Transport județean – licitații cu flota din 2008

Primul pas, și cel mai vizibil pentru un transport județean de calitate, ar trebui să fie înnoirea flotelor de autovehicule. Licitațiile organizate anul acesta nu au nici pe departe acest efect!

Chiar dacă, anul acesta, se pare că vom avea licitații pentru transportul județean regulat de călători în toată țara, comenzile pentru mijloace de transport noi sunt foarte scăzute. De fapt, ca să fim mai aproape de adevăr, aceste comenzi sunt aproape de zero.

De ce?

Am discutat cu mai mulți operatori de transport din diferite județe, pentru a înțelege acest interes, la prima vedere extrem de scăzut, pentru iminentele licitații județene. Iar răspunsul acestora confirmă eșecul major care se prefigura încă de la început.

„Licităm o minciună”

Aparent, autoritățile județene au considerat că încheierea unor contracte pe termen lung, între 6 și 10 ani, împreună cu promisiunea (neoficială) de a organiza licitațiile astfel încât să oprească accesul firmelor din alte județe, va stârni interesul operatorilor locali pentru a se avânta în investițiile riscante, dar absolut necesare pentru un transport județean civilizat.

Sunt cel puțin două aspecte principale invocate de firmele de transport, ca o explicație a lipsei aproape totale a achizițiilor de mașini noi.

În primul rând, aproape toată lumea reclamă lipsa de acuratețe a studiilor realizate. Trasee cunoscute ca fiind bune sunt, astăzi, scoase la licitație cu capacități drastic diminuate – în număr de vehicule și grafic de circulație. În același timp, trasee pe care transportatorii erau pe punctul să le abandoneze, sau care chiar nu mai erau operate, sunt „revitalizate” (pe hârtie), că poate „pică ceva”.

Asemenea „abordări” nu sunt puține, la nivel național, și operatorii din fiecare județ au o imagine despre ceea ce oferă fiecare traseu în parte. Faptul că programele întocmite în urma studiilor nu reflectă realitatea nu reprezintă neapărat o surpriză, iar operatorii acuză faptul că respectivele studii au fost realizate în grabă și fără a se lua în seamă sezonalitatea și nici măcar variațiile firești săptămânale.

Totuși, autoritățile județene aveau, sau, cel puțin, ar fi trebuit să aibă, deja, o imagine apropiată de realitate.

Și atunci, de unde abaterile aparent grave?

Se pare că atmosfera în interiorul consiliilor județene este destul de încordată și orice încercare a unui funcționar de a „lămuri” anumite aspecte riscă să fie interpretată ca intenție ascunsă, pentru a avantaja anumiți operatori.

Apoi, avem solicitările primăriilor diferitelor localități dispuse de-a lungul traseelor. Iar, la final, toate elementele (interesele) trebuie asamblate și cuplate în grupe de trasee, care să asigure sustenabilitatea financiară.

„Licităm o minciună” mi-a spus unul dintre operatorii cu care am discutat, în condițiile în care programele de transport nu reflectă realitatea.

Un alt transportator mi-a explicat cauza pentru care unele trasee, cunoscute ca fiind foarte bune, au apărut în programele de transport afișate cu capacități drastic diminuate. Astfel, firmele „agreate” de autoritățile locale pot primi un ajutor „camuflat”, însă foarte important. Să spunem că un traseu deservit, în mod normal, cu zece autovehicule este scos la licitație, noul program prevăzând doar trei mijloace de transport. Operatorul favorizat își va recâștiga traseul, păstrând o rezervă de flotă, pentru a putea licita și pe alte trasee – dezvoltare fără investiții! Sunt doar suspiciuni, dar iar ajungem să ne gândim că suntem prea vulnerabili la interese mărunte pentru a pune în mișcare, cu succes, proiecte atât de ambițioase precum aceste licitații pentru transportul județean.

Și pandemia…? Și elevii…?

Nici o autoritate județeană și nici Ministerul Dezvoltării nu par să ia în considerare, cu realism, contextul economic.

Unii operatorii mi-au spus că, pur și simplu, nu vor să mai cumpere mașini înainte de licitație. De ce ar face-o, în condițiile în care cursele județene produc tot mai puțin? Astfel, un contract pe termen lung, avantajos la prima vedere, nu poate justifica nicio investiție, în condițiile în care perspectivele viitoare sunt neclare.

Dar sunt și firme de transport care și-au dorit să achiziționeze mașini noi. Surpriză, însă… băncile nu sunt dispuse să finanțeze acest domeniu. Chiar dacă problemele din turism au fost mult mai mult mediatizate, firmele de transport călători au suferit din cauza pandemiei în egală măsură, sau chiar mai mult. Și cum mobilitatea populației nu și-a revenit complet, încă, iar spectrul unui nou lock-down nu a dispărut în totalitate… Sunt firme care, în 2008 sau 2013, puteau și chiar au achiziționat mijloace de transport noi, iar astăzi nu mai primesc finanțare nici 20% din sumele de atunci. Și asta chiar și în cazul firmelor care arată bine financiar (puține la număr).

Și să nu uităm de transportul elevilor… În mare măsură, transportul județean se bazează pe această categorie de călători, iar cuantumul abonamentelor propus de Ministerul Educației… Sigur, transportatorii pot impune elevilor plata abonamentelor (în general, de trei ori mai scumpe decât cele propuse de Ministerul Educației) și, în cazul reclamațiilor sau controalelor, este de așteptat să poată dovedi, inclusiv în instanță, la nevoie, că sumele gândite de Minister sunt aberante. Însă și acesta este un alt element care contribuie la senzația de descurajare resimțită de către majoritatea transportatorilor.

Încă putem opri dezastrul

Avem și un județ „fruntaș”. La Alba, autoritățile au demarat procedurile, „strategia” aleasă fiind licitarea pe fiecare traseu în parte. Din 70 de trasee, doar 30 au fost licitate. Iată oglinda reală a acestor licitații și a transportului județean în sine! Transportatorii au constatat (mai degrabă au știut din propria experiență) că doar pentru 30 de trasee merită să liciteze. Ce se întâmplă cu celelalte 40? Ce fac oamenii din localitățile acoperite de aceste trasee? Nimeni nu a pus sub semnul întrebării interesul (oricum scăzut) pentru traseele rentabile. Cele nerentabile sunt problema. Probabil, la Alba, nu s-a înțeles acest aspect, sau… Un operator îmi spunea că, în spate, ar putea exista o strategie mai complexă, iar traseele neatribuite ar putea reprezenta „pârghia” prin care să se treacă la acordarea de compensații financiare – așa ar putea să apară „adevăratele afaceri”.

Oricum, la prima vedere, avem în față dovada clară a eșecului acestor licitații. Poate în acest ultim ceas autoritățile centrale și locale opresc „nebunia” care riscă să pună pe butuci transportul județean, pe o perioadă lungă de timp. Să chemi la licitații o categorie de firme afectate profund de pandemia care nici nu s-a încheiat încă… Este ca și cum ne-am grăbi să vindem repede casa în care stăm, într-un an de criză și în care băncile nu acordă credite. Este evident că nu vom reuși să obținem decât un mic procent din suma firească. Ar trebui să mai așteptăm doar un an, poate doi. Sigur, statul român nu vinde, practic, nimic, în cazul transportului județean… Dar ar putea să își manifeste interesul pentru persoanele care riscă să rămână izolate în localități în general sărace și cu mici posibilități de a găsi alternative de transport.

Sunt și județe care au abordat lucrurile diametral opus. Au realizat programe de transport cu grupe foarte mari, de 10, 15 și chiar 20 de trasee fiecare. Astfel, în regiuni în care transportatorii nu s-au certat niciodată, aceștia sunt puși în situația de a se război, pentru că în fiecare grupă sunt mai mulți transportatori care operează, astăzi, respectivele trasee. Am discutat cu patroni aflați în această situație. Unul dintre ei mi-a spus că mai bine renunță la transportul județean de tot, decât să stârnească un conflict, mai ales că discutăm de un interes financiar foarte mic. În concluzie, altă licitație, alt eșec prefigurat la orizont.

În județele unde avem deja ADI-uri, tendința de a scoate din programul de transport traseele cele mai bune se va manifesta cu putere. Interesul operatorilor privați pentru traseele rămase va fi, așa cum este firesc, la un nivel extrem de scăzut.

Câte județe ar trebui să eșueze pentru a gândi o salvare?

Odată semnate contractele pentru traseele rentabile, opțiunile autorităților județene se vor limita drastic și compensația va rămâne singura șansă de a nu izola un număr semnificativ de localități.

Oare asta și-au dorit unii, încă de la început?

Sunt specialiști care afirmau, cu puțină vreme în urmă, că transportul județean ar trebui să fie primul care va ieși din criza COVID, fiind de așteptat ca populația să-și reia deplasările, în prima fază, la nivel regional. Cu aceste licitații, transportul județean (cel realizat de firme private) riscă să cadă direct într-o nou criză, fatală pentru majoritatea operatorilor.

Interjudețenele, încotro?

Între timp, au fost demarate discuțiile și pentru transportul regulat interjudețean. Se vorbește despre o prelungire a valabilității programului pe doi ani, urmată de… Licitație pe 10 ani sau liberalizare… Din nou vechea dilemă, care a produs atâtea discuții, nefinalizate niciodată.

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.