Relatarea experiențelor din cadrul unor dezastre anterioare n-a declanșat foarte des schimbări spectaculoase la nivelul unei întregi industrii. „Așa cum spun proverbele, toată lumea vorbește despre vreme, dar nimeni nu face nimic în legătură cu asta”, subliniază un raport realizat de McKinsey și citat de către Vigilant, buletinul informativ al TAPA EMEA. Raportul, care vizează reziliența lanțurilor valorice, precizează că, de data asta, ar trebui să ne facem bine lecțiile, în recuperarea după problemele cauzate de pandemia de COVID-19.
Dacă am primi un dolar sau un euro de fiecare dată când au fost pomenite, în media și în ședințe, cuvintele „supply chain” și „reziliență”, la nivel mondial, de când pandemia de COVID-19 s-a făcut stăpână pe existențele noastre, probabil am putea să ne pensionăm anticipat, pe o insulă pe care am cumpăra-o cu banii jos. Departe de bătăile de cap și de problemele cu care se confruntă conducătorii afacerilor în prezent și, să fim realiști, încă mulți ani de acum înainte.
Reziliența supply chainului continuă să preocupe specialiștii în domeniu și se pare că sunt multe sfaturi disponibile, dacă ești în căutarea unor noi direcții de acțiune. Dar lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par.
McKinsey Global Institute a realizat, recent, un raport despre „Risc, reziliență și reechilibrare în lanțurile valorice globale”, prezentat pe larg în numărul din luna august al buletinului Vigilant.
Încă înainte de COVID-19, McKinsey a realizat o anchetă în rândul a 600 de directori executivi, în decembrie 2019, în cadrul căreia 70% dintre ei au raportat că își restructurează strategiile legate de supply chain și amprenta la nivel global. La vremea respectivă, tensiunile comerciale între SUA și China și retragerea Marii Britanii din UE reprezentau surse majore de incertitudine. În mai 2020, o altă anchetă în rândul executivilor din supply chain a raportat că, în proporție covârșitoare (93%), aceștia plănuiau să crească gradul de reziliență a supply chainului, inclusiv prin redundanța furnizorilor, orientarea către cei mai apropiați, reducerea numărului de componente unicat și regionalizarea suppy chainurilor.
Raportul din august 2020, despre șocuri majore
Produsele finite au un parcurs lung și complex în cadrul lanțurilor valorice globale, pe măsură ce materiile prime și acțiunile intermediare sunt transformate în bunurile care ajung, în final, la consumatori. Dar rețelele globale de producție, care au fost proiectate pentru optimizarea costurilor și pentru eficiență, conțin adesea vulnerabilități ascunse – iar șocurile externe au metode infailibile de a găsi și exploata aceste vulnerabilități. Într-o lume în care pericolele apar mai frecvent și produc daune mai mari, companiile și factorii de decizie politică își schimbă viziunea în ceea ce privește reziliența supply chainurilor. Toate acestea se produc în contextul schimbării structurii costurilor și al adoptării unor tehnologii digitale revoluționare în domeniul producției, la nivel global.
În ultimele decenii, lanțurile valorice au crescut în lungime și complexitate, în contextul în care companiile s-au extins în jurul lumii, pentru îmbunătățirea marginilor. Din anii 2000, valoarea bunurilor intermediare comercializare la nivel mondial s-a triplat, la peste 10 trilioane de dolari anual. Afacerile au implementat un model global suplu de îmbunătățiri la nivelul producției, traduse prin indicatori cum ar fi niveluri de inventar, livrări on-time-in-full și timpi mai scurți. Totuși, aceste alegeri au condus, uneori, la consecințe neintenționate, dacă nu erau calibrate pentru a ține cont de riscuri.
Au fost proiectate rețele de producție complexe, pentru eficiență, costuri și proximitate față de piețe, dar nu neapărat pentru transparență și reziliență. Acum, operează într-o lume în care perturbările au devenit evenimente regulate.
Ca medie, companiile se pot aștepta, acum, la perturbări în supply chain care să dureze o lună sau mai mult, la fiecare 3,7 ani, iar cele mai severe au un impact financiar major.
Raportul McKinsey explorează actul de reechilibrare cu care se confruntă multe companii din lanțurile valorice de producție, în încercarea de a aborda riscurile, cu accent pe cele care rezultă din expunerea la cele mai profunde șocuri, cum ar fi crizele financiare, terorismul, condițiile meteo extreme și, desigur, pandemiile.
De ce e nevoie de adaptare
Riscul cu care se confruntă orice industrie reflectă nivelul de expunere la diferite tipuri de șocuri, plus vulnerabilitățile ascunse ale unei companii particulare sau în cadrul lanțului valoric ca ansamblu. Astfel, studiul examinează frecvența și severitatea mai multor tipuri de șocuri, evaluează modul în care sunt expuse diferitele lanțuri valorice și examinează factorii din operațiuni și supply chainuri care pot mări perturbările și pierderile.
Cu ajustări pentru probabilitatea și frecvența perturbărilor, companiile se pot aștepta să piardă peste 40% din profitul unui an la fiecare 10 ani, pe baza unui model elaborat din informațiile financiare a 325 de companii din 13 industrii.
Dar un șoc singular care ar cauza o perturbare de 100 de zile ar putea să „măture” câștigurile pe un an de zile sau chiar mai mult.
Tensiunile comerciale recente și, acum, pandemia de COVID-19 au condus la speculații cum că firmele se pot orienta către producție și furnizori locali. Studiul estimează că producția a 16-26% din bunurile comercializate global, în valoare de 2,9-4,6 trilioane de dolari, se poate deplasa peste granițele actuale, pe termen mediu. Aceasta poate include o combinație dintre revenirea la producția domestică, furnizori apropiați geografic și orientarea către alte locații offshore. Mutarea amprentei fizice a producției este doar una dintre multele opțiuni pentru construirea rezilienței, care poate fi definită ca abilitatea de a rezista, a face față și a se recupera în urma șocurilor.
De fapt, tehnologia este pe punctul de a infirma vechile teorii conform cărora se poate atinge reziliența numai cu prețul eficienței. Cele mai recente dezvoltări oferă noi soluții pentru elaborarea unor scenarii, pentru monitorizarea mai multor straturi ale rețelelor de furnizori, pentru accelerarea timpilor de răspuns și chiar pentru schimbarea economiei producției. Unele dintre companiile de producție vor folosi, fără îndoială, aceste instrumente și vor elabora strategii, pentru a ieși din pandemie mai agile și mai inovative.
Globalizarea după COVID-19
COVID-19 pare a accelera anumite tendințe care se manifestau, deja, în cadrul lanțurilor valorice globale, inclusiv regionalizarea rețelelor comerciale și de producție, creșterea rolului digitalizării și concentrarea pe apropierea față de consumatori. Creșterea utilizării tehnologiilor de automatizare în producție reduce importanța costurilor scăzute cu forța de muncă – iar fabricile mai automatizate pot fi mai reziliente în fața pandemiilor și a valurilor de caniculă (deși mai vulnerabile la atacurile cibernetice). Companiile și autoritățile reevaluează fluxurile de mărfuri peste granițe și pot face, încă, ajustări pentru a reloca zonele unde sesizează fragilități. Dar pandemia nu a redesenat rețelele de producție globale în mod dramatic, până acum.
Amprenta geografică și factorii de producție
Pandemiile, de exemplu, au un impact major asupra lanțurilor valorice cu densitate mare a forței de muncă. În plus, acesta este un tip de șoc în cadrul căruia trebuie evaluate atât efectele asupra cererii, cât și cele asupra ofertei. Așa cum se poate observa în actuala criză, cererea pentru bunuri neesențiale și pentru călătorii s-a prăbușit, afectând companiile din îmbrăcăminte, cele din domeniul produselor petroliere și cele aero. În contrast, în timp ce a fost afectată producția în lanțuri valorice precum agricultura sau alimente și băuturi, acestea au continuat să cunoască o cerere crescută, datorită naturii esențiale a produselor.
Cele cinci cele mai expuse lanțuri valorice la șocurile subliniate de către raport cumulează, în total, 4,4 trilioane de dolari exporturi anuale, sau aproximativ un sfert din comerțul global.
Cele mai puțin expuse cinci domenii totalizează 2,6 trilioane de dolari. Dintre cele cinci cele mai expuse, domeniul vestimentar deține cea mai mare rată de angajare, cu 25 de milioane de locuri de muncă, la nivel global. Chiar și lanțurile valorice cu expunere limitată nu sunt complet imune la șocuri. În ciuda recentelor speculații, raportul apreciază că industria farmaceutică este relativ mai puțin expusă decât majoritatea celorlalte industrii.
Șocurile exploatează vulnerabilitățile
Șocurile par a exploata inevitabil punctele nevralgice în cadrul lanțurilor valorice și al companiilor specifice. Operațiunile de supply chain ale unei organizații pot fi sursele fie ale unor vulnerabilități, fie ale rezilienței, în funcție de eficiența în monitorizarea riscurilor, de implementarea unor strategii de atenuare și de stabilirea unor planuri de continuitate a afacerilor.
Printre zonele cheie în care se pot manifesta vulnerabilități se numără:
- planificarea cererii
- rețelele de furnizori
- transporturi și logistică
- sănătatea financiară
- complexitatea produselor
- eficiența organizațională.
Unele dintre aceste vulnerabilități sunt inerente unor anumite industrii; de exemplu, perisabilitatea produselor alimentare și agricole implică faptul că lanțurile valorice asociate sunt vulnerabile la întârzierile la livrare și la stricarea produselor. De asemenea, industriile cu cerere impredictibilă, sezonieră și ciclică se confruntă cu provocări speciale. Fabricanții de produse electronice trebuie să se adapteze la ciclurile relativ scurte de utilizare a produselor și nu își pot permite pierderea vârfurilor de cerere din timpul sărbătorilor.
Alte vulnerabilități sunt consecințele unor decizii intenționate, cum ar fi inventarul decis al unei companii, complexitatea portofoliului de produse, numărul de SKU din supply chain și datoriile sau asigurările unei companii. Schimbarea acestor decizii poate reduce – sau crește – vulnerabilitatea în fața șocurilor. Slăbiciunile răsar, adesea, din structura rețelei de furnizori dintr-un anumit lanț valoric.
Complexitatea în sine nu este neapărat o slăbiciune, în măsura în care oferă companiilor redundanță și flexibilitate. Dar uneori balanța se poate da peste cap.
Rețelele complexe pot deveni opace, pot ascunde vulnerabilități și interdependențe.
O companie multinațională mare poate avea sute de furnizori de primă mână, de la care cumpără direct componente. Fiecare dintre acești furnizori poate avea, la rândul lui, sute de furnizori proprii. Întregul ecosistem de furnizori asociat unei companii mari poate cuprinde zeci de mii de companii de pe tot globul, atunci când sunt incluse cele mai adânci straturi.
Structuri diferite și suprapuneri
Rețelele de furnizori ale companiilor variază în feluri care pot să le determine vulnerabilitățile. Concentrarea asupra unui număr mic de furnizori poate să îi facă mai ușor de administrat, dar augmentează vulnerabilitatea în cazul în care li se întâmplă ceva. Furnizorii se alimentează, frecvent, unii pe alții; o formă de vulnerabilitate structurală este un furnizor de nivel subordonat care deține o cotă mică, dar este important în mod colectiv pentru toți participanții. Numărul de niveluri ale furnizorilor poate împiedica vizibilitatea și poate face riscurile dificil de depistat. Furnizorii care depind de un singur client pot crea probleme atunci când șocurile la nivelul cererii se transmit de-a lungul lanțului valoric. Absența unor furnizori înlocuitori reprezintă, de asemenea, o altă vulnerabilitate structurală.
Diversificare sau concentrare
Chiar și în cadrul unor lanțuri valorice care sunt, în general, mai diversificate geografic, producția unor anumite produse cheie poate fi concentrată disproporționat. Multe ingrediente de bază sau de valoare redusă din industria farmaceutică sunt produse cu precădere în China sau India.
În total, există 180 de produse pentru care o singură țară deține 70% sau mai mult din exporturi, creând posibilitatea unor blocaje.
Lanțul valoric al produselor chimice are un număr mare de astfel de produse extrem de „concentrate”, dar exemple sunt și în alte industrii. Alte produse pot fi fabricate în diverse zone geografice, dar cu constrângeri serioase din punctul de vedere al capacității, care generează probleme în cazul opririi producției. În mod similar, unele produse pot avea multe țări exportatoare, dar operațiunile comerciale au loc între clustere de țări, mai degrabă decât la scară globală. În aceste cazuri, importatorii se luptă să găsească alternative atunci când furnizorul predominant se confruntă cu perturbări. Diversificarea geografică nu este, în mod inerent, pozitivă, în special atunci când producția și furnizarea se extind în zone mai expuse la șocuri.
Atunci când companiile înțeleg magnitudinea pierderilor pe care le pot suferi din cauza perturbărilor din supply chain, pot decide cât anume să investească în măsuri de atenuare a efectelor.
Două posibile scenarii
McKinsey realizează declarații de venituri și balanțe contabile pentru companii ipotetice din 13 industrii diferite, utilizând informații reale recoltate de la 25 de companii publice mari. Acest lucru i-a permis să exploreze două scenarii care implică șocuri severe și prelungite.
- Scenariul 1. O oprire completă a producției cu o durată de 100 de zile, care afectează livrarea de materii prime și intrările cheie, dar nu și canalele de distribuție și logistica. În acest scenariu, companiile pot încă livra produse pe piață. Dar odată ce stocul de siguranță se epuizează, sunt afectate veniturile.
- Scenariul 2. La fel ca mai sus, dar în acest caz canalele de distribuție sunt și ele afectate, ceea ce înseamnă că firmele nu-și pot vinde produsele, chiar dacă le au în inventar.
Scenariile arată că un șoc singular prelungit de producție va „mătura” între 30 și 50% din EBITDA pe un an al unei companii, în cele mai multe dintre industrii. Un eveniment care perturbă și canalele de distribuție ar împinge pierderile și mai departe pentru unele industrii.
Domeniile în care companiile au stocuri mai mari și costuri fixe mai mici tind să înregistreze pierderi financiare relativ mai scăzute, în cazul unor șocuri.
Dacă un furnizor este lovit de un dezastru natural, dar canalele de distribuție rămân deschise, nivelul stocurilor devine un amortizor cheie. Dar compania din aval se va confrunta, totuși, cu epuizarea lichidităților atunci când va trebui să-și refacă stocul tampon. Atunci când durata perturbării depășește stocurile de siguranță disponibile, costurile fixe mai reduse devin importante pentru a se împotrivi unui declin în EBITDA.
Construirea rezilienței
În prezent, multe discuții din domeniul economiei avansate despre reziliență se învârt în jurul ideii revenirii la producția domestică, în calitate de „plasă de siguranță”. Amprenta geografică a producției și a supply chainurilor trebuie să fie reevaluată periodic, pe măsură ce mediul se schimbă, iar o prea mare dependență de o anumită zonă geografică poate fi o vulnerabilitate. Dar companiile și țările au o gamă largă de opțiuni la dispoziție. Creșterea producției locale este doar una dintre ele – și nu reprezintă o garanție a robusteții, sau nu este întotdeauna fezabilă. Strategii practice de a face supply chainurile mai transparente și reziliente au fost discutate la scară larg de mulți ani, dar numai un grup de companii au și luat măsuri. Acum este momentul pentru mai mult.
sursa: Vigilant, august
traducerea și adaptarea: Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.com
