Un simplu drum sau o adevarata aventura. Nu vei stii niciodata inainte sa ajungi la destinatie…
Cand esti sofer, te poti afla fata in fata cu neprevazutul chiar si atunci cand mergi pe aceleasi drumuri in fiecare saptamana. Gigi face Italia aproape in fiecare saptamana. Si atunci cand nu este angajat pe aceasta relatie, merge catre Austria, Ungaria sau Slovenia. De aproximativ un an, lucreaza pentru o firma de distributie de produse alimentare (cu precadere pe segmentul HORECA). Am incercat sa aflam de la el cum se vede drumul din spatele parbrizului unui vehicul de transport marfa atunci cand termenele se scurg rapid (chiar si – sau mai ales – in an de criza).
O cursa obisnuita
Pentru Gigi, ziua de lucru incepe dis-de-dimineata, pentru ca drumul catre Italia este destul de lung. Pleaca grabit de acasa spre garaj unde il asteapta masinile. Variantele de transport sunt un Mercedes Atego de 15 t sau Ford Transit de 3,5 t, ambele masini echipate pentru frig. Porneste la drum din Capitala cu masina incarcata cu alimente destinate unui depozit pe care firma il are la Timisoara. „Acolo, se face descarcarea si se porneste mai departe; din pacate, plecarea in cursele externe se face pe gol. Daca vehiculul folosit este cel de 3,5 t, lucrurile merg mult mai simplu, nefiind nevoie de diagrame si alte batai de cap, iar timpul petrecut pe drum este mult mai mic, dar, daca discutam de transporturile «grele», incep sa apara unele probleme“. Asta daca nu mai punem la socoteala infrastructura. Trecem la problemele mai recente, cele legate de diagrame, unde, vrei – nu vrei, trebuie sa respecti timpii de odihna. Si daca in Romania s-ar mai trece cu vederea unele „inexactitati“, de cum se ajunge la granita cu Ungaria nu mai este de glumit. „Ungurii nu stau la discutii si cer diagramele la verificat. Si verificare serioasa, nu gluma. Ungurul te intoarce pe toate partile, cere diagramele din urma, pe ale ambilor soferi, nu ai cum sa o dai la intors“, afirma Gigi. Dupa acest prim hop, urmeaza traversarea tarii lor. Parca, deja, este alta viata. Poti sa mergi intr-un regim decent de trafic, sunt mai multe parcari si mai bine organizate. Este „altceva“. Din Ungaria, Slovenia si apoi… Italia.
În Franta, evita autostrazile…
Dupa incarcare, daca diagrama permite, se porneste direct spre tara. Acum, nivelul de atentie trebuie ridicat pentru ca exista si marfa in camion. Daca traseul de intoarcere este acelasi, pasii nu sunt prea dificili de facut. Uneori, in functie de punctele de incarcare, traseul devine Italia – Franta – Germania – Ungaria – Romania. Iar atunci lucrurile se schimba. „În Franta, este mult mai economic sa eviti autostrada, lucru foarte posibil cu o harta mai «profi» sau cu un GPS pus la punct. Se poate rula fara probleme pe orice drum national fara a plati vreo taxa, iar calitatea drumurilor este buna; in comparatie, un «DN» de-al lor este echivalentul Autostrazii A1 din Romania“, a aratat Gigi.
… in Germania, parcarile…
„Dupa ce se traverseaza Franta si se ajunge in Germania, totul trebuie sa se desfasoare dupa o regula clara: «fara oprire». Politia germana vaneaza transportatori straini si nu te iau din mers, ci din parcari. Daca ai facut imprudenta sa opresti intr-o parcare, in 2-3 minute sunt prezenti langa tine. Baga o foaie curata sub masina si apoi incep sa verifice documentele. Daca ai noroc si esti in regula cu tot (si este una din zilele in care ei nu cauta nod in papura), poti pleca. Asta si daca la finalul inspectiei foaia amplasata sub masina nu s-a murdarit de scurgeri de ulei, caz in care esti condus la un service si esti obligat sa remediezi pe loc problema“, ne-a povestit Gigi. Dar, asa cum spuneam, este bine de evitat un astfel de control, strainii fiind destul de „vanati“.
…iar in Ungaria, hotii
Dupa ce se traverseaza Germania si Austria, se ajunge in Ungaria, unde, din nou, este bine sa eviti parcarile de pe centura Budapestei, M0, care „este cunoscuta ca un loc unde hotii de motorina si de marfa din camioane se simt ca la ei acasa. Odata depasit si acest punct, ne apropiem de patria draga, unde esti intampinat iar de brigada de vamesi maghiari si romani, care-si vor si ei parte din ce transporti tu. Le dai… ca n-ai ce face… vrei sa mai treci si saptamana viitoare“, a conchis Gigi.
Si iar intri in Romania, iar drumuri proaste, iar nu sunt locuri de parcare, iar te opreste un control al ARR si te intreaba de diagrame… dar astea-s deja „romanisme“, aventura adevarata este peste hotare.
Alexandru STOIAN
