Înainte să discutăm despre traficul de persoane, este necesar să ieșim din paradigma strict infracțională, întrucât traficul nu poate fi înțeles dacă îl privim numai din acest unghi deosebit de îngust, care nu îl poate surprinde decât parțial.
Traficul de persoane este un fenomen macrosocial deosebit de complex, un rezultat al incidenței unor dimensiuni sociale multiple (factori sociali, economici, migrația forței de muncă, globalizare, factori educaționali, informare etc.), dar, mai ales, al unor acte de voință individuală sau de grup aparținând anumitor actori distincți. Aceștia sunt prezenți, favorizează, permit sau influențează direct mediul de materializare a infracțiunii propriu-zise, în etapele acesteia: recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea și exploatarea.
O abordare pertinentă și obiectivă a prevenirii traficului trebuie să își propună implicarea și responsabilizarea tuturor actorilor (persoane fizice sau juridice) cu care poate intra în contact o posibilă victimă a traficului de persoane: transportatori, lucrătorii din benzinării, aeroporturi, autogări, industria HoReCa, angajatori, Inspectoratele Teritoriale de Muncă, personalul medical, clienții (beneficiarii) serviciilor oferite de către victimele traficului de persoane, precum și alte persoane prezente și martore la aceste abuzuri.
Omenirea a conștientizat importanța responsabilității acțiunilor proprii față de anumite probleme globale și mai abstracte precum: poluarea, încălzirea globală, gestionarea deșeurilor, protecția datelor personale… Responsabilitatea și implicarea noastră față de oamenii cărora le sunt smulse libertatea și demnitatea de ființe umane, drepturile și libertățile lor fundamentale fără de care nu se pot defini, trebuie activate, deopotrivă.
O etapă esențială
Transportul reprezintă o etapă esențială, în cadrul traficului de persoane, iar deseori cursele de transport rutier internațional de persoane sunt utilizate pentru a duce victimele din România în alte țări. Există o multitudine de indicatori care ne poate ajuta să detectăm o victimă a traficului, în Mecanismul de identificare și referire a victimelor traficului de persoane. Însă unei persoane care nu activează direct în combaterea traficului, spre exemplu, unui transportator, nu i se poate cere să identifice în baza acestora, ci doar să prezume, să bănuiască, să rețină cât mai multe date și să le comunice persoanelor specializate (Poliția, ANITP etc.).
Cum poate fi recunoscută o victimă a traficului de persoane?
- stare de dependență față de însoțitor (traficant): șantaj, amenințări; foarte puține obiecte personale sau niciunul; actele de identitate nu sunt în posesia sa; evită contactul vizual sau este extrem de vigilentă; neobișnuit de supus/ă față de persoana cu care este; nu are voie să vorbească singur/ă dacă i se adresează cineva, având pe cineva alături care insistă să răspundă în locul lui/ei sau să-i traducă
- drepturi fundamentale lezate: supravegheată și însoțită permanent, chiar și atunci când vrea să folosească toaleta sau să meargă; semne de abuz fizic, vânătăi, răni etc.; pare să fie slăbită fizic și înfometată; speriată
- necunoașterea propriilor circumstanțe: nu știe unde este, în ce țară pleacă, cine o așteaptă; nu își cunoaște suficient drepturile
- comportament: evită contactul cu poliția sau cu autoritățile; comportament deviant sau modificări bruște ale comportamentului; bea alcool sau folosește medicație psihotropă sau droguri; nu se mai integrează acasă
- vulnerabilități: capacitate limitată de a acționa: de exemplu, prezintă o dizabilitate fizică sau mentală; nu a fost cea care a aranjat călătoria, obținerea vizei/a permisului de muncă sau ședere; se teme de acțiunea violentă sau amenințările altora; este supusă/obedientă față de angajator/proxenet.
Traficantul este un bărbat sau o femeie care vorbește în locul victimei; stă atent lângă victimă și nu o scapă din ochi; oferă răspunsuri evazive; poate să nu cunoască detalii personale despre persoana pe care o însoțește, în cele mai multe cazuri, un minor sau o femeie; se dă drept ruda sau iubitul victimei; comportament violent; foarte bine organizat.
Ce poate face o persoană care a detectat o posibilă victimă?
Este necesar a fi reținute cât mai multe semnalmente, informații, detalii și a le transmite personalului specializat:
- Poliția Română – 112
- Poliția/poliția de frontieră/jandarmeria statului în care se află
- Linia TelVerde a ANITP: 0800.800.678 sau 0040.213.133.100 – apelabil din străinătate.
Având în vedere complexitatea ridicată a acestui fenomen, activitatea de cooperare, implicare, responsabilizare și solidarizare, la nivel național și global, între instituții, organizații, societăți comerciale și cetățeni, joacă un rol cheie.
Marius Daniel BURCEA
comisar de poliție
șef serviciu Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane
