Lansăm, în această ediție, o nouă rubrică (în patru episoade), cu scopul de a „înarma” companiile ce activează în România cu elementele necesare pentru crearea unei strategii a responsabilității sociale. Domeniul CSR nu poate și nu trebuie să lipsească din nicio firmă care țintește o utilizare corectă și completă a propriului potențial.
Este o plăcere pentru mine să scriu aceste rânduri, deoarece lumea transporturilor este o una dragă mie, o lume de la care am învățat foarte multe și în care încă mă regăsesc. Asta pentru că, înainte de a conduce Hospice Casa Speranței, am lucrat aproape 18 ani în multinaționale, din care, 9 ani, am făcut parte dintr-o companie dedicată curieratului internațional și logisticii. Ca atare… tot ce ține de AWB-uri, chartere, camioane de grupaj sau complete, pick-up and deliveries… it’s music to my ears J.
Știm cu toții: la ora actuală, nu există nicio entitate care să nu aibă nevoie de transporturi. Și, pornind de la acest gând, al valabilității pe scară largă, aș dori să vă supun, acum, atenției un alt „subiect universal”. Un subiect care este la îndemâna fiecăruia dintre noi și care ne stă în putere fiecăruia dintre noi să îl îndeplinim. Acela al umanității. Acela de a fi uman și a-ți ajuta semenii.
Pentru că, fără acest subiect – al abordării umane –, părerea mea este că niciodată nu vom fi compleți.
Iar abordarea umană, la nivelul companiilor, se transpune prin așa numitul subiect al „corporate social responsibility”, prescurtat CSR.
De ce CSR?
CSR nu va rezolva toate problemele lumii, cu siguranță. Și, în egală măsură, poate stârni controverse la nivelul companiei, cu partizani pro și contra. De ce să fac asta? De ce să mă implic? De ce sa aloc bani pentru așa ceva? Financiarul se luptă cu marketingul, cu comunicarea, de pe poziții, de multe ori, diferite; și dacă nu este un director general deschis și implicat, de regulă, se vede doar cheltuiala din spatele unor acțiuni de acest gen și… nu se mai fac aceste acțiuni.
Și atunci… de ce să ne implicăm? De ce noi, ca indivizi, să ne implicăm? De ce noi, ca firmă, să facem acțiuni de responsabilitate socială?
Răspunsul este simplu – pentru că așa, de fapt, ne ajutăm pe noi.
Și haideți să vă dau câteva motive pentru care, consider eu, merită să vă implicați:
- În primul rând, motivul evident – acela de a susține cauza socială în sine. Pentru rezolvarea oricărei probleme sociale care există, ai nevoie de 3 actori care să fie, în egală măsură, implicați – sectorul public, sectorul privat și domeniul societății civile / cel non-guvernamental (fundații, asociații).
- La ora actuală, în România, conform Băncii Mondiale, primele 3 probleme ale țării noastre sunt: sănătatea, educația, integrarea persoanelor vulnerabile.
Din păcate, în toate cele 3 domenii, sectorul public merge din rău în mai rău. În domeniul sănătății, domeniu pe care îl reprezint, aș putea spune că asistăm, chiar, la un adevărat dezastru, un dezastru care, încă, nu este conștientizat de români.
Și atunci, ce este de făcut? Singura soluție este întărirea sectorului Societății civile – cu implicarea și ajutorul sectorului privat (pentru că, altfel, nu are cum).
- Diferențiator de brand / de imagine, cu impact pozitiv asupra deciziei de cumpărare a consumatorilor. Am citit, la un moment dat, un studiu – făcut pe consumatorii din Marea Britanie – care spunea că, atunci când un cumpărător are de ales între 2 produse / servicii similare ca valoare și calitate, 84% dintre ei îl aleg pe acela care are o cauză socială asociată. 84%! Este adevărat că studiul este făcut pe UK, dar, acum – cu globalizarea și digitalizarea –, comportamentele ajung să fie tot mai mult nediferențiate pe criterii geografice. Ca atare, putem presupune că și la nivelul consumatorilor români, care sunt tot mai educați și pretențioși față de ceea ce cumpără, comportamentele bazate pe deciziile de cumpărare să se manifeste similar.
- Loializarea clienților / consumatorilor / partenerilor. Tot mai mulți jucători de pe piață înțeleg necesitatea implicării sociale și are relevanță să fii partener sau client al cuiva care are aceleași valori ca și tine.
- Cerințe legale / de auditare. De anul trecut, a intrat în vigoare o directivă europeană care obligă toate companiile cu peste 500 de angajați să își raporteze activitatea de CSR făcută. Nu obligă compania să facă activități de implicare socială – ci doar să le raporteze. Iar, în lipsa lor, trebuie raportat distinct faptul că respectiva companie nu a făcut activități de CSR – lucru care poate știrbi / afecta credibilitatea și reputația unei companii.
În zona legală, trebuie să fac o paranteza extrem de importantă – în România, există un cadru legislativ benefic pentru susținerea cauzelor sociale, anume facilitatea fiscală de a redirecționa până la 20% din impozitul pe profit către o cauză socială, lucru care nu implică niciun cost! Din păcate, însă, doar 35% din companiile din România, care ar putea să folosească această facilitate, o fac. Și, credeți-mă, nu înțeleg de ce…
Anul trecut, peste 350 milioane de euro s-au „pierdut”, prin neutilizarea acestei facilități fiscale. Îndemn orice companie care dorește să folosească această facilitate fiscală să intre pe www.hospice.ro și să afle cum.
- Loializarea angajaților – ultimul, dar cel mai important criteriu. Știm cu toții că recrutarea, instruirea și fidelizarea angajaților a devenit una dintre cele mai mari probleme ale forței de muncă din România – și se va acutiza și mai mult. În acest context, elementele de motivare valabile acum câțiva ani… s-ar putea să nu mai fie valabile și acum. Vă spun din propria experiență, căpătată în multinaționalele în care am lucrat înainte de a mă alătura lumii fundațiilor – implicarea angajaților voștri în acțiunile de CSR ale companiei poate deveni unul dintre principalii factori de motivare și retenț Dacă angajații voștri vor vedea că voi vă implicați, că vă pasă de comunitatea în care trăiți și de cauzele sociale existente… în final, vor avea încredere că, dacă li se va întâmpla ceva lor, personal, organizația va fi lângă ei, îi va ajuta. Iar asta contează enorm pentru ei!
Acestea sunt cele 5 motive pe care eu am vrut să le împărtășesc cu voi, pentru a vă convinge – sper – să vă implicați social. Bineînțeles, motivele sunt mai multe și pot fi, în final, inclusiv de natură personală.
Ce reprezintă Hospice?
Pentru că tot un motiv pur personal l-a făcut pe un britanic – fondatorul Hospice, Graham Perolls – să vină în România, acum 26 de ani, și să înființeze HCS. Motivul a fost acela că ambii săi părinți au murit de cancer – tatăl beneficiind, însă, de îngrijire paliativă – și a văzut, a înțeles cât de important este pentru un pacient terminal să beneficieze de astfel de servicii.
Pentru că asta oferim noi – de 26 de ani, de când existăm în România – servicii de îngrijire paliativă, adică servicii specializate acordate adulților cu diagnostice oncologice și copiilor care se luptă cu o boală incurabilă și cu un prognostic limitat de viață. Suntem, la ora actuală, cea mai mare fundație din România și ne desfășurăm activitatea cu ajutorul unei echipe de 250 de angajați (majoritatea cadre medicale), avem 2 unități spitalicești – centre de tip Hospice –, unul la Brașov și unul la București, și servicii de îngrijire în Brașov, Făgăraș, Zărnești, București, iar, în prezent, construim un nou centru destinat, de data asta, doar copiilor ce se luptă cu o boală incurabilă, la Adunații-Copăceni, lângă București.
Toate serviciile noastre, absolut toate, sunt oferite cu titlu gratuit și necondiționat, atât pacienților noștri, cât și familiilor lor, iar, până în prezent, am reușit să ajutăm peste 26.000 de pacienți și familiile acestora.
Însă nevoia, la nivel național… este alarmantă.
Cancerul este, la ora actuală, a doua cauză a mortalității în România. În fiecare an, avem 55.000 de cazuri noi diagnosticate și 50.000 de oameni pierd lupta cu boala, anual. Dacă, la nivel European, rata de vindecare pe oncologie pediatrică este de 9 / 10, la noi este 1 / 10.
Statisticile sunt îngrijorătoare (1 din 4 români are pe cineva în cercul apropiat de prieteni / familie). La nivel național, avem peste 170.000 de pacienți care au nevoie de serviciile noastre de îngrijire paliativă – iar noi, cea mai mare fundație din România, reușim să ajutăm 4.000 de pacienți în fiecare an. Este mult pentru noi, dar puțin față de nevoie.
Mai mult, Fundația Hospice Casa Speranței este singura entitate care oferă servicii complete de îngrijire paliativă în România – și gratuite. Iar, într-o țară care se confruntă cu un sistem medical deficitar, această nevoie se resimte și mai acut, la nivelul pacienților noștri, care – în multe, prea multe cazuri – ne spun că suntem singurul ajutor pe care îl mai primesc…
Pentru că pacienții noștri sunt acei oameni care primesc aceea replică „ne pare rău, nu se mai poate face nimic”.
Iar noi nu credem asta. Credem că mai sunt foarte multe lucruri care se mai pot face – iar paliația exact asta demonstrează.
Paliația oferă demnitate. Oferă decența de a trăi o viață, atât cât va fi să fie ea, fără chinuri și cu o calitate a vieții, pe cât posibil, îmbunătățită. Noi nu promitem că dăm viață în plus pacienților noștri, dar sperăm că, pentru fiecare pacient, reușim să oferim viață zilelor rămase.
Și atunci, vă întreb – renunțați, sau vă implicați? Pentru că noi, singuri, nu putem face nimic, avem nevoie de implicare.
Vă veți implica, sau veți renunța?
Philip Kotler – părintele incontestabil al marketingului – spunea, acum circa 20 de ani, că, din punctul lui de vedere, există doar 2 tipuri de companii: cele care înțeleg și aplică marketingul și cele care vor eșua. Parafrazând și uitându-ne la evoluția actuală a societății, aș spune că există 2 categorii de organizații – cele care decid să se implice în zona ajutorării sociale, asumându-și toată complexitatea rolurilor pe care o companie și le poate asuma și având un impact asupra comunității în care trăiesc, și cele care vor exista pur și simplu.
Sau, altfel spus, vor fi cele care vor renunța, sau cele care se vor implica.
Eu am decis, acum mulți ani, să mă implic. Permanent. Voi ce veți face? Ca organizație și ca indivizi.
Despre Hospice Casa Speranței
Hospice Casa Speranței, organizație non-profit înființată, în 1992, la Brașov, a introdus, acum 26 de ani, conceptul de îngrijire paliativă pentru prima oară în România. Hospice este cea mai mare fundație din țară care oferă gratuit servicii specializate de acest tip.
Organizația are două centre cu servicii integrate, în Brașov și București, și echipe mobile în Făgăraș și Zărnești, pentru îngrijirea persoanelor diagnosticate cu boli incurabile. Hospice a dezvoltat servicii complete de îngrijire paliativă, care sunt oferite în centre de zi, ambulatorii și unități proprii pentru internare, la domiciliul pacienților și în spitalele partenere. În cei 26 de ani de existență, Hospice a adus alinare și speranță pentru peste 26.000 de copii și adulți cu boli incurabile.
Hospice Casa Speranței dezvoltă îngrijirea paliativă, la nivel național și internațional, prin informare, prin programe educaționale dedicate profesioniștilor, pacienților și comunității și prin îmbunătățirea legislației în materie.
Poți sprijini pacienții Hospice și cauza îngrijirii paliative cu o donație (www.hospice.ro/doneaza).
Pentru mai multe informații, accesați www.hospice.ro. Ne găsiți pe Facebook și pe Instagram, iar, pe Youtube, puteți afla povestea Hospice și istoria îngrijirii paliative în România.
Mirela NEMȚANU
CEO Hospice Casa Speranței
mirela.nemtanu@hospice.ro
