele rezultate din controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale și îndeplinirea sarcinilor, precum și cu concluziile generate de natură, frecvența și amploarea incendiilor, exploziilor și altor situații de urgență produse pe raza teritorială a unității sau în sectoare de activitate similare. Toate acestea ținându-se cont de modificări ale legislației specifice.
În graficul anual de instruire, se menționează periodicitatea instructajelor și se precizează zilele în care acestea se execută eșalonat, pe locuri de muncă și categorii de salariați.
Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabilește de conducerea firmei, în funcție de specificul condițiilor de muncă din unitatea respectivă, cu respectarea unor termene stabilite prin lege, care variază între 30 de zile și 6 luni, în funcție de tipul de personal.
În timpul desfășurării instructajului periodic, se pune accent pe demonstrațiile practice, salariații fiind angrenați în executarea unor operațiuni specifice.
Verificarea persoanelor instruite privind cunoștințele însușite și deprinderile formate în timpul instructajului periodic se face prin sondaj, insistându-se, de fiecare dată, pentru clarificarea problemelor și eliminarea deficiențelor constatate.
Din cele enumerate anterior, se observă faptul că legiuitorul urmărește ca toate persoanele implicate în procesul de muncă să cunoască și să fie implicate direct în tot ceea ce înseamnă intervenția în situații de urgență.
În graficul anual de instruire, se mai pot menționa și preciza zilele în care se execută exercițiile practice, zilele estimate pentru vizitele de recunoaștere și exercițiile comune cu serviciile profesioniste, controalele interne.
În cazul obiectivelor SEVESO, acestea sunt obligate să înființeze stații de salvare din medii toxice din industrii de suprafață, autorizate de INSEMEX și Inspecția Muncii.
Scopul instruirii echipelor de intervenție și al exercițiilor aplicate
Capacitatea de răspuns a unei organizații se asigură prin elaborarea de Planuri de urgență, care se aplică în funcție de situația de urgență respectivă și vizează limitarea consecințelor majore ale situațiilor de urgență.
Planurile de urgența pot fi:
– de intervenție (incendiu / poluare accidentală / pericol grav și iminent);
– de prevenire;
– de prim ajutor;
– de evacuare.
Pentru situații de urgență care pot avea consecințe relativ minore, situația este ținută sub control prin respectarea măsurilor specifice incluse în: instrucțiunile de lucru, instrucțiunile proprii SSM, proceduri, politică de prevenire a accidentelor majore, plan de urgență internă etc. Este recomandat ca managementul să cunoască obligațiile legale, să asigure bugetul necesar implementării cerințelor legale, să numească (după caz) șeful echipei de intervenție și să urmărească numirea membrilor echipelor specializate de intervenție, stabilind, împreună cu acesta, rolul fiecăruia în echipă; fără a neglija capacitățile psihice și fizice ale personalului.
Ce trebuie să cuprindă instruirile echipelor de intervenție?
Pentru situațiile de urgență la foc, cunoștințele dobândite trebuie să acopere cât mai eficient:
- cunoașterea amplasamentului, a activităților desfășurate, a instalațiilor deținute, care sunt puncte vulnerabile la incendiu, planurile de depozitare a mărfurilor periculoase etc.;
- cunoașterea dotării cu elemente / instalații active și pasive cu rol de protecție la foc, modul lor de acționare / funcționare, intervenția în caz de avarie și ce măsuri se aplică până la repunerea lor în funcțiune;
- cunoașterea și utilizarea echipamentelor / substanțelor de stingere aflate în dotarea locului de muncă / a amplasamentului, lista materialelor ce se pun la dispoziția forțelor venite în suport și populației aflate în zona de dispersie a fumului / produșilor de ardere;
- determinarea locului / locurilor de adunare ținându-se cont de punctele vulnerabile la incendiu, condiții meteo (vânt predominant, umiditate etc.) căile de acces pentru intervenție, locul de evacuare a bunurilor, astfel încât persoanele să fie în afara oricărui pericol;
- căile de evacuare destinate personalului lucrativ, vizitatori, marcarea direcției de urmat către locul de adunare;
- căile de evacuare a bunurilor (mărfuri periculoase, bunuri de valoare etc.), căile de intervenție destinate echipelor de intervenție specializate sau a forțelor venite în sprijin;
- cunoașterea timpilor normați/estimați pentru toate acțiunile necesare;
- stabilirea timpilor maximi de evacuare și intrare în acțiune a forțelor proprii de intervenție;
- instruire practică pentru evacuare/stingerea incendiilor;
- înregistrarea rezultatelor, întocmirea de rapoarte de autoevaluare, analiza și planificarea de îmbunătăț
Ce resurse sunt necesare?
Resursele necesare pentru derularea acestui proces se referă la:
- timpul alocat cursurilor de instruire pentru echipele specializate de intervenție în situații de urgență (să nu uităm că echipele de intervenție se instruiesc lunar);
- echipamente și materiale necesare derulării acțiunii (videoproiector, simulator de foc, stingătoare, hidranți etc.);
- dotarea cu echipamente de protecție pentru situații de urgență pentru fiecare echipă specializată; de exemplu:
- intervenție la foc – costum ignifugat / hidrofugat, cască protecție, brâu pompier, mănuși, încălțăminte de protecție, cordelină de salvare, lanternă, sistem de protecție respiratorie (mască gaze, aparat respirat autonom);
- căutare, salvare și prim ajutor – costum ignifugat / hidrofugat, cască protecție, încălțăminte de protecție, mănuși, targă, trusă prim ajutor;
- timpul alocat cu ocazia testărilor periodice a capacității de apărare și răspuns.
Verificare de fond, în fiecare an
Anual, se efectuează o verificare de fond, pe bază de teste tip chestionar, asupra nivelului de însușire și cunoaștere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fișa individuală de instructaj.
Instructajul periodic se face de către persoanele desemnate de conducătorii instituțiilor, managerii operatorilor economici sau patroni, astfel:
- pentru personalul de execuție, de către conducătorul locului de muncă respectiv;
- pentru personalul încadrat pe funcții tehnice și administrative din sectoarele de producție și din compartimentele de cercetare, proiectare, întreținere, reparații, controlul calității, aprovizionare tehnico-materială și desfacere, de către șefii compartimentelor respective;
- pentru șefii de secții, sectoare, compartimente funcționale și șefii de departamente, de către conducătorul tehnic.
Pentru firmele care au cel mult 9 salariați, efectuarea instructajului periodic este sarcina exclusivă a patronului sau a conducătorului acesteia.
Daniel ALEXA
daniel.alexa@essers.com
