Un vis frumos, care nu aduce decât lucruri bune… așa a fost Uniunea Europeană. Până de curând!
Theo este patronul unei firme belgiene de transport. A moștenit-o de la tatăl său și s-a putut bucura de stabilitatea specifică piețelor occidentale… până în urmă cu câțiva ani.
Fiind o firmă mică, având 20 de camioane și fiind specializată pe transport frigorific internațional, nu a simțit imediat șocul „Est-european”.
Multe firme au dat faliment, iar altele au reușit să se salveze în ultima clipă… S-au adaptat și au început să angajeze șoferi din Est.
Pentru firmele mari, a fost mai simplu, și-au deschis filiale în țări cu forță de muncă ieftină și au transformat provocarea într-o oportunitate, însă firmele mici nu au avut nici informațiile, nici viziunea pentru a reacționa la timp.
Theo a avut noroc, fiind specializat pe o nișă. Astfel, a avut mai mult timp și… a reușit. Câțiva ani, a funcționat într-un echilibru – jumătate din șoferi au rămas belgieni și, în rest, a angajat șoferi din țări Est-europene. Apoi, a realizat că nu are niciun motiv să mai păstreze „belgienii”. Având doar șoferi din Est, profitul a crescut semnificativ și, într-o perioadă scurtă, și-a dublat flota – doar camioane noi, performante și semiremorci frigorifice cu tehnologie de ultimă generație. Tocmai se pregătea să intre în „liga mare” a transporturilor…
Acum câteva luni, firma a fost închisă de autoritățile belgiene, pentru evaziune fiscală și muncă la negru. Toate bunurile (vehicule, sediu, garaj, conturi…) au fost blocate, iar pe Theo îl așteaptă un proces dificil. Și nu este vorba doar de oprirea activității. Theo riscă să ajungă la închisoare.
Șoferii care lucrau la firmă, inclusiv români, erau, oricum, nemulțumiți de salariul mic… rămăsese nemodificat la aproximativ 2.400 euro. Se pare că, astăzi, așteptările șoferilor depășesc 3.000 de euro pe lună.
Până acum câțiva ani, eram cu toții de acord că transporturile reprezintă o activitate dificilă, însă, acum, riscurile au crescut. Și nu discutăm doar de ceea ce se întâmplă pe șosea.
Funcționarea pe o piață comună, liberă, a adus țărilor membre UE numeroase oportunități, însă diferențele semnificative dintre ele creează și probleme greu de depășit. Este evident faptul că nu mai există țări în care să existe doar beneficii și conceptul care stă la baza UE este tot mai des și mai puternic zdruncinat.
Astăzi, sub presiunea controalelor, „vântul legalizării” bate tot mai tare în rândul transportatorilor occidentali. Se țintește renunțarea la orice formă de manipulare a tahografului, sau a limitatoarelor de viteză, precum și găsirea unor forme corecte de angajare, din punct de vedere a legislației muncii și a fiscalității. Ceea ce părea „îndulcitorul” menit să facă medicamentul mai ușor de înghițit (forța de muncă ieftină) nu mai funcționează la fel de bine, iar competiția dintre Est și Vest riscă să atingă noi cote.
Mă întreb dacă Theo și șoferii belgieni pe care i-a dat afară (este posibil ca ei să fi reclamat firma) mai sunt pro europeni. Dar ce credeți despre patronii români? Tot mai mulți își arată dezamăgirea și afirmă că ar dori să-și mute firma într-o altă țară…
Visul frumos a devenit realitate și, o dată cu asta, au apărut nemulțumirile. Cu „binele” te obișnuiești ușor, cu „răul”…
Pregătiți-vă, în curând s-ar putea să trebuiască să răspundeți la o întrebare dificilă: merită UE să facem sacrificii?
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
