La inceputul lunii decembrie, va intra in vigoare o noua lege a transporturilor si, in plus, ar trebui sa inceapa sa functioneze controlul unic. Putem cataloga aparitia acestor acte normative ca fiind foarte tarzie – s-a intamplat in vara acestui an. Dar ce comentarii mai putem face in legatura cu normele?! Cele privind controlul unic abia au aparut in Monitorul Oficial, iar cele referitoare la lege sunt doar la nivel de propunere. In mai putin de o luna, o noua lege intra in vigoare si nici macar nu suntem siguri ce implica aceasta schimbare.
Totul pare o gluma proasta, dar, de fapt, aceasta este realitatea in care traim de la evenimentele din 1989 incoace. Insa, inainte sa se schimbe ceva, trebuie sa ne pese!
Si nu este vorba despre lipsa de unitate a transportatorilor… din punctul meu de vedere, nici nu ar fi nevoie ca mai mult de 10% dintre firmele de transport si logistica sa ia in serios aceasta problema. Nici opacitatea autoritatilor nu mai este atat de grava – cred cu toata sinceritatea ca a trecut perioada in care persoane pozitionate strategic prin ministere creau legi avand ca unic scop imbogatirea personala „peste noapte“.
Dar, o lege care intra in vigoare fara a fi cunoscuta cu macar jumatate de an inainte ar trebui catalogata ca fiind sub standarde…
Isi propun respectarea integrala a legii macar 10% dintre companiile ce activeaza pe acest segment de piata? Indraznesc sa cred ca da si, in aceste conditii, nu mai este nevoie decat de o strategie coerenta. O strategie prin care cele aproximativ 3.000 de firme care isi propun sa functioneze legal (eu sper ca sunt mai multe) sa se asigure ca orice schimbare legislativa este cunoscuta cu destul de mult timp inainte pentru a putea fi preluata in organizarea firmei. De asemenea, controlul nu trebuie sa arate bine pe hartie, ci trebuie sa fie functional. Ori, cum ar putea functiona controlul unic din 4 decembrie cand acest organism nu are inca nici un angajat si abia a fost anuntat numele persoanei care il va conduce, iar in mai putin de o luna ar trebui ca peste 300 de inspectori sa fie pe strada?! In final, tot firmele vor plati, intr-o forma sau alta, ineficienta statului.
Ceea ce incerc sa spun este ca principala problema a pietei de transport si logistica din Romania este una a demnitatii. Am vazut dezvoltandu-se multe afaceri frumoase in acest sector, despre unele dintre ele am si scris, iar oamenii care le‑au dezvoltat merita tot respectul. Respect pe care insa nu l-au castigat inca in fata autoritatilor. Si tocmai acesti investitori sunt cei care trebuie sa gandeasca „strategia demnitatii“ in relatia cu autoritatile, carora, intr-o importanta masura, le asigura functionarea, prin taxele si impozitele consistente pe care le platesc la bugetul statului. Eforturile depuse in acest sens (mai mult timp si doar putini bani) trebuie gandite ca o investitie pe termen lung, avand ca scop principal minimizarea riscurilor. Altfel…
Recunosc ca imi provoaca un gust amar posibilitatea de a continua ca pana acum, ca intreaga piata sa fie un imens spatiu gri in care nu exista firme neamendabile, ca inspectorii ce efectueaza controlul sa vada cu aceiasi ochi firmele ce se zbat sa respecte legea, dar accidental sau din greseala unui sofer depasesc timpii legali de condus, si cele care se bazeaza pe nerespectarea timpilor de conducere si odihna pentru a fi mai competitive, ca vor coexista pe piata firmele care isi platesc taxele si impozitele si cele care isi procura motorina pe cai obscure, eventual de la soferii concurentei, iar utilizarea unui parc cat mai vechi, cat mai putin asigurat si cu revizii tehnice intarziate nepermis ajung sa reprezinte factori esentiali pentru asigurarea avantajului competitiv. Pentru ca, oricum, „merge si asa“…
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
