Sigur! Dar doar la „orele fixe, respectiv un decalaj de 30 de minute față de orele fixe” (citat din OMTI 132 din 11 februarie 2025).
România a avut ani de zile parte de o democrație originală. Acum, a venit timpul și pentru o liberalizare „originală”, în transportul rutier interjudețean de persoane din România. După ce operatorii de transport persoane deținători de parc auto cu vechime mai mare de 9 ani au fost scoși forțat din cursă de prevederile OUG 141 din 4 decembrie 2024 (asta deși, la toate întâlnirile și discuțiile precedente, s-a convenit doar limitarea la 12 ani a vechimii autobuzelor la expirarea licenței de traseu), după ce toți cei direct implicați au așteptat cu sufletul la gură publicarea normelor de aplicare a OUG 141 (care au fost publicate în Monitorul Oficial din 05 martie 2025, deși OMTI 132 a fost aprobat în data de 11 februarie 2025!), a venit și rândul autogărilor să fie lovite în plin de „originalitatea” legislativă pur românească.
Autogări mai puțin rentabile
Cei care cunosc domeniul, știu că autogările sunt entități care funcționează, sau ar trebui să funcționeze, după principiile economiei de piață, care trebuie să asigure anumite condiții pentru publicul călător, condiții care implică cheltuieli semnificative din partea societăților care le administrează.
Sunt puține autogări, în România, administrate de autorități locale, marea majoritate a autogărilor fiind, în acest, moment private. Dacă ținem cont și de faptul că transportul județean de persoane efectuat de operatorii privați este într-un declin dramatic, determinat de preluarea de către operatorii interni ai asociațiilor de dezvoltare intercomunitară a zonelor metropolitane, a majorității traseelor profitabile din jurul marilor orașe, cursele în cauză urmând să dispară din autogări, în viitorul apropiat, este evident că perspectivele autogărilor sunt incerte. Limitarea plecărilor, de la un peron de autogară, la 2 curse/oră este o reglementare total nejustificată, care afectează atât deținătorii autogărilor, cât și liberalizarea în sine.
Ce se întâmplă într-o autogară în cele 15 minute dintre „orele fixe” și sosirea la peron a autobuzelor care vor pleca „ cu decalaj de 30 de minute față de orele fixe”? Nimic, în afară de reducerea cu 50% a veniturilor autogării. Vor putea operatorii privați să suporte costurile aferente acestor timpi morți? Din ce surse vor asigura banii necesari pentru acoperirea cheltuielilor aferente funcționării corespunzătoare a autogării? Simplu: din taxele de peron majorate percepute operatorilor privați de transport. Vor putea operatorii de transport de persoane să suporte aceste taxe, într-o piață așa zis liberalizată? Mai contează? Liberalizarea transportului rutier interjudețean de persoane s-a legiferat!
Prost, dar s-a legiferat!
Liberalizare deturnată
Ce va urma? Un alt șoc în piață. Șoc resimțit, în primul rând, de cei direct interesați – pasageri și operatori de transport, alături de operatorii de servicii de autogară.
Lipsa de coerență, de profesionalism și multiplele posibilități de interpretare generate de formulările ambigue din legislație (să vedem doar acest punct (3) din noul articol 551 introdus de OMTI 132 din 11 februarie 2025), alături de ignorarea multor opinii și propuneri pertinente ale profesioniștilor din domeniu, toate acestea duc la perpetuarea incertitudinii și neîncrederii în viitorul unei activități esențiale pentru populația României. Liberalizarea transportului rutier interjudețean de persoane, operațiune absolut necesară, discutată și pregătită, timp de mulți ani, de profesioniștii din domeniu, a fost deturnată de pixul și interesele celor aflați la putere, iar efectele negative vor afecta, din nou (pentru a câta oară?) o mare parte din operatorii români.
Trăim în România, iar asta ne ocupă tot timpul!
Daniel MICU
consultant transporturi
dmcibinconsulting@gmail.com
