O intamplare banala, cum se petrec cu miile in Romania, si, totusi, revolta pe care o simti de fiecare data explica multe lucruri. Pe scurt: un prieten este accidentat in timp ce mergea regulamentar cu masina, de catre o alta masina care a schimbat brusc banda. Pentru ca vorbea la telefon sau isi aranja parul ori, pur si simplu, din neatentie, doamna respectiva nu a putut pastra banda pe care mergea. Pana aici, nimic iesit din comun. Dar doamna respectiva insista sa mearga la politie la o anumita sectie, desi o intelegere amiabila, prin intermediul asiguratorului, o avantaja… la prima vedere.
Si, aici, apare incredibilul – un anumit domn politist Radacina decide ca prietenul meu este cel vinovat, pentru ca ar fi realizat o manevra gresita de depasire. In mod evident, o interpretare bine gandita pentru a explica daunele suferite de masini si, totodata, a scoate “basma curata” pe respectiva doamna. Nu are sens sa discutam despre senzatia pe care o traiesti atunci cand ti se destrama iluzia ca, daca esti nevinovat, nu ai ce sa patesti. Cred ca multi dintre noi am trait-o in repetate randuri. Mai mult decat atat, posibilitatile de atac impotriva nedreptatii sunt extrem de limitate. Politistul este perfect acoperit, avand o interpretare plauzibila. Poate ca nici macar nu a luat bani pentru asta, ci doar a primit un telefon de la un prieten care i-a cerut ajutorul, iar la noi functioneaza bine sistemul prin care “o mana spala pe alta”.
Dar, asa cum spuneam, cazul este banal, iar fiecare padure are uscaturile ei – de ce nu ar fi si in politie? Insa, ceea ce este grav are legatura cu relatia care se creeaza intre cetateni si autoritati. Prea des avem senzatia ca, indiferent de autoritatea cu care interactionam, intram intr-un maracinis din care iesim mai mult sau mai putin raniti, dar intotdeauna intepati deranjant – in demnitate, in sperante, in caracter…
Pot sa inteleg faptul ca un politist ca Radacina si altii ca el nu inteleg gravitatea propriilor fapte, dar ceilalti ce fac? Cei care incearca sa faca ceva, cei care isi respecta meseria? Nu credeti ca exista o legatura directa intre banalul caz prezentat si politistii injurati sau masinile cu sirena pornita dar blocate in trafic pentru ca soferii nu vor sa le faca loc? Astfel de cazuri marunte distrug imaginea politiei si a autoritatilor in general, iar cei care vor sa schimbe ceva nu ar trebui sa permita existenta acestor zone cangrenate.
Dar, bineinteles, nu exista dovezi, intrucat coruptii au invatat sa se pazeasca, iar de la stat nu pleaca nimeni pe motiv de incompetenta.
Astazi, economia trece prin momente extrem de dificile, iar masurile disperate scot si mai bine in evidenta pericolul de disolutie sociala.
Apar tot mai multe discutii despre economia „neagra“, despre neplata datoriilor la stat. Dar nu controlul si legislatia stricta vor starpi evaziunea fiscala, ci mai degraba o anumita stare de spirit in care romanii capata incredere in societatea in care traiesc si in autoritati. Altfel, prea multi vor incerca sa raspunda statului cu aceeasi moneda cu care au fost tratati de reprezentantii acestuia.
“Ultimul sa stinga lumina” este replica unui banc despre dorinta romanilor de a parasi tara. Nu vor pleca romanii din Romania in sens fizic, dar vor parasi tara din punct de vedere spiritual, moral si financiar. Vor investi bani in alte tari, isi vor reduce contributiile la bugetul de stat cat vor putea de mult, gasind subterfugii, fara nici un fel de mustrare de constiinta, iar sentimentul national, atat de necesar pentru viata unei tari, isi va pierde orice fel de valoare.
Radu BORCESCU
