„Cel puternic îl mănâncă pe cel slab” – așa se întâmplă în natură… și, bineînțeles, mediul de afaceri, chiar dacă reprezintă o creație umană, nu se poate distanța în totalitate de o tendință atât de firească. Dar chiar era nevoie să îi dăm și o mână de ajutor?
Tarifele RCA au ajuns, astăzi, la cote care influențează puternic performanțele financiare ale transportatorilor. Chiar dacă, procentual, costurile cu asigurările înseamnă puțin din cifra de afaceri a unei firme de transport, majorarea abruptă, pe termen scurt, combinată cu rata profitului, în general scăzută, în industria transporturilor, creează un pericol real, iminent.
Cum s-a ajuns aici? Sunt multe de spus, dar putem aminti Directiva Solvency II, care presupune majorarea capitalului social pentru asigurători, precum și falimentul societăților de asigurări care practicau cel mai mic RCA (mult prea mic, spun unele voci). În mod cert, societățile de asigurare nu sunt, în ultima perioadă, prea dornice să concureze pe piața RCA, segment pe care ne-am obișnuit să avem o competiție acerbă. Care vor fi, însă, efectele în rândul firmelor de transport?
În mod normal, o majorare semnificativă a costurilor, care afectează întreaga industrie, ar trebui să fie preluată în tariful de transport. Sunt, însă, câteva piedici. De fiecare dată când apar asemenea scumpiri, clienții tergiversează acceptarea lor ca motiv de majorare a tarifului de transport. Și, chiar dacă o fac, mai întâi sunt necesare negocieri și calcule, care durează. Ne amintim perioada lungă de „rodaj”, până când clauza de motorină a fost introdusă, în mod generalizat, în contractele de transport. Și era o chestiune care se manifesta la nivel global. Clienții nu sunt (încă) pregătiți să își asume un nou element de cost în transporturi, care să determine variații automate ale tarifului de transport.
De asemenea, trebuie avut în vedere că această scumpire a RCA este resimțită gradual pe piață, pe măsură ce polițele expiră. Mai mult decât atât, există firme (flote mari) care plătesc RCA mai ieftin. Cele mai mici tarife existente, astăzi, pe piață sunt de aproximativ 5-6.000 lei pentru un cap tractor nou (fără istoric din punct de vedere al clasei de bonus). Cum au reușit să obțină un asemenea tarif? Un istoric bun în ceea ce privește daunele, parteneriat pe termen lung cu asigurătorii, putere de negociere mare, sau cine știe ce scheme, mai mult sau mai puțin complicate – cert este că aceste companii de transport nu au motive reale să majoreze tarifele pe care le practică. Aparent, însă, discutăm de un număr mic de firme care se află în această situație fericită, existând flote mari care cumpăra RCA la un nivel mult mai apropiat de ceea ce vedem că se ofertează, în mod oficial, pe piață.
Chiar și așa, firmele mici par cele mai expuse, iar acest lucru se întâmplă într-o țară în care transportul este efectuat preponderent de către firme mici. Schimbarea codului caen, relocarea sediului firmei în zone din țară cu RCA mai ieftin, sau trecerea mașinilor de pe o firmă pe alta nu reprezintă metode sigure de reducere a presiunii și, dacă apelarea la ele devine indispensabilă, începi să te întrebi dacă transportul mai este o afacere.
Disperarea unora a ajuns chiar mai departe, luând decizia să încheie polițe RCA doar pentru o parte din flotă. Cel mai probabil, o asemenea abordare va duce la dispariția acelor firme. Și atunci? Vom constata, în România, o consolidare a transporturilor – firmele mici vor dispărea sau vor începe să lucreze sub „tutela” marilor companii? Sau, poate, în spate este o conspirație menită să scadă competitivitatea firmelor românești în Europa? Nu aș merge atât de departe, chiar dacă, probabil, aceasta va fi una dintre consecințe. Știu, însă, un lucru care se va întâmpla cu siguranță – lupta pentru șoferi buni se va acutiza. Oare câți dintre ei mai lucrează pentru firme românești?
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
