Într-o lume în care provocările sociale și de mediu nu mai pot fi ignorate, profitul nu mai este suficient. Actorii mediului economic sunt încurajați (și ușor, ușor, obligați) să își asume responsabilitatea pentru impactul negativ pe care îl au asupra mediului și societății.
Raportarea de sustenabilitate devine, astfel, mai mult decât o obligație: devine o declarație despre cine sunt cu adevărat companiile și cum își asumă locul într-o societate aflată în schimbare.
Care este contextul european
UE și-a propus să dea un exemplu lumii în domeniul sustenabilității și să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic, până în anul 2050. Acest obiectiv a fost asumat în anul 2019, iar acțiunile prin care va fi atins stau sub umbrela Green Deal (Pactul Verde European), un set ambițios de inițiative politice ale Comisiei Europene, care se concentrează pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, decuplând creșterea economică de utilizarea resurselor și asigurându-se că nimeni nu este lăsat în urmă în timpul tranziției (Leave No One Behind).
Un pilon esențial este Directiva Privind Raportarea de Sustenabilitate a Companiilor (Corporate Sustainability Reporting Directive – CSRD), adoptată la 28 noiembrie 2022.
Potrivit CE, sunt necesare investiții anuale suplimentare de 620 de miliarde de euro, pentru a îndeplini obiectivele pentru 2030 ale Pactului Verde și REPowerEU.
Este un context care presupune o mobilizare fără precedent a finanțelor publice și private, deopotrivă. Cu peste 60% dintre investitori dornici să aloce capital pentru sustenabilitate, CSRD reprezintă un catalizator al transformării modelului capitalist actual (puternic orientat către profit) și o uriașă oportunitate pentru companii de a accesa mai multe finanțări care să le permită această tranziție. Un lucru este cert, iar autoritățile europene de supraveghere atrag atenția de mulți ani: fără date privind sustenabilitatea fiabile, fluxurile de finanțare nu vor putea fi alocate în mod eficient și sincronizat, pentru a contribui cu adevărat la tranziția către economia viitorului și limita în același timp greenwashing-ul.
Totodată, prin intermediul abordării standardizate și digitalizate, CSRD creează premisele pentru o concurență echitabilă deoarece impune aceleași reguli pentru toți jucătorii, reduce fragmentarea pieței și solicită transparență privind sustenabilitatea și din partea companiilor non-europene care activează în spațiul comunitar, un demers esențial pentru protecția pieței și a companiilor din UE. Mai mult, raportarea sub umbrela CSRD reprezintă un instrument strategic de management, care ajută compania să-și identifice impacturile negative, să-și evalueze riscurile și să fructifice oportunități. Cu alte cuvinte, să fie mai rezilientă, inovativă și competitivă.
Standard simplificat pentru IMM
Directiva vine și în sprijinul întreprinderilor mici, care nu sunt obligate să raporteze informații despre sustenabilitate, dar care pot utiliza un standard simplificat de raportare voluntară, publicat în decembrie 2024 (Voluntary Sustainability Reporting Standard for Non-listed SMEs – VSME) pentru a răspunde cerințelor de transparență venite din partea unor importante categorii de stakeholderi, precum clienți, parteneri de afaceri sau furnizori de capital (ex.: băncile).
Ce trebuie să știe companiile din România?
Directiva CSRD a fost transpusă, în România, prin intermediul Ordinului Ministrului Finanțelor 85/2024 (aplicabil companiilor din diverse industrii), Norma ASF 4/2024 (aplicabil companiilor din piețele financiare non-bancare) și Ordinul BNR 1/2024 (aplicabil companiilor din sectorul financiar-bancar).
La finalul lunii august 2024, Ministerul Finanțelor a publicat OMF 4164, cu privire la actualizarea criteriilor de mărime ale entităților raportoare din sectorul nefinanciar. Astfel, începând cu anul 2025, intră sub incidența CSRD companii mijlocii și mari care, la data exercițiului de raportare, îndeplinesc simultan două din următoarele trei criterii:
- cifra de afaceri netă: peste 50 de milioane de lei
- totalul activelor: peste 25 de milioane de lei
- numărul de angajați: peste 50.
Între 5.000 și 6.000 de companii din România vor fi obligate să publice, în 2026, o declarație de sustenabilitate, pentru anul financiar 2025.
Declarația trebuie să respecte simultan mai multe condiții:
- să fie realizată în conformitate cu standardele obligatorii aferente directivei – European Sustainability Reporting Standards (ESRS)
- să fie inclusă în raportul administratorilor, alături de situațiile financiare
- să fie auditată de către o terță parte (auditorul statutar sau firma care auditează situațiile financiare, ori un alt auditor statutar sau o firmă de audit).
Experiența primelor rapoarte de sustenabilitate CSRD a reliefat numeroase provocări cu care companiile s-au confruntat, pentru a răspunde cerințelor directivei. Cele mai importante țin de:
– analiza de dublă materialitate – materialitatea de impact (cum afectează compania mediul și societatea) și materialitatea financiară (efectele pe care factorii de sustenabilitate le au sau le pot avea asupra companiei, riscuri și oportunități)
– dialogul cu stakeholderii/părțile interesate
– maparea impactului negativ în lanțul de aprovizionare (relația cu furnizorii).
În funcție de gradul de maturitate al companiei, procesul de elaborare a unui prim raport de sustenabilitate CSRD poate dura chiar și 12 luni.
Totodată, conform analizei CST Index publicate în decembrie 2024, nivelul de transparență al companiilor din România rămâne în continuare unul scăzut: din cele aproximativ 750 de companii cu peste 500 de angajați, peste 700 nu au trecut de 50%. Evaluarea analizează indicatorii de sustenabilitate din perspectiva nivelului de performanță și transparență în domenii precum schimbări climatice, politici privind diversitatea și anticorupția, responsabilitatea față de angajați, marketing responsabil sau lanț valoric.
Pregătirea trebuie să înceapă acum
În acest context, pregătirea companiilor din România pentru raportarea CSRD trebuie să înceapă acum, proces care presupune alocarea de resurse pentru a dezvolta competențe și procese în cadrul organizației.
Dincolo de obligația legală, raportarea de sustenabilitate reprezintă un punct de plecare pe un drum complex și plin de provocări. Este un prim pas esențial într-o călătorie care redefinește modul în care companiile își înțeleg și își asumă rolul în societate. Însă acest drum nu va fi lipsit de obstacole. Pe măsură ce hărțile economice și sociale globale se rescriu sub presiunea schimbărilor climatice și a problemelor sociale tot mai acute, multe organizații vor descoperi că navigarea acestui nou peisaj necesită nu doar transparență, ci și curaj, inovație și o viziune pe termen lung. Raportarea nu este finalitatea, ci doar începutul unui proces de transformare care va defini viitorul sustenabilității.
Oana GROȘANU
director executiv
Ambasada Sustenabilității în România
