„Suntem mai puternici când ascultăm și mai deștepți când împărtășim” – Rania Al-Abdullah
Deși, atunci când ne referim la comunicatorii de informație, în general ne gândim la cei care, în calitate oficială, informează mass media sau direct opinia publică despre anumite acțiuni sau evenimente, iată că încercăm (fără să forțăm lucrurile) să-l considerăm și pe șofer ca fiind un potențial comunicator de informație.
Toată lumea este de acord că, fără o strategie de comunicare bine articulată, performanțele unei firme de transport nu vor fi cele dorite, chiar și în ciuda unor eforturi manageriale deosebite. De cele mai multe ori, patronii firmelor de transport consideră esențiale doar metodele și mijloacele prin care pot fi transmise șoferilor diferite informații, datorită cărora aceștia, deși aflați în diferite colțuri ale lumii, își vor face treaba, atât în beneficiul firmei, cât și al lor, personal. În acest sens, conducătorii auto sunt instruiți cum să recepționeze informația și cum să se folosească de aceasta, în îndeplinirea optimă și cât mai operativă a sarcinilor.
Mai puțin se ține cont de faptul că și șoferul, la rândul său, este un potențial deținător de informație, care, atunci când se referă la livrarea sau preluarea unor comenzi, la evenimente neprevăzute care pot apărea pe traseu, la abaterile de la un traseu prestabilit sau la orice alte probleme ce pot apărea în timpul cursei, devine esențială pentru transportator, dar și pentru beneficiar. Atunci când activitatea nu decurge conform planului, cu cât informația transmisă de șofer este mai corectă și mai operativă, cu atât crește viteza de răspuns, cu efecte pozitive asupra desfășurării și finalizării cursei.
Definim conducătorul auto ca un comunicator de informație, și nu ca un simplu transmițător, deoarece, pe lângă informațiile privind desfășurarea cursei, mai poate transmite – sau nu – informații considerate colaterale, dar care pot forma o opinie sau o luare de poziție.
În prezent, comunicarea face parte din cotidian, internetul și rețelele de socializare fiind în prim plan. Șoferii comunică la firmă, acasă, pe stadion, în metrou, la volanul camionului, al autobuzului, sau în propria mașina. Problema nu este cum o fac, ci, mai ales, ce comunică.
Beneficiarii informației privind desfășurarea cursei sunt, în principal, dispecerii, dar și patronii firmelor de transport, care, nu de puține ori, sunt permanent în legătură cu șoferii lor – și bine fac!
Uneori, însă, șoferii, voit sau nu, omit să transmită anumite informații sau le transmit trunchiat. „Nu am crezut că este important”, „am uitat”, „nu am știut”, sunt doar câteva dintre scuzele care însoțesc lipsa de informație pe care trebuia să o transmită șoferul. Aceste situații sunt, de multe ori, în dezavantajul firmei, producând atât prejudicii financiare, cât și de imagine.
În general, șoferii „omit” să transmită informațiile care consideră că i-ar dezavantaja sau care se referă la diferite abateri sau sancțiuni primite de aceștia în timpul cursei. Omisiuni se produc, de asemenea, atunci când șoferii observă că informațiile trimise de ei nu sunt luate în considerare sau când sunt apreciate ca inoportune sau nesemnificative.
„Ce mă încarci pe mine cu asta, nu am destule pe cap? Descurcă-te…”, sunt răspunsuri care, de cele mai multe ori, îi fac pe șoferi să refuze voit să mai transmită informații.
Scopul comunicării cu șoferii este, în primul rând, să reușim să-i facem să ne asculte și să ne înțeleagă dar, la rândul nostru, trebuie să învățăm să ne ascultăm șoferii. Patronul/managerul de transport, nu în ultimul rând dispecerul, sunt cei care, prin strategii adecvate de comunicare, le creează șoferilor atât posibilitatea de a „ști”, dar, în egală măsură, și de a informa.
Șoferul trebuie instruit
Atunci când șoferul simte că este ascultat, că informațiile transmise sunt de ajutor firmei, gradul de satisfacție personală și de fidelitate față de firmă crește. Acesta va căuta să acumuleze cât mai multă informație, pentru a o transmite firmei, considerând că, astfel, își îndeplinește rolul și își întărește statutul dobândit în firmă.
Pentru a transmite informații corecte și utile, șoferul trebuie instruit. El trebuie să cunoască atât natura și importanța informațiilor pe care este dator să le transmită, cât și consecințele care decurg dacă nu le ia în considerare sau nu le transmite spre firmă.
O altă problemă care poate produce prejudicii unei firme de transport este „comunicarea” unor mesaje false sau neconfirmate de către șoferi, de data aceasta nu către firmă, ci către alți șoferi. Vorbim aici de ceea ce putem numi „opinia parcării”, opinii care sunt transmise de către șoferii comunicatori și care nu au acoperire în realitate. Există, chiar, un limbaj specific, folosit de șoferii de TIR când comunică prin stație!
Sunt și cazuri când șoferii (chiar dacă sunt de bună credință), transmit, involuntar, informații confidențiale legate de firma la care lucrează.
Și în acest caz, o instruire adecvată și, mai ales, lipsită de formalism, privind confidențialitatea unor informații, va da rezultatele scontate.
Nu putem vorbi de transmitere de informație, fără să precizăm că, atât pentru cel care transmite, cât și pentru cel care recepționează, este extrem de important ca între cei doi să existe încredere reciprocă și potențial de comunicare. Important este să îl considerăm, întotdeauna, pe șoferul care transmite informații ca pe un partener de dialog, un colaborator permanent și, mai ales, util.
Psiholog pr. Cristian SANDU
Cabinet de psihologie autorizat
E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com
